5,997 matches
-
și încep să le împart pe farfurioare încălzite. — Să te ajut și eu, spune Guy, venind lângă mine. Nu poți să mă ajuți. Îmi dau ochii peste cap. — Ba sigur că pot. Spre uimirea mea, își scoate jacheta, își suflecă mânecile și-și pune un șorț cu imprimeu cu cireșe. Zi-mi doar ce să fac. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele. Pornim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
două seri am văzut-o Îmbrăcată cu el. Ochii albaștri ai Jemimei ne măsoară pe amîndouă din cap pînă-n picioare, ca niște radare. Fiindcă eu am brațe foarte subțiri, spune amenințător, și nu am nici un chef să mă trezesc cu mînecile lărgite. Și, daca vă Închipuiți că n-am să observ, vă Înșelați. Ciao. În clipa În care a ieșit pe ușă, Lissy și cu mine ne privim una pe alta. — Shit, spune Lissy, cred că l-am uitat la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trîntește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mîneci bufante. Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
față de Phillip și Katie, apoi mă grăbesc cît pot de tare spre stand, care se află În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcînd față cît poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mîneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. Scuze, șoptesc, strecurîndu-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de planul pe care mi l-am făcut azi-dimineață. Scop : Să arăt ca o femeie sexi și sofisticată, Îmbrăcată Într-o rochie superbă, care o pune În valoare. Rezultat: Să arăt ca Heidi/un copil tembel, Într-o rochie cu mîneci bufante oribile. Scop : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack. Rezultat : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack, după care să nu mă duc la Întîlnire. Scop : Să fac o partidă de sex nebun cu Jack, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack se uită la chipul meu Îmbujorat. Eu Îi Întorc privirea, respirînd vizibil, și sîngele-mi pulsează În urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mînecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfîrcul și rămîn fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ar fi căzut pe Lagauchettierre. Mai văd o stranie și nesfârșită procesiune de eleve, mergând două câte două, În haine negre de uniformă. Cu fețe destul de albe pentru a fi ofticoase. Călugărițele care le supraveghează Își țin mâinile vârâte În mâneci ca să și le Încălzească. Bălțile de pe strada murdară sunt adânci și acoperite cu o pojghiță de gheață. Adulții tolerează la copii această iluzie - a realității reale. Până la o anumită vârstă n‑ai ce‑i face. În familiile Înstărite s‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nu te așeza! MACABEUS (Speriat la rândul lui.): Ce? Se repede? PARASCHIV: Nu... Adică... nu știu... MACABEUS: Întreabă-l ce vrea... PARASCHIV (Către INAMIC.): Ce vrei? INAMICUL (Rânjește, chicotește și-i întinde lui PARASCHIV varza.) MACABEUS (Nerăbdător, trăgându-l de mânecă pe PARASCHIV, din spate.): Ce face, ce zice? Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să ne dea varza. MACABEUS: Cum?! PARASCHIV: Ne-a întins varza. Vrea să ne-o dea nouă... MACABEUS (Făcând un pas timid în față.): Vrei să ne dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu, eu vă scot de aici, eu, da...) PARASCHIV: Tu? INAMICUL (Către PARASCHIV: eu, eu, vă duc de aici, știu eu unde, pâș-pâș... ca o mână care se strecoară... ehe... ieșim din mirosul ăsta... buah!) MACABEUS (Către INAMIC, trăgândul de mânecă.): Cum? Cum? INAMICUL: Vă scot de aici. Mâine vă scot de aici. Toată treaba s-a împuțit. MACABEUS (Către PARASCHIV.): Zice că ne scoate de aici. PARASCHIV (Căscând.): Știu... Mi-e somn... INAMICUL (Către PARASCHIV,): vrei să bei ceva, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
smiorcăie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Simte că i-a sunat sfârșitu’, d-aia plânge. DOAMNA CU VOAL: Săracul... BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce facem, îl mai omorâm sau nu? DOAMNA CU VOAL: Să-l lăsăm să fugă, nu vreți? (Trăgându-l de mânecă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Hai, fugi! Fugi! BĂRBATUL CU ZIARUL: Unde să fugă, că n-are nici măcar umbrelă. DOAMNA CU VOAL (Sfâșiată, impresionată, trăgându-l mereu pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.): Hai, du-te! Du-te. Ia umbrela mea și du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
superiorii dumitale! Unde-i șeful gării? Unde-i? HAMALUL (Cinic.): E acolo. Vorbește-i. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prăbușindu-se sufletește.): Sunteți... atât de răi... Ah, atât de răi... Și eu sunt singur... Ce v-am făcut eu? (Se șterge cu mâneca hainei pe față și se prăbușește pe un capăt al băncii.) Eu... eu sunt... călător prin ploaie... (Reacție violentă a personajelor; ȘEFUL GĂRII se ridică, se repede spre CĂLĂTOR, se răzgândește, se învârte în jurul scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întoarse către sfântul soare șed liniștiți pe scaune, ținându-și mâinile așezate în poală. Pe scaunul din spatele șoferului, oglindită în geamul care îl desparte pe acesta de restul lumii, stă o femeie bătrână, într-un trenci de culoarea timpului. De sub mânecile tocite se ivesc manșetele roz ale unui jerseu și el tocit, dăruit ei de către doamna la care slujea, bonne à tout, cine știe cu câți ani în urmă. Capul și l-a învelit cum a putut mai bine în căciuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
frupt. Îl mai stuchi odată și până popa să se dezmeticească, acela se și aruncă în autobuzul care tocmai oprise în stație. Popa se șterse și se bucură. Nu era autobuzul de gară. Mergea spre sere. Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai rămăsese. Își șterse barba ca și cum tocmai sfârșise de ospătat. Se ridică în picioare și cu fața spre Răsărit își făcu cruce și îngână rugăciunea de izbăvire de cel viclean. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fotografiile cu soții Ceaușescu trimise spre publicare redacțiilor. Scoase scrisoarea lui Georges K. Iachimovici. O mai parcurse încă o dată, îngândurat, concentrat, ca și cum încerca să vadă dincolo de rândurile acelea. Ridică într-un târziu din umeri. Îl trase pe șefulețul acela de mânecă. Îi arătă scrisoarea. „Crezi că poți face ceva cu ea, că tot vorbeați voi de liste? Am primit-o adineauri. E originalul.“ Tinerelul luă hârtia, o parcurse nedumerit, o mai citi apoi o dată și i-o înapoie, șoptindu-i: „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dispărut. Chicoti înveselită. - S-o întrebi pe tanti-ti Horcița, candelăreasa. Ea le știe de pe când era studentă și trăia cu savantul ăla de-a murit în Baltă. Să vezi ce-ți spune Horcița despre chestiile astea... O trase de mâneca rochiei. - Ce tot vorbești mamă! Mai bine, spune ce făceai dacă nu te vedeam? - Ce să fac?! Dădeam acatist și mă... Unde să mă duc? La tac-tu la cimitir? Sau acolo, la Județeană, unde l-a-mpușcat? Mă duc și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai avea nimeni chef de lucru, și nu știu dacă a observat careva în afară de mine arbitrarul din decizia șefului (revin la tema asta fiindcă m-a surprins). Mă rog, tot colectivul se schimbase, prieteșugul plutea în aer. Șase bărbați cu mâneci suflecate și o secretară în taior chicoteau în așteptarea băiatului cu bunătăți, și se uitau din când în când, calzi, zâmbitori, către biroul șefului, unde acesta continua să vorbească la telefon de mai bine de zece minute - i-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă bine pe cap căciulile croșetate. M-am gândit de multe ori ce-aș face dacă ar lua foc școala și ar trebui să intru în flăcări ca să-l salvez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru Germania. Graalul e destinul sfânt al acestui popor, iar Thull e însuși Führerul. - Cine ar fi crezut că într-o biată frunză sălășluiește atâta istorie? Iată mistere la care trebuie să reflectăm, încheie ridicând brațele și ochii către cer. Mânecile largi ale rochiei îi alunecară pe umeri. - Bravo! strigă cineva și izbucniră aplauzele. După ce runa fu privită, mirosită și pipăită, generalul Friepke promise să trimită un arheolog profesionist pentru studii detaliate. Apoi grupul se desfăcu în micile grupuri obișnuite. Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-o storc. La început a ieșit puțină apă. Când am înfipt unghiile în carne cu ceva mai multă putere, din umflătură a țâșnit durere și o budincă albă, care s-a sleit printre cutele pielii. M-am șters de mâneca hainei. Ciorba a fost bună, deși cam grasă. I-am spus să o facă mai nesățioasă, dar văd că nu mă ascultă. M-am uitat vreme îndelungată la blidul în care se răsuceau fragmente de legume. Minutele au trecut, aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc. Oamenii își încetară foiala de cum îl văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul. Calomfir îl trase de mânecă și îi șopti ceva la ureche. Leurdiș zâmbi. Uitase să activeze microfonul. E aprins becul roșu? făcu o voce din sală. Drept răspuns, ministrul își deversă acum vorbele prin boxe. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara. Ca și dumneavoastră, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lui Jiquel. Se ridică de două ori în picioare. În sinea lui, credea că a construit cel mai logic și mai încântător discurs din viața sa. Și era abia la explicarea termenilor. Curând trecu și la raționamentul propriu-zis. Își descheie mânecile cămășii. Se aplecă peste masă. Fabulos, îi trecu prin cap. Dezvoltarea premiselor îi indică o eroare de ansamblu, ceea ce-l făcu să recompună totul pas cu pas. Era fericit. Publicul nu mai conta. Intelectualii se topiseră într-un corpus atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
după un timp, încercând să-și ascundă jena. - Uite, Silviu tocmai îmi spunea că-l dor oasele. - Da, are nu știu ce reumatism, și i-am zis să nu mai vină în beci așa dezbrăcat. Du-te sus și te îmbracă cu mânecă lungă! - Nu e chiar așa frig, a remarcat Platon. - Ba e frig, e chiar rece. Ție nu-ți e frig? - Nu, stai liniștit, mi-e bine. - Mai vrei apă, mai vrei ceva? - Nu, nu, deocamdată e bine. Cât o să stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în formă de x. Fermoarele care ar fi trebuit să-l orbească și să-l facă mut atârnau deschise și, printre ele, am început să disting un chip cunoscut. Purta un costum de piele neagră, mulat pe corp, dar fără mâneci, care permitea o mică aerisire pe la subțiori. —Maaaaaamă, de când nu ne-am văzut! se minuna. Ce mai faci? Luându-mă după accent, l-am dibuit: Salvatore, Sally pentru prieteni, care făcea parte dintr-o gașcă de homosexuali sicilieni emigrați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în timp ce Margery Pickett era o ilustrare perfectă a primei categorii. De în dată ce am recuperat-o pe Marie, Bez s-a dus să-i spună lui Margery să sune la poliție, iar aceasta, după ce a sunat, coborâse imediat, cu mânecile suflecate, turnând ceai fierbinte pe gâtul lui Marie, care tremura și era în prag de comă. —De ani de zile tot zic să scoatem apa de la subsol, repeta Margery pe tonul cuiva care crede că astfel de evenimente se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
locatarul biroului, ghemuit pe scaunul de la birou într-o poziție care nu putea să însemne decât un singur lucru, mai ales atunci când am zărit mini seringa de pe masa din fața lui. Alte două seringi se aflau pe podea, lângă el. Avea mâneca suflecată, dar nu se vedea nici un semn în plica cotului. Pe fereastra din spatele lui pătrundea o fâșie de lumină care i se revărsa pe față, dar, deși semăna și mai mult cu un Dracula, din cauza expresiei sale posomorâte, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]