3,499 matches
-
La întoarcere, a trecut pe lângă biroul lui Ashling și a spus cu o privire glorioasă: —Ghici! Marcus Valentine a acceptat să scrie o rubrică lunară. —Chiar? se bâlbâi Ashling. Părea împotriva acestei idei luni seara. Nu a...? Ba da, se mândri Lisa. A făcut-o. Peste patruzeci de minute, lui Ashling i-a venit ideea unui răspuns întârziat pe care ar fi trebuit să i-l dea Lisei. Ar fi trebuit să îi spună calm: „Marcus va face rubrica? Probabil mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mânca și altceva la prânz în afară de sendvișuri și burgeri. Trix părea nedumerită. —Vrei fructe? Fruntea ei exagerat de machiată se contorsiona din cauza confuziei. Știa că Lisa mânca mere și grefuri câteodată. Trix nu mânca niciodată fructe. Absolut niciodată. Și se mândrea cu asta. —Vreau sushi. Sugestia era atât de uimitoare, încât Trix și-a pierdut temporar abilitatea de a vorbi. —Sushi? scuipă ea într-un final, oripilată. Vrei să spui, pește crud? În weekend, Lisa citise că un restaurant de sushi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebui să le arate și lor puțină dragoste și să se poarte frumos cu ele. Deși mai greșesc și eu uneori și mai fac pozne, cred că sunt un copil bun, respectuos, cuminte și sensibil, de care părinții mei sunt mândri. De aceea îi iubesc foarte mult și vreau să nu-i dezamăgesc. Mă numesc Victor Gavrilovici și am aproape unsprezece ani. Sunt un băiat înăltuț și subțirel, am părul șaten și ondulat și ochii căprui. Îmi place să mă îmbrac
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
place borșul. Aș mânca toată ziua ciocolată și înghețată, se spune că conțin hormonul fericirii. Vedeta mea preferată este Selena Gomez pentru că este inventivă, amuzantă, frumoasă și cântă foarte bine. Îmi place viața mea și sper că părinții mei sunt mândri de mine! Numele meu este Sonia Alexandra Sitea. În familie mi se mai spune și Soniutza. M-am născut la întretăierea celor doua secole, mai exact în luna lui Mărțișor, a anului două mii. Prin urmare, am adunat în buchetul vieții
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Trădător!“ „Bolșevic!“ Aproape că ieșisem din încăpere, când am auzit aplauze, iar când m-am întors, i-am văzut pe Russ Millard și Thad Green aplaudându-mă în semn de rămas-bun. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Eram exilat în iad și mă mândream cu asta. Aveam la dispoziție două săptămâni de frecat menta până să-mi încep executarea pedepsei într-o secție de tot rahatul a Departamentului de Poliție din Los Angeles. Arestarea și sinuciderea din familia Vogel au fost mușamalizate - și infracțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ascunsă. Trase fermoarul În jos până la capăt, expunând un trup gol care trecuse de prima tinerețe pe vremea când era viu. Conform poliției din Lothian și Borders, Geordie fusese obsedat de păstrarea condiției sale fizice În tinerețe. Cineva care se mândrea mult cu imaginea sa. Tipul de pe fundul sertarului avea o burtă de bere, iar antebrațele și umerii aveau mai mult grăsime decât mușchi. Chiar și fără paloarea morții, ar fi fost alb ca brânza. Piele albă ca spuma laptelui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tipăresc acasă și dau pozele celor cărora le datorează bani. Se lăsă și mai mult În scaun. Agenții de pariuri folosesc pozele ca să-i amenințe. Îi fac să plătească. Insch strânse din buze. Probabil că mama și tatăl tău sunt mândri! O lacrimă se scurse pe obrazul lui Nicholson și o șterse cu dosul mânecii. — Nu-i ilegal să le faci oamenilor poze! Doar atât am făcut. Nimic altceva. N-am atins nici un copil! Inspectorul Insch fornăi. — Ce grămadă de prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fluxul luminii care trebuie respectat și apreciat... superioritatea nu există decât în arborele complet. Orice altceva este iluzie... mândria noastră este doar o amplificare a propriilor limite și o limitare implicită la un stadiu încă incomplet de evoluție... să ne mândrim numai cu arborele absolut pe care doar ni-l închipuim acum... și la care încă n-am ajuns, dar care ne are ca ramuri ale sale și ne veghează, ne îndrumă și ne apără, inspirându-ne și iluminându-ne de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
-i stăteau alături erau impasibili, veneau din ținuturi îndepărtate unde nu se mai puteau întoarce, fiindcă aleseseră războiul împotriva celor de-un sânge cu ei. Cruzi, credincioși și puternici, văzuseră totul, iar acum, deși nu înțelegeau nici un cuvânt latinesc, erau mândri de felul cum se terminase noaptea aceea. Urcară pe clivus Palatinus; Împăratul se gândi că era îngrozitor să se înconjoare de străini înarmați când se afla printre ai săi. Asta era puterea? Străbătu sălile unde așteptau liberți, sclavi, funcționari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la acel obeliskos înălțat de el, se plimbă pe sub porticurile din Iseum, pe care el l-a conceput, studioșii intră în biblioteci, se zice că niciodată străzile nu au fost atât de curate și de bine pavate; oamenii se simt mândri când urcă pe scările care duc din For la Palatinus. Se spune că în acești trei ani la Roma s-a construit mai mult decât în cei douăzeci și trei ai domniei lui Tiberius. Și pentru că operele nobile ale dușmanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
niciodată. 16 noiembrie 1964 Acum două zile, am Împlinit 20 de ani. Ce iute am Îmbătrânit... Dac-ați ști că nu e nici o glumă În ceea ce spun... Am o minte de cel puțin 50 de ani. Și, ca să mărturisesc, mă mândresc cu ea. Dar am și pasiuni care datează de cel puțin 5 000 de ani. Pasiuni de animal sălbatic... 18 noiembrie 1964 (miercuri) Departe... ești atât de departe... Doar cerul cu stele, câte un pahar rătăcit nu știu cum pe buzele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puroiul Începea să i se adune În jurul ochiului. Se Înclină și Îi făcu loc soldatului japonez, care se opri lîngă Jim. Ne simțim cu toții mai bine după ce am băut apă. Ai fost curajos, Jim. De unde ești? — Din Shanghai! — Și te mîndrești cu asta? — Desigur... Jim pufni la această Întrebare, clătinînd din cap, de parcă doctorul Ransome ar fi fost un vraci din provincie. Shanghai este cel mai mare oraș din lume. Tatăl meu spune că e mai mare chiar și decît Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
GI1 până să cobor de pe pasarela vasului în acea dimineață de august. Poate că asta era și ideea. Doctorul Gabor, care era aici de mai multă vreme decât mine, cu câțiva ani înainte de război, conform certificatelor înrămate de pe perete, se mândrea cu legătura sa cu Lumea Veche sau poate doar se împotrivea vulgarităților Lumii Noi. Eram sigur că le considera vulgarități. — Așa deci, domnule van Pels, spuse el și se legănă ușor în scaunul său mare de piele, v-ați pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ea. — Așteaptă aici, i-am spus. — Nu vrei să te încurajez? I-am spus că o să fie bine. Doar până începe. Stai aici. Păru jignită, apoi își aminti de cele două frumuseți. Soția mea are și ea demnitatea ei. Se mândrește și cu simțul umorului, mai ales în situații dificile. Ah, făcu ea și se uită de la una la alta cu o privire maternă atotcunoscătoare și cu un zâmbet care spunea „toți bărbații sunt niște copii“, deși ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
obligație morală. —O obligație morală? Ridică privirea de la așa-zisa prăjitură. Oamenii ca mine, oamenii cărora le-a fost bine, nu au dreptul să închidă ochii. Ar fi trebuit să îmi țin gura. Asta era o calitate cu care mă mândream. Dacă voiam neapărat să îi zic ceva, ar fi trebuit să-i spun să nu fie absurdă. Mersul la un film nu era o obligație morală. Dar convingerea din ochii ei când vorbea despre cum nu trebuia să închidă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
stofa imprimată cu flori mari, simțeam o așteptare, pe care eu - fiul unui proprietar de fabrică - ar fi trebuit s-o îndeplinesc ca locțiitor, o așteptare care avea fără îndoială de-a face cu dotarea acestei odăi de care erau mândri atât Felix, cât și mama lui. Ședeam în contre-jour și nu distingeam contururile; au apărut treptat două fotolii și o sofa, acoperite cu huse de pânză, așezate în jurul unei măsuțe pentru fumat; într-o parte se afla un bufet, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
față de idealul formelor feminine. Dacă personajele feminine ale lui Leech erau „drăguțe“, ale lui Du Maurier aveau o frumusețe clasică (suficient de Înalte pentru a-l lua pe artist sub braț și a-l duce pe sus, dacă voiau). Se mândrea fără jenă cu frumusețea lui Trixy și critica plin de cruzime defectele Sylviei, deși avusese bunăvoința de a recunoaște, pe măsură ce fata depășea adolescența, că devenise o tânără neobișnuit de atrăgătoare, cu un zâmbet ușor pieziș, care te vrăjea, și ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-o, În ciuda purtării huliganice a galeriei. — Acesta a fost, Într-adevăr, la vremea aceea, o mică idee salvată din débacle, recunoscu el. — Să știi că a fost o piesă foarte bună, Henry, spuse Warren cu blândețe. Ar trebui să te mândrești cu ea. Se gândi o clipă cum să răspundă. Să spunem că a fost, În parte, bună, zise el. Ca oul diaconului. Lui Warren Îi trebui o clipă pentru a face legătura, apoi dădu capul pe spate și râse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
palma deschisă, cu două degete la caschetă și din nou cu palma deschisă. Toate astea s-au întâmplat la intervale scurte. Nouă, copiilor, ne-au atârnat în jurul gâtului hârtii de identitate în huse transparente, care ne făceau să ne simțim mândri. La un țăran care avea vite de lapte, creștea porci și al cărui fiu, Mattias, era de vârsta mea, am învățat să recoltez sparanghel din straturi înalte, netezite, făcând cât mai puține stricăciuni. Așadar trebuie să fi fost în luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
J. Cejador y Frauca, Într-un exemplar de lux transportat la domiciliul ei particular de Mesageriile Gran Splendid. Îmi sparg creierii Întrebându-mă necontenit ce aberație, ce bancrută morală a Îndreptat pașii lui Ricardo spre vizuina ei, pe care mă mândresc că o ignor, căci este prețul notoriu și public al cine știe căror concesii. Pedeapsa stă chiar În păcat: după un devastator scandal cu anglo-saxona, Ricardo a nimerit În stradă Înspăimântat și umilit, crănțănind fără Întrerupere fructul amar al Înfrângerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nepieritoare: Loomis. O artă abstractă Cu riscul de a răni nobila susceptibilitate a oricărui argentinian, indiferent de orientarea caracteristică sau culoarea sa, mă văd obligat să depun mărturie că orașul nostru, nesătul magnet al turiștilor, poate - În 1964! - să se mândrească doar cu un tenebrarium, situat și el la confluența străzilor Laprida și Mansilla. E vorba, de altfel, de o Încercare demnă de laudă, de o genuină breșă deschisă În zidul chinezesc al neglijenței noastre. Nenumărate spirite observatoare și călătoare ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că această casă, care e și a ta, este unica din Indo-America unde se aplică riguros metodologia doctorului Eric Stapledon. Îți amintești, fără Îndoială, consternarea pe care moartea regretatului maestru, petrecută În Noua Zeelandă, a provocat-o În cercurile științifice. Mă mândresc, de altfel, că am adăugat la activitatea sa precursoare unele retușuri conforme cu firea noastră porteña. Teza e, În sine, alt ou al lui Columb; e foarte simplă. Moartea corporală vine Întotdeauna de la viciul unui organ, numește-l rinichi, plămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ți-a fost hărăzită rămîne recăutarea sa. Dar am certitudinea că mă va refuza. Și unde să caut? Vreau să mă sinucid. E atîta siguranță calmă în izbucnirea acesta, un calm paradoxal față de jalea din interior, încît aproape că mă mîndresc. V. tînăr sînt liniștit propunîndu-mi moartea. V. celălalt, maturul internat, îmi vine să strig de spaimă. Noțiunea de V. implică acum o mare nedeterminare. Și totuși, cine sînt? Cine gîndește de fapt, căci emoția n-a dispărut iar concluziile par
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el, cu fetele și chiar cu colegii de clasă, Andrei se distingea prin felul în care știa să se facă plăcut astfel încât să fie mereu înconjurat de copii. Chiar dacă nu purta haine de firmă așa cum aveau câțiva colegi care se mândreau nevoie mare, devenind aroganți și obraznici, avea întotdeauna o ținută impecabilă, aspect ce nu putea fi trecut cu vederea, mai ales, de fetele care îl priveau cu admirație. Într-una din aceste pauze ale ultimelor trei zile de școală, câteva
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]