2,874 matches
-
de metal de patru metri lungime va cuprinde, ruptă-n patru, un metru patrat. îndoită în cerc, suprafața va fi asemenea de un metru patrat - dar cum? Periferia dinlăuntru va fi scurtată cu puțin, periferia de din afară va fi lungită cu puțin. Această diferență este însă tocmai diferența între patratul exact și cuadratura cercului. 282 {EminescuOpXV 283-293} {EminescuOpXV 294} ["LIMBA UNIVERSALĂ... "] 2267 Limba universală. Limba de formule, adecă de fracțiuni ale celor trei unități - timp, spațiu, mișcare. ["CE E NATURA
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de mult. Alchimia, căutând aur știa că elementele sunt numai o scară de stări a unei și aceleiași materii. Dar [î]i lipseau instrumentele pentru a o verifica. A trebuit deci ca inteligența să se coadapteze greutăților de verificare, să lungească vederea ( - aceeași vedere) prin telescop; să ascuță simțul pipăitului (prin cumpeni chemice), să ascuță auzul (prin instrumente acustice); să ușureze zgîriarea unghiilor prin metale ascuțite; să accele[re]ze repejunea pasului prin vapor. Toate, toate; toate analogii ale unor cunoștințe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
umili pe-un Apoll, care merită tămâie. Merit și calități sunt pentru lume o provocare la duel. [35] Pasiunea are cazuistica ei proprie. [36] Un om în nevoie care-și ușurează inima cătră un amic poate fără multă osteneală să lungească vorba fără s-o prea bage de samă. [37] Un amor adormit nu-și dovedește tăia cu mai multă vehemență decât când despărțirea sau un asemenea eveniment îl amenință cu moarte. [38] Viața noastră e o eroare perpetuă. [39] Cele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
printre gratii, dar nu reușise să-l atingă. Din colțul lui, tigrul gemuse disperat privind puiul de om; el îi șoptise că era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale căror gheare se lungiseră prea mult în timpul captivității. Copilul îl așteptase să se apropie ca să-l mângâie pe bot, iar el venise, cu geamătul acela răgușit și trist, și era gata să-l atingă, când cineva, fără zgomot și fără să scoată o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strunită mâinile părintelui, apar, si de ale gazdei. Și, d -i sfredeluș,în inimile și-n trupurile noastre! Și, dă-i bâțâieli! Și, dă-i, când învârtite, când țupăite, când aplecate aproape pe genunchi, când... dar..., la ce să mai lungesc vorba, că, obosindu-ne oleacă, a trebuit să ne mai odihnim, cu câte un burdihănos de pahar. Asta, evident, sustras din timpul pauzei. Și scripca - iar; și artiștii - iar! Și vine timpul unei alte pauze. Mai pe urmă, a unei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trupului parcă era un băț îmbrăcat. Participă la toate comemorările pe care le-au făcut părinții pentru George, ajutîndu-i de fiecare dată și uneori îi vizita înainte de a ajunge acasă, de la serviciu, mai ales în anotimpurile calde, când zilele erau lungi, pentru a-și alina durerile împreună cu ei. Trecuse un an și jumătate de când murise George. Viața ei se desfășura în virtutea inerției; serviciu, casă. De fiecare dată, când își aducea aminte de el o podidea plânsul. Fotografia lui stătea într-o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și am chibzuit. Noi nu mai avem viitor împreună; nu mă mai împac cu tine. M-am hotărât să bag divorț și ar fi bine să fim de acord amândoi, să se termine mai repede. Nu are rost să o lungim la infinit. Poate găsești pe cineva cu care să îți refaci viața. - Eu nu vreau să fiu decât cu tine! Ți-am spus, ai răbdare să vezi cât m-am schimbat ca om! Cel de dinainte a murit, sunt altul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște cărucioare de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane mari și rulote, între care plutește mirosul generatoarelor diesel. Peste tot zac pahare de carton pline pe jumătate cu cafea. Număr în continuare - 378, 379, 380
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc pe podea în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca un nor deasupra unei secete într-o casă fără număr Lutier când te-ai mutat în mine nu m-ai întrebat acă gura mea te poate iubi ca pe un prinț nici nu mi-ai spus că nopțile sunt lungi și sunt legate de sforile unor măști azi peste tot zboară fluturi e prea puțin loc între secunde îmi spui și eu alerg pe scară sus-jos încât se dilată pereții până încapi știi totul este dezmierdat de un colind mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
blondă și vioaie, semănând leit cu tatăl ei. Stelian vru să știe cum o cheamă și o mângâie pe creștet, apoi gustă puțin din cafea. Directorul îl privi întrebător și, după ce se lămuri de ce venise, se învioră și, fără să lungească vorba, îl întrebă de preț. Dar întrevederea se termină în coadă de pește, fiindcă față de suma cerută de Stelian directorul școlii oferi mai puțin de jumătate, declarându-i că, după socotelile sale și cu tot respectul pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după ei și aprinseră lumina. În clipa următoare, amândoi rămaseră înmărmuriți. Aronică zăcea înaintea lor pe dușumele, cu fața în jos, într-o baltă de sânge și cu țeava unui revolver îndreptată spre tâmplă... 8 În Grădina Icoanei seara își lungea umbrele pe sub copacii cu crengi înmugurite. Când se întunecă de-a binelea, Fănel Trifu își mai privi încă o dată ceasul de mână cu ace fosforescente, ca să se convingă că era suficient de târziu, își stinse țigara, strivind-o sub talpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spun!... Fiindcă prin muncă și numai prin muncă putem deveni cetățeni de nădejde ai scumpei noastre patrii, Republica Populară Română!... După cum zice proverbul din moși strămoși... ăăă... Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!!... Și ce s-o mai lungim... ăăă... Te felicităm, tovarășe pensionar Dumitrescu, pentru munca pe care ai depus-o... Teodorescu, îl corectă discret Stelian. Da, te felicităm, tovarășe pensionar Teodorescu, reluă activistul ușor agasat, pentru munca pe care o depui în slujba comerțului nostru de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mireasă. - CÎnd taică-tu pornea la pescuit de ton, pleca pe cîte șase luni, decretă Jeanne fără să ridice capul. Iar tu tînjești după cîteva ceasuri... Stai cuminte. Rochia din dantelă, fin brodată de o străbunică de demult, fusese deja lungită de mai multe ori pentru a se potrivi taliei care o Îmbrăcaseră, lăsînd pe imaculata țesătură, la fiecare alungire de tiv, imperceptibile linii, aidoma acelora desenate pe pereți pe măsură ce copiii cresc și care se estompează cu vremea, fără să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nou În fața lui Fersen, care nu pierduse nimic din cugetările lui Morineau. - Și dacă tot faci treabă, dragă Morineau, fă-mi o informare și despre familia Kersaint. Noapte bună! Stéphane, furibund, aruncă o privire ultraplictisită spre celula unde Pérec se lungise cu fața la perete, apoi se duse să se prăvălească moleșit Într-un fotoliu. * * * Armelle de Kersaint, extrem de bine dispusă la gîndul că primește vizita unui romancier, Își dăduse În mod excepțional cu un pic de ruj pe buze și scosese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vom face ce ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de intrare Începu să se miște ușor, pe tăcute, apoi drugul ivărului se lăsă Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
suporta să-l pierd, șopti el cu voce gîtuită. - Atunci ajută-mă, Loïc. Ajută-mă să Înțeleg ce se petrece pe insula asta de cînd m-am Întors. El Își ridică ochii, Îi văzu arcada rănită și vînătaia care creștea, lungindu-se spre pomeți. Și plecă din nou capul. - N-am vrut, mormăi el cu o voce atît de slabă Încît aproape că nu-l auzi. În zadar Încercă să-l Îndemne să vorbească, nu obținu nimic mai mult decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
SÎnt aici, Gwen. SÎnt pe plajă. Vorbește-mi, mă vezi? Respirația nu mai era acum decît un horcăit aproape de neînțeles, dar care Îți Îngheța la fel de mult sîngele În vine. Tot scrutînd bezna, pînă la urmă o zări. O formă omenească lungită pe plaja pe care primele valuri ale fluxului Începeau acum s-o atingă. Se năpusti În ajutorul ei, străbătu În fugă zona ierboasă care mărginea plaja, trecu fără s-o vadă pe lîngă o tăbliță culcată la pămînt, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parcă ar fi fost la ani-lumină - iar el se afunda inexorabil În nisiparnița aia cu dimensiuni omenești pe care nimeni nu se va gîndi s-o Întoarcă cu susul În jos. Lucas rămase nemișcat și aruncă o privire spre corpul lungit la cîțiva metri de el, pe care marea Începuse să-l acopere. Îl văzu dislocîndu-se sub asaltul valurilor, apoi pricepu că se lăsase păcălit de o grămadă de zdrențe și de alge puse pe o grămăjoară de nisip, accesorii bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te mișca. În alte Împrejurări, remarca l-ar fi făcut să ricaneze, Într-atît era de blocat În Învelișul de nisip. Acum Însă era hipnotizat de meduza pe care ultimul val o adusese la zece centimetri de fața lui. Marie se lungi pe nisip și Înaintă lent spre el. Ajunsă la trei metri distanță, se opri. - Am să-ți lansez cablul. Încearcă să-l treci pe sub brațe și fixează-l cu cîrligul. După trei Încercări nereușite, cîrligul se Înfipse alături de mîna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
modul În care a dispărut PM zilele trecute... Există planurile la cadastru, ar trebui... Se opri văzîndu-l cum o privește sarcastic. - Ce e ? - Am sunat deja la primărie. S-au făcut cercetări. Planurile au dispărut. * * * De departe, Jeanne Îl văzu lungit Într-un hamac Întins Între cele două catarge. De aproape, băgă de seamă că-și rumega amărăciunea, În tăcere, cu ochii pe jumătate Închiși, cu o cută amară În jurul gurii. Într-o străfulgerare, și-l aminti copil, cînd venea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără s-o privească: - M-am amestecat În ce nu mă privește? Ești supărată pe mine? - Nu. Pe mine sînt supărată. Singura imagine care Îi rămînea În urma acelei oribile scene din care o smulsese Lucas era aceea a lui Christian lungit pe jos, Încercînd să se ridice urlînd. - Dacă părăsești vasul ăsta s-a terminat, mă auzi? Între noi doi s-a terminat totul! Lucas o duse cu el, tremurînd, În stare de șoc, o culcă, Îi scoase veșmintele sfîșiate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mi-am văzut umbra proiectată și răsfrântă peste muntele din fața mea. Am alergat ca un nebun în întâmpinarea ei, în speranța că-mi voi regăsi jumătatea. Dar pe măsură ce mă apropiam, umbra se plia tot mai mult peste munte și se lungea, după cum eu mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de disperare a pus stăpânire pe mine. În timp ce umblam toată ziua fără nicio noimă, am remarcat că mersul meu a devenit dintr-o dată mult mai eficient și mai elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind la tinerii îndrăgostiți ce veneau la râu să se scalde. De multe ori luam diferite chipuri de femei atrăgătoare; principiul meu este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai cresc nicio floare. Întoarce-te Aspidă, De unde ai venit, Din adâncurile firii, Căci vreau "ca sufletul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]