3,144 matches
-
abstracte), să explice "semnificația unei figuri de stil identificate în strofa a doua", dar și semnificația titlului (deloc ușor; titlul e ți-am împletit..., după începutul primului vers: "ți-am împletit suprema cunună de tristețe"), să justifice "încadrarea textului în lirismul de tip subiectiv, prin evidențierea a două caracteristici prezente în text", să ilustreze "una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezente în textul dat". Cu cîteva cunoștințe de limbă și teorie literară și mai ales cu
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
în Domus Lauretanus;/ cu palmele desfăcute simțisem cum se preling șuvițele/ la grota Reginei Rozariului, pe maroniul stîncii lustruite/ de atingerea mîinilor de culoarea tuturor raselor planetei." în poemele mai tîrzii, după ce Umbria a fost atinsă nu doar cu gîndul, lirismul are ceva din tandrețea lui Ion Pillat și e surprinzător să citești cum locuri atît de îndepărtate se transformă în amintire în peisaje pseudo-natale și sînt descrise cu un sentimentalism aproape casnic, deși întotdeauna sunetul livresc se face auzit. Un
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
a-și cultiva expresivitățile așa „cum îi vin”. Niciun artificiu programatic, nicio aderență la o manieră de școală ori generaționistă nu-l impietează. Textul decurge nestînjenit, mulîndu- se pe accidentele stărilor de suflet, ficționalizînd în contul varietății lor. Amestecul de lirism și „proză” e curent. Ia naștere astfel un contrast care potențează tabloul poetic precum alăturarea nudului de un alb dominant de chipul negresei în Olympia lui Manet: „Cum să mai locuiești/ în casă/ cu sfînta/ noaptea întreagă se roagă/ în
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
Manet: „Cum să mai locuiești/ în casă/ cu sfînta/ noaptea întreagă se roagă/ în bucătărie// citește peisaje din Paradis/ în gînd și fumează” (Paradisul din bucătărie). Temeritatea se juxtapune timidității, bravura face casă bună cu ezitarea, avîntul pactizează cu torpoarea. Lirismul se sprijină pe această textură compozită, devenind cu atît mai intens cu cît substratul său e neîmpăcarea. O frămîntare ce nu izbutește a ajunge la liman, un zbucium autofag se resorb în imagine: „încălzesc întunericul/ căzut peste oraș/ lumina dinăuntru
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
lirica a poetului. Cuvântul, silaba, clipă, melanholia, tăcerea, profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Exagerările vor fi prezente chiar și după ce voga scriitorului trecuse. În Istoria lui, I. Negoițescu va fi de părere că este în limba lui Hogaș o "lavă fumegîndă, strălucitoare, luxuriantă" care ne-ar duce cu gîndul la Eminescu ori la "lirismul poematic" de la începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu. Nimic, în fond, la Hogaș din natura eminescienei insule a lui Euthanasius ori din feminina senzualitate a Femeii în fața oglinzii. Natura lui Hogaș e turistic-etnografică, așa cum vom vedea, într-o limbă literară împestrițată
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
graiul strămoșesc, geto-daco-romano-scit. În felul acesta, românii vor fi protejați lingvistic de limba oricărei alte culturi care ne-ar putea întina identitatea și valorile neamului pe care dl Socaciu le-a cântat pe strună de chitară. Lăsând deoparte lălăielile folchiste, lirismele plângăcioase și miorlăiturile înflăcărate din alte vremi ale chitaristului Socaciu, propunerea domniei sale este de o rară imbecilitate. Sunt două dimensiuni pe care le implică propunerea stupidă a dlui Socaciu: una legată de felul în care vorbește actorul, alta de limba
O idee bizară by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5566_a_6891]
-
cîștigul va fi mai evident. Se observă și alt lucru important. Reformatorii genului din secolul al XIX-lea avuseseră în vedere o emancipare profundă și multiplă a poeziei și nicidecum doar sub raportul expresiei. Ei reinventau conceptul de poezie și lirismul înalt simbolic; modificau viziunea ontologică a poetului și toate raporturile lui cu universul. Hazardul lui Lautréamont, alhimia lui Rimbaud, logica absurdă a lui Macedonski aveau un aspect mai curînd metafizic decît gramatical. Bulversarea de către avangardiști doar a limbajului reprezintă o
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
mult mai mult decît dispariția unui corset, era anume un mod nou de a defini poezia nu formal, ci substanțial. Dacă poezia din totdeauna fusese legată de versificație, de o formă, adică, acum ea era ancorată într-o materie, în lirism. În al doilea rînd, avangardismul a dorit, și asta de la început, să rupă cu acele convenții, sociale, etice, religioase și literare, care transformau arta într-un produs de consum. Avangardismul a politizat reforma modernistă, alegîndu-și drept țintă spiritul utilitar și
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Rar mai țipă în ea/ nedomirit/ RAME OGLINZI/— Unde femeie? Vorbește clar, nu văd, unde?/ Iar/ FEMEI BALONZAIDE/-i răspunde:/ — La polițiune, nene Dumitrache,/ (cu sentiment) la polițiune.") Îi mai apropie, pe Iaru și Bănulescu, încă ceva, structural mai adânc: lirismul ciudat, lipsit de melodramă și de finalitate numaidecât emoțională. Dacă înțeleg eu corect, despre această trăsătură, piezișă față de tradiția poeziei românești, vorbește și Bogdan-Alexandru Stănescu pe ultima copertă a antologiei de autor intitulate cum altfel decât Ce bine e să
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
soro”. Un mediu bogat în porecle familiare este cel de La Medeleni. Geniul numirilor este Olguța (cei trei copii au din start nume diminutivate) care îl botează pe fratele său Dănuț, în copilărie, Buftea, iar în adolescență Metaforel, pentru că are darul lirismului. Pe sora ei, adoptată, Monica o botează Melizanda și, după doctoratul acesteia în Litere, Von Sorbona. Și pe amica ei mai durdulie, Rodica, Olguța o numește Buftachi. Colegul lui Dănuț, Mircea, e poreclit Hardmuth, după o fabrică de creioane, căci
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
lirica a poetului. Cuvântul, silaba, clipă, melanholia, tăcerea, profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să te iubesc nu știu veneam spre tine îmbrăcată într-o rochiță de spaimă mâinilor tale li se făcuse milă și frig mă cautau prin hărți de întuneric desenate-n zăpadă flori carnivore șerpuitoare aici-acolo pe rând alfabet lasciv lirism abstractizat la limita dorinței mișcătoare loveai plecările din albul surd cu îngerul uitat nu știu să te iubesc nu știu pur și simplu realitatea este pentru simpli muritori fumul amintirii doar mai sparge câte-o piatră dă buzna cu o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și izbindu-mă cu elicea-ntrebării: / „ - Domnule, / cine ți-a dat stâng-dreptul, / de a-ți însuși licența / cochiliei mele...?“. Autoparodia CiberPegas, de Ion Pachia-Tatomirescu, pare a fi un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasă, / face sărituri peste casă, / peste munți, peste nații, / peste rifturi, peste baobabi-constelații...! Calul meu are părul alb, ochii roșii, / copitele lui emană raze infraroșii, / merge pe orizontală, pe verticală, / peste Pacific face doar o escală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nr. 4, primăvara, 2009, pp. 357 - 364). După cum se dovedește prin cele patru volume de versuri publicate de Marian Barbu în anul 2012 - Mulțumesc lui Newton, înfricoșata iubire sau statuile iubirii, Aproximări soresciene și Cuvântul, neîmblânzitul cleștar -, livada cu merii lirismului marianobarbian este în deplinătate de rod, nu numai pentru descoperiri de noi soiuri de parfum, de cidru și de legi gravitaționale, ci și pentru redimensionarea lucrărilor edenic-melifere și de înalt-înțelepte academii cu unic balaur „admis“ în priveliște de Dumnezeu (că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Portretele, povestirile, evocările, confesiunile, scrisorile și, nu în ultimul rînd, arhiva fotografică reprodusă în Măsura urmelor restituie o afectivitate intensă care își apropie, deopotrivă, analiza, reconstituirea istorică, informația literară, judecata de valoare și de situare, dar și anecdota, ironia și lirismul. Locul lui Paul Miron? "Și iarăși am cugetat și am văzut că locul meu în asemenea vremuri prăpăstioase e în turmă". Scopul lucrării sale literare, științifice, sociale, politice? "Întărirea și biruința ideii românești în lume". În urmele pe care le
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
mari și vii, talentată și inteligentă, afișând un anume aplomb al calităților ei, spre a nu spune un complex de superioritate. Publica pe atunci o plachetă de versuri, Studenta (1954), urmată mai târziu de volumul Distanțe (1962), amândouă de un lirism suav, nu o dată erotic, atestându-i vocația, chiar dacă se mai resimțeau unele ezitări ale debutantei și, vai, unele conformisme, aproape obligatorii în epocă. Deveni redactor la ,Viața Românească". Acolo, a cunoscut-o Marin Preda, prozator deja consacrat în primul rând
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
cazul lui Heliade, rolul capital jucat de el atît pe scena istoriei ce-și accelera ritmul, cît și în conștiința culturală a secolului al XIX-lea. Și nu retoric ne referim la întregul secol, căci spiritul critic maiorescian, dar și lirismul eminescian au aflat în contribuția predecesorului un fundamental termen de comparație. În descendența lui Platon din Ion ori a lui Pseudo-Longinus din Tratatul despre sublim, Franz von Baader, teoretician, în sens etimologic, al etapei romantice, întemeindu-se pe facultatea pneumatică
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
În general incendiu și cataclism de flăcări/ Ar arde ș-ar reduce progresul în cenușă?" Pentru un minim confort interior, refuzăm să ne închipuim o asemenea contra-utopie neagră... Prin frecventarea clasicilor, putem obține, iată, o lucidă situare în prezentul imediat. Lirismul vizionar al lui I. Heliade-Rădulescu își afirmă viabilitatea, dincolo de logica internă a structurilor expresive. Să căutăm justa măsură între perfecțiunea atemporală a formelor și actualitatea coerentă a mesajului. Căci, în ultimă instanță, Orfeu mai cîntă și astăzi, chiar dacă noi nu
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
lirica a poetului. Cuvântul, silaba, clipă, melanholia, tăcerea, profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a exilului naște din singurătate, se nutrește din dor și se adresează unei eternități românești." Trăsătură care se imprimă în meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete de Dor", scrutare a stării de suferință și a dorului de țară, lirism, patetismul concentrat al scrutării condiției umane a emigrantului, meditație existențială pusă mereu sub semnul gândirii lui Mihai Eminescu, în Dorul de veșnicie și Păcală sau existența absolută. Idei prin care se stabilește relația cu romanele sale Logodnica Tăcerii și Leneșul
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
fapt e așa de caraghioasă durerea asta încît îți vine să te bați cu zăpadă numără cu gura închisă paralela 45 ca un pantalon care merge pe două trotuare deodată ca bucata de carne care sudează doi cîini între ei lirismul meu a murit nu mă mai intersectez cu nimeni nici în picioare nici culcat du-te la librărie cumpără plicuri puneți în ele părul și unghiile numără cu gura închisă înduplecă-ți somnul nu mă spăl pe mîini uneori amintirea
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
Poesie, în traducerea italiană a lui George Lăzărescu, apărută în 2001, în ediție revăzută la Fundația Culturală Română, cu o prefață teribil de ,,datată” semnată Zoe Dumitrescu-Bușulenga, care nu vede decât conținutul ideologic al poemelor, fără nici o percepție detectabilă a lirismului. Cele două antologii - una făcută de autor acum treizeci de ani, iar alta ,,revăzută” în 2001 - sunt dominate de retorismul întristător al interminabilei serii de ,,imne” ce ni l-au rătăcit iremediabil pe un poet de seamă. Omul s-ar
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
vor fi atacate vehement de politruci și confrați vigilenți. Dumitru Micu, pe de altă parte, îl va recomanda cu căldură lui Ioanichie Olteanu, redactor-șef al revistei ,,Tribuna", implicată atunci într-un salutar proces de promovare a ,,noilor semne de lirism". în martie 1957, în aceeași săptămînă fastă pentru tînărul care împlinea la sfîrșitul lunii 24 de ani, cele două reviste îi publică aproape simultan, sub titlul generic 1907, versuri mai vechi, deloc comuniste, mai degrabă "haiducești" și "apocaliptice". Contextul aniversării
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
astfel cum sugerează Jankelevitch, arătând că aceasta se întemeiază pe revelarea unei pluralități, emoțiile și ideile fiind nevoite a renunța la solitudinea lor seniorală, a coabita cu mulțimea. Să fie orice "democratizare" de atitudine sau limbaj o înstrăinare de practica lirismului, egotic prin definiție? - Antilirică e, numai, ironia; umorul, dimpotrivă,-i liric. Humour derivă, în engleză, din termenul francez humeur "umoare". Hipocratică, accepția genuină a umorii va fi fost aceea de "lichid organic al corpului uman". Între umorile acestea, nu puține
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]