3,155 matches
-
cotidianului cu substrat etic. Insistăm asupra acestui aspect pentru că el relevă consubstanțialitatea demersului critic (ca materializare a ethos-ului scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice. Într-un sens restrâns, lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
critic (ca materializare a ethos-ului scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice. Într-un sens restrâns, lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv, căruia îi corespund, în planul retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert W. Halsall 184
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea armelor"), abominațio, figură destinată să provoace enunțiatarului o aversiune extremă față de subiectul vizat, cataplexis, prin care enunțiatarul este amenințat cu pedeapsa, și ara ("repulsia se combină cu imprecația"). Perceput astfel, lirismul dobândește o dimensiune ontologică, fiind generat de atitudinea negatoare a pamfletarului în raport cu lumea exterioară, aflată în derivă. De aceea, artistul va căuta întotdeauna să-și individualizeze revolta pentru că gestul său public reprezintă, înainte de toate, rezultatul unei implicări bidimensionale: estetice, prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paradigmatic al creației publicistice, pentru ca, apoi, să-i distingă complet, la nivelul de suprafață al discursului publicistic ei devenind exponenți ai unor maniere diferite de "punere în formă". Fapt firesc, având în vedere "orgoliul de prozator" al lui Caragiale, în contrast cu lirismul structural arghezian. Primul se manifestă epic în proza jurnalistică, al doilea cedează ușor impulsului liric. Să ne amintim că Arghezi decretase, încă din 1904, e drept cu destule exagerări, superioritatea absolută a poeziei (sau, mai bine zis, a "stării de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de pe tort", dacă ne e permisă asocierea, lăsat la final; el face obiectul unei culpe minore și, de aceea, perspectiva enunțării se poate schimba radical. O tendință constantă și firească, în publicistica polemică argheziană, este abandonarea discursivității retorice în favoarea unui lirism iconic al agresivității, care preia dubla funcție (expresivă și argumentativă) a metaforei, fapt semnalat, de altfel, și de o însemnată parte a exegezei. Într-un articol amplu (prin raportare la cele mai multe din gazetăria sa), publicat în 1937 și intitulat, neutru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi, Editura Minerva, București, 1994, p. 158. 97 Ibid. p. 160. 98 Vezi Eugen Lovinescu, Critice I, Editura Minerva, București, 1982, pp. 304-310. 99 Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, Editura Minerva, București, 1994, p. 177. 100 Eugen Lovinescu, Cele două coarde: lirismul și pamfletul, articol programatic, în Opere 8, Editura Minerva, București, 1989, p. 486. 101 D. Micu, cu prilejul Colocviului organizat de Institutul Cultural Român, la finele lunii mai 2005. 102 Mariana Ionescu, "Postfață" la Pamflete, Editura Minerva, București, 1979 și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cea avansată de Marin Mincu în Paradigma Tudor Arghezi, vezi www.asalt.seanet.ro/paradigma arghezi.htm 122 În acest sens, "Tată și fată", în Scrieri 41, p. 271, este, dintr-o suită amplă, un text reprezentativ pentru ceea ce înseamnă lirismul paternității la Tudor Arghezi, o temă care, cel puțin din unghiul estetico-afectiv, îl singularizează pe poet în peisajul literar interbelic. 123 Tudor Arghezi, Scrieri 25, Editura Minerva, București, 1974, p. 170. 124 În ***L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, p.
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este ansamblul noilor forme făcute necesare de autostradă, lansatorul spațial și ecranul de control. Să rezistăm tentației de a judeca o mediasferă, cu estetica ei, după criteriile celei precedente. Fiecare are ochiul ei, blancurile și orizonturile ei. Și deci un lirism propriu. Criticii de artă care-i judecă pe Warhol sau Buren ca pe Tintoretto sau Matisse, după normele moștenite din grafosferă; amatorii care așteaptă de la "vizual" plăcerile sau vertijurile pe care li le procura "arta" seamănă, poate, cu strămoșii noștri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
romantice este fără drept de apel. "Cele mai frumoase modele ale genului nu sunt, cum s-a spus, decât opere de mare spectacol." Acesta este verdictul său. Recunoaște totuși, cu bună credință, geniul creator al lui Hugo, frumusețea fulgerătoare a lirismului său, forța teatrului său. "În acest secol, numai Victor Hugo a creat în domeniul teatrului. Nu-i iubesc formula; o găsesc falsă. Dar ea există și va rămâne." (Naturalismul în teatru) El își amintește cu plăcere că a fost, și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sebastian se încadrează indubitabil în categoria umoriștilor, "fiindcă, așa cum concepe el umorul (ca "un mod liric", "o poezie ratată ", " tragedia unei sensibilități care nu se poate realiza, drama unui sentimentalism strâmbat din proprie voință, autoironia unui visător surprins ", așadar un " lirism care cedează exigențelor sociale ", exprimând "conflictul dureros dintre sensibilitatea insului și realitățile societății ", se pliază perfect pe specificul teatrului său"221. În ciuda impresiei de desprindere definitivă, prin accentul pe afectivitate, de direcția caragialiană, componente ale tipologiei și ale tematicii lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stărilor paradoxale ale conștiinței, alternativele unui existențialism de sorginte expresionistă, ce aspiră la depășirea condiției medii. Tehnica mise-en-abîme aglutinează, În jurnale, o substanță epică eterogenă: impresii din copilărie și adolescență, descrieri de locuri (Slatina, București), portrete (evocarea, de un crud lirism, a lui T. Vianu, M. Preda, G. Călinescu, a unor colegi și profesori), impresii de lectură și alte contacte culturale ce ar putea face obiectul unor studii de specialitate. Intertextualitatea funcționează, prin aluzii și lungi citate, pe spații extinse, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unde nu știu dacă vă aveți sau nu căminul. Mă conduseseră acolo ochii dumneavoastră, ochii dumneavoastră, stele gemene scânteind în nebuloasa universului meu. Iartă-mă, Eugenia, și permite-mi să mă adresez ție familiar cu acest dulce nume; iartă-mi lirismul. Trăiesc într-un perpetuu lirism infinitezimal. Nu știu ce să-ți mai spun. Ba da, ba da, știu. Dar atât de multe, atât de multe ar trebui să-ți spun, încât e mai bine, cred, să le amân pentru momentul când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aveți sau nu căminul. Mă conduseseră acolo ochii dumneavoastră, ochii dumneavoastră, stele gemene scânteind în nebuloasa universului meu. Iartă-mă, Eugenia, și permite-mi să mă adresez ție familiar cu acest dulce nume; iartă-mi lirismul. Trăiesc într-un perpetuu lirism infinitezimal. Nu știu ce să-ți mai spun. Ba da, ba da, știu. Dar atât de multe, atât de multe ar trebui să-ți spun, încât e mai bine, cred, să le amân pentru momentul când ne vom vedea și vom sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe funebre, care condolează în frac, luând în același timp și măsura mortului, sunt numai câteva imagini puternic conturate din alcătuiri susținute în întregime de substanța realismului cutremurător, precum și de lirismul pur, ce le dă de altfel o amploare unică. Iubita lui e târfă și chip de icoană, e femeia de lângă el, și aceea care nu s-a născut încă, pe care nu o va reține din vina lui, nomad fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aceste materiale. După cum o mărturisea titlul, autorul afirma că atmosfera din primele capitole ale romanului lui Du Maurier ca și personajul principal Însuși Își aveau rădăcinile În experiențele trăite nu numai la Paris, ci și În Belgia, iar stilul copia lirismul nostalgic al lui Trilby, culoarea locală, poreclele deocheate și umorul decoltat. Moscheles afirma În prefață că Du Maurier „susținuse cordial“ proiectul și chiar insistase să facă el Însuși corecturile necesare, dar Henry se Întrebă dacă, În realitate, nu tocmai Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
biserică, Cristina s-a schimbat acasă și și-a pus niște pantaloni strâmți de bumbac. De biciclist, a spus ea. De care-or fi, mie-mi plac. Încerc să adun cât mai multe obscenități În minte, ca să nu mă moaie lirismul ieșirii În natură. Șoseaua străbate un câmp plin de maci și de mușețel, În iarbă bâzâie cosași. Iar eu mă gândesc doar la legenda orgasmului femeii călare pe-un șiț de velociped. Coana Mița biciclista, cum ar veni. Cristineta s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știu că Celebrul animal e confundat cu un violator de pisici oligofren. Dar riscul ăsta exista, atâta vreme cât trăiam alături de niște oameni pentru care cele mai credibile instituții erau armata și biserica. Băscarii ăștia, pe care Încercaserăm să-i deșteptăm cu lirismele nostre, credeau că suprema realizare a unui tânăr e să găsească o slujbă la stat și să-și regleze echilibrul moral - smintit de câte o șpagă -, mergând În noaptea de Înviere la biserică. Ce-o ajuns ficioru’? E bine, slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a interpretului în redarea muzicii. Lucrarea de mare poezie și subtilitate expresivă, conține dificultăți tehnice inimaginabile. Emil Vișenescu a realizat o versiune excepțională a acestei creații dificile care îngemănează original sensibilitatea și virtuozitatea instrumentală; interpretarea inspirată, plină de noblețe și lirism a evidențiat cu mult rafinament timbralitatea specifică a fiecărui sunet ori motiv muzical. În afara momentelor lirice, evocatoare, solistul a acordat atenția cuvenită secvențelor strălucitoare, de anvergură instrumentală. Publicul a fost captivat de aplombul și lejeritatea cu care au fost executate
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
ale industriei imaginii, așa cum și-o închipuie, cu denivelări, românii. E o observație care conține în ea forța unei evidențe și pe care numai umorul special al autorului însuși ar putea-o, până la urmă, relativiza. Există, pe fiecare pagină, un lirism mereu subminat și o narativitate pusă sub la îndoială, o biografie cu multe puncte comutabile și o sinceritate care trebuie luată cum grano salis. Drumul lui Codrescu la volanul unui Cadillac roșu începe cu o dezrădăcinare. Din pieton convins, el
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
interpretați de Günther Groissböck și Sorin Coliban, acesta din urmă interpretând eliberat de partitură rolul, au oferit un regal al vocilor de bas. Experiența ambilor pe scena de la Bayreuth din această vară i-a rodat într-o minunată fuziune de lirism (Fasolt) și timbru cald, impunător, ce umple sala (Fafner). Apariția Alexandrei Reinprecht în Freia a conferit o notă de luminozitate întregii opere, pentru că vocea sa este plină, generoasă, iar inflexiunile sale timbrale au funcționat în sensul rolului pe care Freia
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
printre registre, Kulman trece cu ușurință de la interiorizare și demnitate la duioșie și disperare, scenic, dar în primul rând muzical, cu o știință a modulației sentimentale redată tehnic impecabil. În Ondine, am reîntâlnit prospețimea vocii de cristal a Ilenei Tonca, lirismul Alinei Bottez și vibrantul timbru al Soranei Negrea, tânără căreia îi doresc un minunat viitor în abordarea rolurilor wagneriene. Baritonul Valentin Vasiliu, solist al Operei Naționale București, a fost una dintre prezențele cele mai impresionante ale distribuției. Total implicat, dar
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
scenă, cărora le-a răspuns empatic în joc scenic și interpretare. Brünnhilde a readus-o pe scena Sălii Palatului pe soprana Petra Lang. O Brünnhilde cu dezinvoltura scenică a Walkiriei, și în plus cu o construcție a rolului extrem de complexă: lirism și serenitate în salutul soarelui, duetul cu Siegfried, euforie în cântul dragostei ce oferă libertatea absolută, reținere și profunzime în confruntarea cu Waltraude, în esență o confruntare între sentimente și marele destin al zeilor, până la tragismul impecabil dozat, pornind de la
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
o culegere proiectată cu câțiva ani mai devreme, precum și toate prozele cu caracter poetic, scrise după 1935. Li se adaugă un număr de pagini traduse din sanskrită. Am ales pentru grupajul de față poeme de pe tot acest scurt parcurs, ilustrând lirismul său tensionat, de acută angajare existențială, dar și - ca în cazul poemului Memorabile - o înțeleaptă înseninare, atinsă în preajma sfârșitului. MEREU ÎN ZADAR Acesta care-mi vorbește e o pasăre fără cap, flacăra asta, pasărea asta, aceste trei țipete peste furtună
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
îndepărtat de realitate”, "ești visător”, "trăiești în sferele abstracte”, care, deși pornesc de la sensul propriu al cuvântului, îl depășesc, dându-i valoare artistică, sugerând asociații multiple. Recunoaștem un scriitor după stilul său; lexicul, construcția frazei, arta narațiunii și a portretizării, lirismul sau obiectivitatea relatării faptelor, prezența sau lipsa elementelor ornante, alternanța timpurilor verbale și a planurilor în narațiune caracterizează pe un autor sau altul. Diferența dintre stilurile scriitorilor iese în evidență și atunci când aceștia tratează acceași temă, cum este cazul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
forță ca în momentul trăirii directe a evenimentelor, determină reluările obsesive ale unor imagini chinuitoare: "I-au adunat soldații. Pe toți morții i-au adunat soldații. Au săpat o groapă largă, adâncă. Cu fețe de pământ au săpat groapa soldații.” Lirismul este potențat de inversarea topicii în momentul reluării imaginilor. Lirismul nu diluează comunicarea. În cazul ultimei propoziții se comunică indirect, condensat, ideea solidarității mute a soldaților cu răsculații, prin plasarea la început a imaginii "cu fețe de pământ.” Funcția stilistică
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]