4,609 matches
-
noi nu avem de unde să știm toate aceste lucruri. Nu avem de unde să știm că regimul comunist Își trăiește ultimele săptămîni chiar și În România. Presa zilei e În continuare dedicată monolitic cultului personalității al Întîiului CÎrmaci, al Celui Mai Luminat Fiu al Poporului, al Comandantului Suprem al Forțelor Armate, al destoinicului vizionar Nicolae Ceaușescu. Tocmai a ținut un discurs Într-o plenară a Comitetului Central al PCR - a vorbit din nou despre dezvoltarea conștiinței revoluționare și despre făurirea omului nou
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Tocmai a ținut un discurs Într-o plenară a Comitetului Central al PCR - a vorbit din nou despre dezvoltarea conștiinței revoluționare și despre făurirea omului nou. Tocmai a primit o delegație iraniană, căreia i-a oferit mostre din gîndirea lui luminată. Tocmai a făcut o vizită agricolă de lucru, pentru a verifica dacă nu cumva ogorul, după ce a dat roadele colosale din raportările oficiale, s-a Îmbolnăvit de nervi, așa cum te-ai aștepta să o facă. În noiembrie urmează să aibă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici să alungăm perspectiva războiului: o să ajungem pe un front din vest, Într-un tranșeu plin cu unguri gata să ne strîngă de gît și să ne fure identitatea națională. Și nici să descoperim cine sînt agenturili de care vorbea Luminatul ieri și alaltăieri. În general vorbind, sîntem În același vechi căcat. Țăranul se ridică din pat, se duce și deschide difuzorul de deasupra ușii, apoi se Întoarce la patul lui. S-ar putea să nu fie conectat la momentul istoric
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a tatălui meu, care se micșorează, se transformă Într-un copil, dar chipul Îi rămîne matur, un fior de spaimă mă crispează, imaginea Începe să se prelingă, cade cu bucăți de tencuială, se formează un ghem mocirlos, dar peretele rămîne luminat, e o lumină care tremură și care parcă izvorăște din el și apoi se aude o voce Înfundată, peretele se dilată, e moale, e viu. Trăiești Într-un muzeu. Viața ta e un muzeu. Tu ești exponatul. Această lume există
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simți suflul. Nu poți să nu simți acea Însuflețire care străbate mulțimea. Îl găsesc pe Rică În salon, citindu-le camarazilor de suferință din Contele de Monte Cristo. Deasupra păturilor trase pînă sub bărbie, capetele rotunde, Împrăștiate În salonul mare (luminat slab, ca o cameră de copil la ora culcării), prezintă semnele unei ațipiri iminente (mai mult decît ațipirea provocată de tratament). Îi fac semn să iasă la o țigară. — Te-a luat flama rău de tot, Îmi spune după ce-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mulți din ăștia cu propaganda și agenți din NKVD, bolșevismul era ca o mașinărie, aveau o strategie, ca să-și instaleze socoteala lor tîmpită rădeau locul, Îl curățau de identitatea lui, de tradiția lui, de ce avea el mai bun și mai luminat... Și veneau cu puhoiul de armată, s-au instalat ca lăcustele, au prădat Cernăuțiul În cîteva zile... Păi, dă-ți seama, În Rusia era o sărăcie lucie, cine și cum să hrănească ditamai armata? Prădau tot, pînă și firele de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
misiuni e Închisă, poate că e un comando de parașutiști În păpușoi? Nu știu, se auzea de peste tot, din pămînt, din mine, din Patrana dormind ca un porc - patru patruzeci patruzeci și patru pfiiiiuuuuiiiiuuuu. Sau: ora trei noaptea, sar șanțul luminat ca În vis de Calea Lactee și ies În cîmp, noaptea Încremenită pare de sticlă (nu dezertez, vreau doar să-mi iau o floare cu bomboane agricole din lan), undeva, la vreo 200 de metri, s-a ridicat un ghem de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
denumirea Institutului (cerință care dădea loc unor propuneri hazoase), programul să fie prelungit până la miezul nopții, să se introducă servirea băuturilor alcoolice, să se organizeze serate dansante, în mod regulat, pe promenadă. Una dintre scrisori semnată „Un grup de tineri luminați“ cerea chiar înființarea unui cazino. (Unul dintre semnatarii scrisorii s-a dovedit a fi tânărul Gregory Osmore, fapt care i-a întristat mult pe părinții lui.) Aceste scrisori nu erau propriu-zis șocante, ba chiar unii dintre cetățeni, îndeosebi „Prietenii“ (adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
perfect justificat. Totuși, feluriți cetățeni mai puțin descuiați la minte au văzut în aceste discuții simptome ale unor tulburări locale și s-a pornit să răspândească zvonul unor apropiate evenimente scandaloase. S-a mai descoperit că o parte din „Tinerii luminați“ plănuiau să pună în scenă pieseta lui Gideon Parke, Triumful Afroditei, într-o versiune mai veche și mult mai îndrăzneață, dezgropată de un cărturar grav, care vizitase orașul și studiase arhivele. Cărturarul (pe nume Hector Gaines) fusese la început îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vedea lucrurile cu simplitate, cu ochi calmi și limpezi. O luciditate simplă îi apărea mereu accesibilă și totuși niciodată nu o putea realiza. Jinduia după gânduri liniștite, repauzante. Trăise atâta amar de vreme în sânul problemelor printre care cele mai luminate minți din trecut bâjbâiseră ca niște copii. Contemplase, aproape că se identificase cu imaginile marilor metafizicieni, prăsindu-și propria imagistică cu o spumoasă spontaneitate, vecină cu demența. Zburase din căldura acestor umbre către tovărășia aseptică a abstracțiunilor, a numerelor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spate, cu vederea spre grădină și, în depărtare, spre oraș, unde reflectorul care lumina cupola Sălii Mari tocmai se stinsese. Orașul, sub baldachinul de nori negri ai nopții, alcătuia o compoziție de linii galbene punctate, cu câteva pătrate de ferestre luminate ici-colo. Ennistonienii se culcau devreme. Tom se dedicase trup și suflet cântecului său, imaginându-și, până la cel mai mișcător amănunt, situația pe care o descrisese: el, eroul, îndrăgostit, dar înfrânându-și apriga dorință posesivă; fata, sfioasă, blândă, reținută (o virgină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Să bată mai tare? Să intre? Răsuci ușor mânerul și împinse încet ușa. Nimic, decât zgomotul apei care se auzea mai puternic și un miros de sulf mai perceptibil. Împinse și mai mult ușa și privi înăuntru. Camera era mai luminată decât coridorul, razele soarelui pătrunzând oblic pe fereastra acoperită doar pe jumătate de o perdea neglijent trasă. O clipă, George a fost orbit de contrastul dintre penumbră și lumină. Primul lucru pe care l-a deslușit, era masa încărcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cedă, îl lăsă să intre, închise repede ușa după el și-i spuse: — Nu trebuie să rămâi, nu ai voie să te găsești aici, nu ar fi trebuit să-ți dau drumul înăuntru. Trecu, grăbită, din holul micuț în cămăruța luminată din spatele acestuia, unde un aparat de radio transmitea muzică pop. În încăpere plutea un miros îmbâcsit, de fum de țigară și de vin. Diane se învârtea de colo-colo, aplecându-se și culegând de pe podea articole de lenjerie. Deschise o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sectar”, găsim o situație foarte diferită (cf. 12.4). În Cartea Jubileelor 6,23-33, (cf. 1,14; 23,19) (Sacchi 1981, pp. 179 ș.u.) și în Apocalipsa (etiopiană) lui Enoh, capitolele 72-82, în așa-numita „Cartea astronomiei” sau „a Luminaților” (Sacchi 1981, pp. 413 ș.u.) găsim un calendar de 364 de zile, împărțit în 52 de săptămâni, grupate în patru anotimpuri, fiecare de 91 de zile. Cele două cărți sunt datate în secolul al II-lea î.C., prima
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a lumii mai rațională, mai științifică, eliberată de mit și de diverse alte presupuneri obscurantiste. Cu trecerea timpului, se poate vedea într-un astfel de ideal moral noua religie a modernității. Religie guvernată de zeița Rațiune. Astfel, E. Renan, poet luminat al acestui nou cult, nu ezită să declare că "știința închide în sine viitorul umanității, numai ea poate să-i dezvăluie scopul destinului ei și să-i arate modul de îndeplinire a țelului ei"24. Frumoasă însuflețire lirică, pe care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de lucruri cum nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece în lume. Apoi, cum în ajun de Crăciun, pribegi pe coclauri, adăstaseră la fereastra luminată a unei căsuțe singuratice și, privind pe furiș înăuntru, jinduiseră după bunătățile primite în dar de doi copilași fericiți și câte și mai câte. Apoi trebuiau să răspundă ce își doresc să capete în dar de la Moș Crăciun în Noaptea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fi închipuit niciodată că îndărătul ecranului care stătea întins, alb, înaintea spectatorilor, și îndărătul scenei, și îndărătul fundalului aveai de străbătut un drum atât de lung și de întortocheat. Un adevărat labirint. La un moment dat coborâră într-un holișor luminat și deschiseră o ușă. Doamna de la teatru spuse: Aici copiii se pregătesc pentru spectacol. Deasupra aveți scena. Chiar așa? Scena deasupra capului? Lucian observă în fugă încăperea. Era lume multă înăuntru și stăruia în aer o încordare plăcută. Un afiș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cerul albastru străvăzându-se printre trunchiuri, și ramurile copacilor pictate frunzuliță cu frunzuliță se asemăna cu decorul pe care îl avea acum în fața ochilor, înaintea căruia dansa Geta... Era deja beznă afară fiindcă piesa fusese lungă și spectatorii ieșeau prin holul luminat à giorno într-o rumoare plăcută de glasuri fiindcă nu-i așa? ce poate fi mai plăcut decât să te desprinzi pentru un timp de lumea reală și apoi să te întorci la ea, luând-o de astă dată cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pentru un timp de lumea reală și apoi să te întorci la ea, luând-o de astă dată cu mai multă detașare decât înainte de spectacol?... Dar Paul nu mai avea în acel moment nimic comun cu spectatorii care străbăteau holul luminat și ieșeau în stradă, umplând trotuarul și stând de vorbă în liniște și totuși cu însuflețire. Nu mai avea nimic comun fiindcă el se postă să aștepte la capătul gangului dintre clădirea Teatrului de Comedie și clădirea alăturată, unde se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în mașină și arunca servieta pe scaunul de alături. Și acum, unde să plece, prin iarnă? Pe parbriz căzuse promoroacă și el punea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să calci pe o mină! Unii au pățit-o. Dacă mureai, Dumnezeu să te hodinească. Mai grav era însă să te schilodească doar...” Prins de acest gând, nici nu și-a dat seama când a ajuns în poarta casei. Ferestrele luminate dovedeau că a fost aprinsă și lampa cea mare, atârnată în bagdadie, pe care o foloseau doar la sărbătorile mari. „Ei! Da’ ce, astăzi nu-i sărbătoare mare? Și încă ce sărbătoare!” Odată cu acest gând, din casă a răzbătut până la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să-i sondeze profunzimile și să-i împartă melosul semenilor: ca un miner al cuvintelor cobor în adâncimile / cititului și scrisului. tabernaculul cărții sau mic / mormânt. nu știu: să aprind lumânări sau să mă scald / în lumina spicelor apei celei luminate. ca un miner / solitar îmi ascut pana / și mă afund în grafitul cuvântului. sărind și jucând. / săpând înainte, grămădind în urmă. Leo Butnaru: Ordine de zi, ordine de noapte sau viața ca tentativă de a fi Volumul Ordine de zi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l pe poet să exclame: Cât mister! / Doamne, cât mister! Din preamărirea operei Creatorului nu poate lipsi instrumentul primordial
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lor decât pe cele negative, care stimulează starea de încordare amintită, la aceasta contribuind și revolta creată de gravul proces de descompunere, în care e cuprins până și sacrul (cădeau din cer îngeri / cu gâturile roase / de acolo de la balcoanele luminate ale zeilor / peste câmpia cu numere izbindu-se cu capul de bordură / nuferi de sânge în aerul umed), care duce la aneantizarea oricăror repere stimulative pentru acceptarea viețuirii. Acest univers antinomic, exprimat într-un limbaj adesea obscur, este, totuși, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aer cald, îndemnându-mă să alerg la izvor... M-am bălăcit o vreme, pentru a-mi reveni din iureșul dialogului cu bătrânul. Am pornit spre chilie, cu pas domol. De obicei, la acel ceas fereastra de la chilia mea nu era luminată. Acum, însă, o lumină slabă ce abia reușea să treacă dincoace de geam dovedea că lampa era aprinsă. Am grăbit pasul. Ajuns la ușă, m-am oprit cu urechea la pândă, gândind că aș putea prinde vreun zvon... Liniște deplină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]