22,583 matches
-
Însemna de fapt o parte din viața lor - Întrucât totul ar părea sărăcăcios și ciopârțit În comparație cu originalul. Să nu mai vorbesc de lista nuntașilor, numele nașilor și al preoților care i‑au cununat, orațiile, cântecele, darurile cu dăruitorii lor, lista mâncărurilor și a băuturilor. Urmează apoi o Întrerupere de cinci luni, Între noiembrie și mai, când tânăra pereche se instalează la Belgrad, după care se ajunge la aranjarea camerelor, mobilarea, prețul mașinii de gătit, al patului și al dulapului, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
canoe - la lumina zilei, bine-nțeles - Bora Bora nu avea decât o singură poartă, iar cei trei băieți erau hotărâți s-o apere chiar și cu prețul vieții lor. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó făcură rost de arme, apa și mâncare, iar la lăsarea serii Chimé veni și îi lua din Punta Patiúa, pentru a străbate, fără grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în care valurile insistențe care soseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi bătaia vanturilor și a valurilor. Fetele cele mai frumoase se îngrijeau să le ducă apa proaspata și mâncare celor care munceau, să le șteargă sudoarea atunci când era nevoie, să le ofere un zâmbet sau un cuvant dulce și să-i răsplătească pe burlăci cu mângâieri și îmbrățișări pătimașe, după lăsarea serii. Tapú Tetuanúi se simțea foarte fericit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
selecționarea celor trei Pahí-Vahínes1. Miti Matái hotărâse să fie numai trei, cu toate că erau mai mult de zece doritoare. Așa-numitele Pahí-Vahínes, care erau alese dintre văduvele fără copii mici, urmau să se îngrijească de toate nevoile membrilor expediției, de la prepararea mâncării, întreținerea curățeniei pe navă și îngrijirea celor bolnavi, până la incitarea la discuții, atunci când aveau să-i vadă deprimați, sau satisfacerea dorințelor sexuale, în zilele caniculare și în nopțile friguroase pe mare. Din acest motiv, selecția se dovedea foarte delicată, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajungem cu bine pe uscat. —Ești sigur că există pământ pe-aproape? insistă băiatul. La vreo șaizeci de mile spre tribord, îl asigura celălalt, convins. De unde știi? Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
istoria strămoșilor lor comuni, la acțiuni războinice sau la arbori genealogici. Memoria lui extraordinară îl ajutase să devină, totodată, unul dintre cei mai de încredere consilieri în probleme de stele și constelații, dar se părea că pasiunea lui nemăsurata pentru mâncare și băuturi fermentate sfârșise prin a-i afecta atât corpul, cât și mintea, iar răspunsurile lui, tot mai ezitante, începeau să-și piardă credibilitatea. Timpul petrecut pe navă, unde nu putea să-și facă plimbările zilnice, în care parcurgea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de foame și de frig și când spre dimineață a apărut în fața noastră o uriașă insula albă, am inceput sa strigam de bucurie, crezând că găsisem, în sfârșit, un loc în care să ne adăpostim și să găsim ceva de mâncare. Rămase tăcut, ca și cum și lui i-ar fi fost greu să creadă că toate acestea i se întâmplaseră. Totuși, când am pus piciorul pe ea, am descoperit că nu era vorba despre pământ, ci de apă, atât de rece, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pământul Infinit se ridică de jur împrejur, îi explică Navigatorul-Căpitan. Aceste pământuri trebuie să fie cele care marchează sfârșitul lumii și care împiedică apă oceanelor să se reverse. Lua un vas din cele pe care le foloseau femeile pentru pregătirea mâncării și îl așeza în fața lui. Lumea este la fel ca acest vas, și are margini care țin apă în mijloc. Marca un punct. În urmă cu mii de ani, strămoșii noștri au pornit de aici, din marginea vestică, în timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu ochii umflați, înroșiți și injectați de sânge, iar pântecele ei părea că a început să crească dintr-odată. Abia dacă mai schimba câte-o vorba cu Vahíne Tiaré, când îi aducea mâncarea, însă își petrecea orele vorbind cu copilul ei nenăscut, căruia probabil că încerca să-i umple capul și inima cu setea ei de sânge și răzbunare. Poate că Miti Matái ar trebui s-o lase aici, spuse Vetéa Pitó cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
La mesele festive, oamenii tac și se îmbufnează că nu mănânc din friptura la ceaun pe care-au pregătit-o. Friptura la ceaun mă omoară. Șunca fiartă. Orice îmi rămâne în mațe mai mult de vreo două ore iese tot mâncare, așa cum a intrat. Cu fasolea peruană gătită în casă sau cu bucățile de carne macră de ton tot așa, mă ridic și le văd neschimbate în toaletă. După ce ai suferit o rezecție intestinală serioasă, nu prea mai poți digera carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mereu vă va durea câte ceva sau veți fi prea obosiți. Tatăl va fi mereu prea beat. Nevasta prea frigidă. Mereu veți avea câte-o scuză ca să nu vă trăiți viața. — Dar dacă s-ar întâmpla ceva? Dacă am rămâne fără mâncare? zice Miss America. Atunci ai deschide ușa, nu? — Dar nu se întâmplă, spune domnul Whittier, cu gura plină de bucăți de pui și de capere. Nu rămânem fără mâncare. Și într-adevăr nu rămâneam. Nu încă. În prima săptămână petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
viața. — Dar dacă s-ar întâmpla ceva? Dacă am rămâne fără mâncare? zice Miss America. Atunci ai deschide ușa, nu? — Dar nu se întâmplă, spune domnul Whittier, cu gura plină de bucăți de pui și de capere. Nu rămânem fără mâncare. Și într-adevăr nu rămâneam. Nu încă. În prima săptămână petrecută înăuntru am mâncat curry de legume cu orez. Am mâncat somon teriyaki. Toate, alimente dehidomnișoaratate prin congelare. De mâncare aveam fasole verde sigilată în pungi de plastic Mylar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de bucăți de pui și de capere. Nu rămânem fără mâncare. Și într-adevăr nu rămâneam. Nu încă. În prima săptămână petrecută înăuntru am mâncat curry de legume cu orez. Am mâncat somon teriyaki. Toate, alimente dehidomnișoaratate prin congelare. De mâncare aveam fasole verde sigilată în pungi de plastic Mylar pe care nu le puteai rupe cu mâinile. Pe fiecare pungă argintie era imprimată cu vopsea neagră inscripția „rezistent la viermi”. Aveam fasole verde rezistentă la viermi și tocăniță de pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pentru a-i păstra conținutul mort. Lasagna cu sos de carne sau ravioli cu brânză. Rezistente la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla pubian. Pentru a pregăti mâncarea, cei mai mulți dintre noi tăiam punga cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în această mică aventură și un nebun ne-a ținut prizonieri într-un teatru vechi timp de trei luni. Deja agravam lucrurile. Exageram. Vom spune că am înghețat de frig. Că nu era apă curentă. Că a trebuit să drămuim mâncarea. Nimic nu era adevărat, dar astea fac povestea mai interesantă. Nu, vom înflori adevărul. Îl vom umfla, îl vom întinde. Pentru efect. Ne vom crea propria noastră orgie incestuoasă cu oameni și animale, despre care să bârfească lumea. Când vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că nu era nimeni prin apropiere. Înainte să se strecoare în hol ca să înjunghie toate pungile argintii care conțineau vreo urmă de coriandru, Baroneasa Degerătură s-a asigurat că Agentul Ciripel plecase. Fiecare dintre noi a distrus doar felurile de mâncare pe care le ura. Stăteam așezați turcește în galeria celor O mie și una de nopți, printre coloanele de ipsos sculptate în forma unor elefanți cabrați, ridicați ca să sprijine tavanul cu picioarele dinainte, și domnul Whittier, ronțăind din pumn alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pungi argintii cu hrană de soi, suferind doar de plictiseală și gută. Fiecare supraviețuitor suferind, cu douăzeci de kile mai gras decât în ziua când am fost luați ostatici de domnul Whittier. Desigur, fiecare dintre noi dorea să lase destulă mâncare ca să ajungă până aproape de clipa în care aveam să fim salvați. Alea două zile în care aveam să postim cu adevărat, înfometați și suferinzi, le-am fi putut lungi până la vreo două săptămâni în poveste. În carte. În film. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sfântul Fără-Mațe spune: — Nu-i da apă. O să se umfle și mai tare. Pe covorul roșu cu albastru, domnul Whittier se răsucește până rămâne întins pe burtă. Răsuflă scurt și iute ca un câine. — E din cauza diafragmei, spune Sfântul Fără-Mațe. Mâncarea i se umflă în stomac, absorbind deja lichidele și blocând duodenul la celălalt capăt. Cele zece porții de Tetrazzini se întind în sus, comprimându-i diafragma, împiedicând plămânii să inspire. În timp ce spune toate astea, Sfântul Fără-Mațe continuă să mănânce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
hol, în fața cabinei domnului Whittier, Sora Justițiară bate cu pumnul în ușă, strigând: — Hei, Whittier! Azi-dimineață vei fi tras la raspundere pentru multe. Și îi vezi aburul răsuflării la fiecare cuvânt. Soarele n-a răsărit încă. E frig și pute. Mâncare ioc. Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
strâns, ochii îi ies din cap, capul îi e împins îndărăt până când dă de ușa închisă. Capul lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de Whittier că tre’ să ne dea de mâncare. Și niște căldură. Sau să ne scoată de-aici chiar acum. Noi: victimele nevinovate ale acestui dement diabolic, care doarme buștean. N-o să avem ce mânca la micul-dejun în holul de catifea albastră. Toate pungile în care se găsea ficat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
idee. Chiar și cu centrala defectă, cu tot cu frigul, alimentele s-au stricat. — Trebuie să-l înfășurăm în ceva, spune doamna Clark. Să înfășurăm cadavrul și să-l ducem în pivniță, alături de Lady Zdreanță. — Mirosul ăla, spune ea, nu e de la mâncare. Nu cerem amănunte despre cum a murit. E mai bine că n-a murit pe scenă. Așa putem scrie cele mai mari grozăvii: cum își rostogolește ochii să vadă pântecele crescând tot mai mare și mai mare, până când nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
beau oțet. Așa de tare doare foamea. Spuneți-mi o poveste, spune Mama Natură. A aprins o lumânare de măr și scorțișoară, cu urme de mușcătură în ceara albă. Oricine, spune. Spuneți-mi o poveste de să-mi pofta de mâncare pentru totdeauna... Directoarea Tăgadă își îmbrățișează pisica, spunând: Poate că o poveste îți taie ție cheful, dar Corei tot îi e foame. Și Miss America spune: — Zi-i pisicii că în câteva zile o să pară numai bună de mâncat. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e foame. Și Miss America spune: — Zi-i pisicii că în câteva zile o să pară numai bună de mâncat. Deja țâțele ei de spandex roz par mai mari. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Vă rog, cineva să-mi ia gândul de la mâncare. Cum e prima oară când nu-i cu gura plină, vocea lui sună altfel, mai domoală și mai uscată. Mirosul e gros ca ceața. Mirosul pe care nimeni nu vrea să-l tragă pe nări. Și, îndreptându-ne către scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prima zi de filmare, singurul lucru care-i mai impulsionează să continue sunt banii pe care o să-i scoată. Banii și copilul. Amândoi eram, spune doamna Clark, plini de energie ca niște căței care țopăie înainte de-a primi de mâncare. Tess și Nelson n-au arătat niciodată mai bine decât înainte de-a începe filmările. Asta a fost partea cea mai proastă. Mare parte dintr-o săptămână și-au petrecut-o în dormitor. Chiar și având contact doar câte douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul nostru de Ziua Recunoștinței. — Nici măcar în glumă... îi spune Directoarea Tăgadă, scărpinând burta grasă a pisicii. Micuța Cora e puiul meu... Cu rădăcinile castanii vizibile sub părul ei platinat, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]