6,186 matches
-
creată de Brâncuși, e ... ... O izbândă a neputinței ... ...e materie și poezie, e lacrimă și forța, e geniu și grandoare, e viața și nemurire, cu sunet de Ciocârlie pe cerul Luceafărului, nemuritor și rece ... Setea de zbor, visul desprinderii de lut, se potrivește însă, atât de bine, și cu dorința americanului de a face, de a clădi, de a urca, de a se autodepăși, de a fi deasupra, mai ales deasupra sa. Iată de ce, printre altele, Brâncuși e iubit și aici
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
ASTĂZI GÂNDUL? Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 145 din 25 mai 2011 Toate Articolele Autorului De ce mă doare astăzi gândul Și ochii, Doamne, de ce-mi plâng? Mi-e-atâta de uscat pământul Și lacrimi calde-n suflet strâng? Da, lutul meu e-arid, se sfarmă Fără de Tine-mi seacă-ades’ Fântânile, fiori de spaimă Mă înconjoară și-și dau ghes! Nu vreau să-i iau în custodie! Alung cu-nverșunare fiara Tu-n adieri de iasomie Îmbracă-mă cu primăvara! Miresmele
DE CE MĂ DOARE ASTĂZI GÂNDUL? de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344337_a_345666]
-
induce, iată câteva dintre armele redutabilului literat ploieștean. Victor Sterom privește cuvântul ca pe o ființă vie. Știe să și-l apropie, nu-i inspiră teamă, făcându-l să înflorească în mii de culori. Cuvântul în mâinile sale este un lut moale și slab, dar care prin arta meșterului olar, devine porțelan de mare preț, călit în cuptorul nestins al muzei poetice. Iată de ce e greu și în același timp e ușor să-i citești cărțile, să-i mesteci poeziile, într-
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
aceste notații pentru a declanșa în mintea și inima cititorului sugestii, sunt în aceste scurte poezii, câteva reușite certe ale volumului. Este o tendință de modernitate în aceste versuri, o dorință de a depăși epicul: „Cândva,/ Sâni rotunzi a fost lutul/ Din mâna olarului./ De aceea îl mângâie/ Cu atâta dăruire/ Zămislind ulciorul străvechi./” (Măiastra mângâiere). Sau: „O lacrimă a nopții/ Îndoaie firul plăpând de iarbă./ Raza de soare/ Îl eliberează/ De povara splendorii./” (Roua). Vezi și: „Covorul de iarbă/ Mângâie
CRONICA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344356_a_345685]
-
bruma peste vii Iar Eminescu nu-i... Să știi Vechi catedrale au apus, Covor de frunze nepătruns, Mit alegoric și confuz... Ani mii și mii. Știi, iar e seară... Și din nou Peste-al trecutului ecou Coboară umbre largi de lut... Cad frunze peste-al vieții scut Te mai aștept, târziu, tăcut, În visul meu... Octombrie... Plopi dezveliți... Tresar castanele fierbinți, Sub mâini de precupețe, reci, Cu ochi banali, la sâni cu teci... Coboară noaptea pe poteci De munți răniți. Mugurel
TOAMNĂ-N OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344395_a_345724]
-
încălzesc când anotimpul moare Cu mine ești când toamna a apus. Nu-s încercări să nu cuprindă dorul Nici lacrimi nu-s să mă-nspăimânte Cu tine sunt-atâta știu- și martor...zborul Ce ne-a unit pe veci și dincolo de lut. Te iubesc gândind mereu să-ți fie bine Cand ești absent sau îmi lipsești În toate nopțile în care stau de veghe Și când cu zeii mie îmi vorbești. Nu simt dureri să mă doboare Nici suferințe să mă-ncătușeze
TE IUBESC de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344416_a_345745]
-
și nu știu de ce plângi tu, oare. făptura ta nu pot s-o prind, să te păzesc ca pe-un tezaur, sunt încurcat în labirint, privind la părul tău de aur. îmi cazi în liniști verticale, peste trecutul meu de lut, și chipul tău îmi dă târcoale și te visez în absolut. sâmbătă, 15 septembrie 2012 Referință Bibliografică: câteodată / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 624, Anul II, 15 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu
CÂTEODATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343904_a_345233]
-
și pe viață Leșinul de dor și de prea plin de tine Și iedera minții , speriată paiață Ce ochii-și deschide spre fiece față Ce-i râde zâmbind dis -de- dimineață Haotic sperând la mai bine Iertare mai cer urmei lutului care Dospește în lespezi urma pașilor tăi Iertare și umbrei ce fuge de soare Ce-adoarme sub sâmburii tăi la răcoare Uimiților triști pescăruși dispre mare Țipând între aripi tăcute bătăi Iertată să-mi fie de azi până-n veacuri Căldura
URME PE INIMĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343996_a_345325]
-
vieții drum să curme. Prin arșița cumplită, femei cu negre straie chemau ploaia dorită în ritual de ploaie. Pe noi, copiii de-atunci, într-un grup ne adunau la fântâna cu uluci și ritual ne-nvățau. Chip de om din lut făceam și-l plimbam ca pe trofeu. După ploaie-l trimiteam pân' la bunul Dumnezeu. Cu credință ne rugam, precum făceau strămoșii. Flori în jur îi așezam, pe coji de ouă roșii. Pe dealul spre fântână, tristă era natura. Iar
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului SONET (Pe mine floarea mă străpunge) Neliniștea din mine-i depărtare, Un văl de umbră peste ea s-a așternut, Un fir plăpând,nou început, Din lutul vieții-acum răsare. Din umezeala plânsului târziu, În inimă crescută,răsărită, Apare plantă nouă fericită Rodind peste un vechi pustiu. Va înflori și-n primăveri și-n toamne, Cât seva vieții prin tulpină curge, Voi fi copacul plin de poame În timpul
SONET de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342768_a_344097]
-
Acasa > Poezie > Sonete > LEGILE ZAMOLXIENE ÎN 45 DE SONETE - SERIA A TREIA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sonetul XI De- i înroșit, fierul va fi tot rece, Vasul de lut tot lut apoi devine; Pământul sterp va face rod și-n fine Tot sterp va fi, căci totul trece... Prin râvnă, omul, rolul îl deține De-a transforma, de-a se întrece În preschimbări în tot ce se petrece: Urâtul
SERIA A TREIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342798_a_344127]
-
Poezie > Sonete > LEGILE ZAMOLXIENE ÎN 45 DE SONETE - SERIA A TREIA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sonetul XI De- i înroșit, fierul va fi tot rece, Vasul de lut tot lut apoi devine; Pământul sterp va face rod și-n fine Tot sterp va fi, căci totul trece... Prin râvnă, omul, rolul îl deține De-a transforma, de-a se întrece În preschimbări în tot ce se petrece: Urâtul în frumos
SERIA A TREIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342798_a_344127]
-
cenușă Cum să se salveze, greu mister, Pe o singură, închisă ușa? Doamne, azi ți-am pune flori Nu cununi de spini Vom aprinde candele în nori Te-om spală cu mir la rădăcini Și îți vom reda trupul de lut Să ne ierți de mult-răul făcut Smulge suferință, buruiana grea Doamne, te rugăm, nu ne mai pedepsi așa! Pentru al cui păcat ne-ai condamnat? Pruncii arși la cer ni i-ai urcat Sufletul ni l-ai închis în ger
DOAMNE, DE CE? de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342837_a_344166]
-
Catedrală vie pentru moarte. Cum poate un părinte, cu ce forță Să vadă că îi arde copilul că o torța? Doamne, chiar ți-am pune flori în loc de spini Îți vom unge rănile cu ulei sfânt Îți vom reda trupul de lut Să ierți ce ți-am făcut. Ce ne-ai făcut? Referință Bibliografica: Doamne, de ce? / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1774, Anul V, 09 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Bălan : Toate Drepturile Rezervate
DOAMNE, DE CE? de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342837_a_344166]
-
viitor ca să-mi trăiesc numai momentul ?!? Când plec,eu urc sau mă cobor rămân prezent,sunt decidentul? Numai un vas cu întrebări și suflet dat de Creator, trăind un vis,sau doar frustrări... Mă aflu aici,întâmplător? Un boț de lut cu traiul dat, paranormal și între planuri, experiment planificat, numai un ram din alte ramuri Matrice vie,gânditoare, cu un tic-tac predestinat funcționez ! Exist, dar oare sunt rezultatul așteptat ? Suntem atât de diferiți și totuși numai unicate, mereu expuși,sau
EXISTENŢIALĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342864_a_344193]
-
Articolele Autorului Se-ascund azi anii prin tuleii vieții, târând destinul scrijelit prin cărți, doar demnitatea-mi râde-n fața sorții, cu preambulul meu aplaudat de toți! Am măsluit intrări în suflet de poeme, descântec am făcut prin nemuriri de lut, cu rugi am prins eternul, pe armonii de vreme, să nu îi crească aripi, destinului meu mut! Referință Bibliografică: Destin mut / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1781, Anul V, 16 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DESTIN MUT de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342865_a_344194]
-
fără regrete, Ca-n clipa când menirea-mi voi sfârși-o să pot să spun râzând senin, adio! Doamne, cum ard! Doamne, cum ard! Sufletul meu miroase-a nard până-n nucleu. Inima mea și-a prefăcut în dalbă stea bătrânul lut. Trupul greoi și obosit tânăr altoi a devenit. Sângele-mi cald e un torent în care-mi scald noul prezent. Din orice gând am alungat tot ce nu-i blând și ne-ntinat. Mai înțelept râd când mă frâng și lângă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342874_a_344203]
-
inimii, seismograf al durerilor lumii, care ard pe crucea creștină, semn al speranței ce i-a mai rămas. Poezia Marianei Cristescu este o poezie sintetică, dar și una metalingvistică: „Cu moartea pre moarte călcând,/ am zămislit/ după chip și-asemănare -/ lut cântător/ și-aripă de-oțel/ în vibrare,/ în dulce sunet de clavir. („În dulce sunet de clavir ”) și, mai ales, „Aleluia!/ De la facerea lumii te-am iubit./ Sub mărul acela albastru,/ florile lui ne-au cuminecat și miruit “. („Rhapsody in
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
în general, reprezintă muză lângă care s-au scris marile fapte ale istoriei... Dizabilitatea fizică și psihică nu trebuie percepute că pe ceva anormal, ci sunt parte integrantă a normalității, căci nici universul nu are un tipar care modelează perfect lutul organic. Referință Bibliografica: AFORISME III / Alexandru Enache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1936, Anul VI, 19 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Enache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
AFORISME III de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342925_a_344254]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CU TĂLPILE GĂURI Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu tălpile găuri treci prin țărână Încercând să le-acoperi cu lut, Între tot ce a fost și va să vină Mai persistă prezentul durut. Plăgile-întinse ajunse-s la glezne, Trecutul e trist și-îndatorat, Zile de mâine nu pot veni lesne Peste un azi cu sânge-închegat. În datorii îți croiești existența
CU TĂLPILE GĂURI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343010_a_344339]
-
În datorii îți croiești existența Primită din părinți și străbuni, Îndatorat ți se simte prezența Printre oamenii reci și cei buni. Arde-vei plaga, vei arde trecutul Chiar de prețul va cere să lași Străbunul cel care ți-a creat lutul, Îndreptându-te către urmași! Vrei tălpi sănătoase cu miros de mir Și aripi la glezne îți mai dorești; Nu-ți mai fie viața ca un cimitir! Vrei să trăiești! Să trăiești, să trăiești... Referință Bibliografică: Cu tălpile găuri / Liuba Botezatu
CU TĂLPILE GĂURI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343010_a_344339]
-
Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Îmi ești și îți sunt. Nu te văd, nici te-ating, doar te simt... Aici și acum suntem noi amândoi, suntem goi... de trecut, de vise de lut, de așteptări, de foste dureri, imponderabili, inadaptabili... un el și o ea surghiuniți pe o stea, gânduri ce tac în vidul opac și reflexia lor pe o geană de nor... Imagini și stări se înșiruie-n număr, mă plec pe-
AICI ŞI ACUM de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343005_a_344334]
-
nr. 1708 din 04 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din țărână venim, în țărână ne-ntoarcem... Piatră din piatră bucăți ne desfacem, Piatră și os, piatră și vânt, Lumină și apă, ne facem pământ. Ne facem nisip, ne facem și lut, Împrejmuind pământul c-un scut; Scut plin de viață și de iubire Înălțat înspre Dumnezeire. Piatră din piatră crește un munte, Doinind peste veacuri din suflete multe. Piatră și os naște o apă Unde urmașii de om se adapă. Piatră
LA POESIA DELLA PIETRA de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343014_a_344343]
-
adapă Piatră și os naște o apă. Doinind peste veacuri din suflete multe, Piatră din piatră crește un munte Înălțat înspre Dumnezeire; Scut plin de viață și de iubire. Împrejmuind pământul c-un scut Ne facem nisip, ne facem și lut. Lumină și apă, ne facem pământ, Piatră și os, piatră și vânt. Piatră din piatră bucăți ne desfacem, Din țărână venim, în țărână ne-ntoarcem... Liubastra 09.04.2015 Referință Bibliografică: La poesia della pietra / Liuba Botezatu : Confluențe Literare, ISSN
LA POESIA DELLA PIETRA de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343014_a_344343]
-
învelesc grăbit Să nu fiu înghițit de apele ticăloase - Omăt scutier ce se așterne peste țarină În pragul înghețului macabru. Neuronul argilos nu-mi mai poate șopti curat... Zac într-un calvar pământesc, Lătrături de suferință și dezastru Ale moleculelor lut, Unde Geb privește înmărmurit: „Ah, copiii mei, tot lui Seth vă dați viața?” Fereastra sufletului mi-e acoperită Și gratiile întunecate mă protejează - Metereze ale măștilor zidite-n mine, Mă fac să rămân Alb, Să nu mă depărtez de pana
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]