2,918 matches
-
de raze. Ei povesteau, cântau cântece de prin vremile de pe când nu era încă lume, neci oameni, și eu îi ascultam uimit...242 Visul-poveste este o împletire fericită, tocmai pentru că povestea ne scoate din durata obiectivă și, ca visul, ne mântuie de orice coerciții, ne introduce într-o lume mirifică în care legile spațiului, timpului sau cauzalității sunt anulate în favoarea libertății totale a spiritului ce-și crează, el, propriile legi.243 Calea de acces în noua realitate este regăsită în starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prin solemnitate, echilibru, armonie, claritate și parnasiană prin fastuosul decorurilor, este, în bună măsură, un omagiu adus Eros-ului. Doina Modola o consideră "Licoare amăgitoare, ce se naște din euforii; un mod tandru de a trăi și de a se mântui în imaginar." * C ât de la cer la pământ este distanța dintre "obicinuințele" moldovenilor trăitori la sfârșitul veacului al XIX-lea și cele ale urmașilor lor de azi. Nu propun cine știe ce pogorâre în adâncuri misterioase ale istoriei, ci, simplu, o incursiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai termini odată să-mi spui. — Numai Dumnezeu, Relule, numai și numai Dumnezeu. Tu, carele pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de Viață, vino și te sălășluiește Întru noi și ne curățește de toată Întinarea și mântuiește-te... O arătare de fiecare zi se ivi deasupra pervazului ferestrei, În timp ce Andrei Îi trage cu nădejde cu frânturile lui de slujbă, cu rugăciunile și strigările lui. — Reșou’, Andrei, reșou’! se rățoiește Leontina. Ai văzut cât a plătit coerentu’ Victor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de Viață. — Păi și cum? Nu văd cum, părințele. Cum ai să treci granița cu mâna-n cur? — Pă puțin cinșpe mii tot luăm pe ciment, oh, vino și te sălășluiește Întru noi și ne curățește de toată Întinarea și mântuiește-ne, Bunule, sufletele noastre, cinșpe mii pă puțin, cinșpe mii, cinșpe mii. Până unde dracu’ ajungem cu cinșpe mii doi inși, sfinte Dumnezeule? Trezește-te, părințele. Bolborosea cu ochii Închiși, cu fruntea căzută peste mâinile Împreunate În dreptul sticlei de rom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mele, am crezut că am trăit un coșmar, de parcă murdăria aceea acaparatoare nu fusese decât un rod al imaginației mele bolnave. Am avut un vis eshatologic. Mi-am dat seama că numai un cutremur teribil ar mai fi putut să mântuie locurile acelea, sau poate un incendiu devastator. În vis, am dat foc Romei. Orașul întreg, cu palate de aur și foruri celebre, cu toate cele șapte coline mitice, fierbea în magma clocotită, topindu-se lent și dispărând în vârtejul gigantic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unde apar constant diverse semne magice sau diferite ajutoare. Știu că am fost slab și ca bărbat și ca poet, dar cred că, în diferite împrejurări, această slăbiciune m-a salvat. Fragilitatea asta de acum mă va ajuta să mă mântui, chiar dacă nu reușesc să-mi închipui cum se va petrece realmente acest lucru. Gelozie Acum câteva seri am surprins-o pe Aia îngânând un cântec pe întuneric. Era așezată pe o piatră în fața colibei ei și se adresa unui necunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din discursurile sale republicane și naționaliste, mistice și patetice. "Vărsarea de sînge este un lucru sfînt", a declarat el "iar națiunea care o privește cu groază și-a pierdut bărbăția. Un om poate elibera un popor, după cum un Om a mîntuit lumea. Nu voi lua nici o armă în mînă, voi intra în lupta cu mîinile goale. Viața apare din moarte, iar din mormintele patrioților, națiuni vii. Ei cred că au pacificat Irlanda. Ei cred că i-au cumpărat pe jumătate dintre
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
reculege din disiparea ce caracterizează existența. Este o încercare disperată de legare a sine-lui între copertele unei cărți (semn de credință, poate inconștientă, în spirit ca esență a umanului). * Modernitatea face trecerea de la suflet la spirit. Dacă sufletul poate fi mântuit prin credință (și cu ajutorul Divinității), spiritul poate fi salvat prin creație (cu sprijinul Istoriei). Semn că renunțarea la credință este o fugă a omenirii din nemurire în timp, dar o temporalitate ce frizează nemurirea prin medierea Istoriei. Atât varianta credinței
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
facere 1, 28). În casa unde s-a născut un copil, privirea lui Deus ocrotește toată casa și harul Său se revarsă asupra acelei familii. Soția, prin naștere, devine mamă. Obligațiile și bucuriile ei cresc. Mama creștină știe că se mântuiește prin naștere de prunci, crescându-i după voia lui Deus, pregătindui pentru a deveni cetățeni ai raiului (I Timotei 2, 15). Mama este un altar de jertfă pentru copiii săi. Iubirea ei este o pâine minunată pe care Deus o
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
avut în atenție și femeia față de care a manifestat aceeași înțelegere și prețuire ca și pentru bărbați. Astfel: a mers în casa Martei și a Mariei (Luca 10, 38-42); a vindecat pe Maria Magdalena (Luca 8, 2); a iertat și mântuit pe femeia păcătoasă (Luca 7, 37-50); a vindecat pe soacra lui Petru (Matei 8, 14-15); s-a îndurat de femeia hananeiancă vindecându-i copila (Matei 15, 22-28); iar după Înviere S-a arătat, mai întâi femeilor, ele având cinstea de
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
o dea copiilor. Lipsa copiilor în perioada veche testamentară era considerată un blestem, o pedeapsă a părinților pentru anumite păcate. În Noul Testament Iisus Hristos îi dă pe copii ca model de emoție și nevinovăție sufletească. Cei care vor să se mântuiască trebuie să aibă puritatea copilului. Mântuitorul spune: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca acestora este Împărăția cerurilor” (Matei 19, 14). Copiii alături de părinți sunt cel mai frumos fruct sau rod al acestora
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
derept aceaia de la casa domnu-tău argint sau aur? (PO.1582: 155-156) Dublarea auxiliarului (15) și omiterea auxiliarului (16) sunt fenomene accidentale; dublarea auxiliarului va fi interpretată ca un reflex al dublării cliticelor pronominale (v. §5 infra). (15) și i-ai mântuitu-i-ai (PH.1500−10: 16v) (16) a. Deci m-<a>u căutat ea și √purtat pre munți (DÎ.1591−600: VIII) b. pren mila ta feritu-ne-ai, √hrănit și ne-ai otălmăzuit (CM.1567: 252v) Rezultate de reținut
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
99) d. Doamne Dumnezăul nostru, Carele ai ziditu-ne și ne-ai adus în viața aceasta (DDL.1679: 113) e. Iară când veni împlutura vremilor, ai grăitu-ne cu Sângur Fiiul Tău (DDL.1679: 123) (26) a. și i-ai mântuitu-i-ai(PH.1500−10: 16v) b. cungiurară me și se adunra-se cu menre (PH.1500−10: 95v) c. Griji me luatu-me-au de greșiții ce lasă leagea ta. (PH.1500−10: 104r) d. ca mirelui mi-au pusu-mi mitră (DDL
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
model străin, gradul de variație sintactică se reduce semnificativ; un exemplu în acest sens este dubla realizare a auxiliarului. Acest fenomen este foarte rar, fiind disponibil mai ales când se asociază și cu dublarea pronumelui clitic: (175) și i-ai mântuitu-i-ai(PH.1500−10: 16v) În același spirit, postpunerea auxiliarului la dreapta negației (tot un context nespecific) este atestată doar în CB.1559-60 (Zafiu 2014, 2016): (176) Nu lăsa-se-va sufletul lui în Iad (CB.1559-60: 22) Absența
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de energie, ci și activitățile intelectuale : cititul, scrisul, copiatul manuscriselor, întreținerea bibliotecilor etc. În Patericul egiptean se găsește celebrul episod în care Avva Antonie, încercat de gânduri negre și rele, îl întreabă pe Dumnezeu ce trebuie să facă să se mântuiască, întrebarea-cheie a majorității apoftegmelor. Chiar în acel moment, vede pe cineva împletind răbdător o funie, rugându-se în același timp. Era vorba de fapt de un înger, care-i oferea o soluție economică de subzistență și o cale de salvare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tuturor românilor, în unirea lor într-o singură nație, unire la care suntem meniți prin naționalitate, prin aceeași limbă, religie, obiceiuri, simțăminte, prin poziția geografică, prin trecutul lor și, în sfârșit, prin nevoia de a se păstra și a se mântui. Dacă naționalitatea este sufletul unui popor, dacă câtă vreme (sic!), el păstrează acest semn caracteristic al individualității sale el este învestit cu dreptul imprescriptibil de a trăi liber, unitatea națională este chezășia lui, este trupul lui trebuincios ca sufletul să
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care-am mers/ și să reluăm urcușul treaptă după treaptă./ Dar, mult prea adorată Isis,/când trupurile noastre vor muri,/și ne vom re-ntâlni în vis/ce am gândit și am iubit vom ști./ În lungul nostru zbor/vom mântui în umbra uriașelor planete,/din suflete în căutare pe romboidul nor/spirale din coloane și din trepte 199. Pâinea mistică este reprezentată în cultura Vechiului Regat al Egiptului, pe templele din Karnak și Abydos, în templul lui Moise de pe muntele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zeului căruia el era mare preot, Sol Invinctus. Marele apostol Paul, care-l venerase pe Cristos ca Fiu al Domnului a fost umbrit și învățăturile lui Isus au fost înlocuite cu o doctrină mai potrivită necesităților imperiale, puterea de a mântui fiind în primul rând la îndemâna împăratului, care s-a dorit a fi privit astfel ca o zeitate mesianică. Eusebeia era cuvântul grecesc pentru credință, în sensul de evlavie. Tradiția exista în Ellada încă de pe vremea lui Homer și influența dogmei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
imaginea podului ceresc pe care se ajunge în lumea zeilor, dar numai după purificări rituale. Este deci o altă axă a lumii, o scară, caz în care podul este un pod vertical. Alegerea de a-l trece poate osândi sau mântui candidatul. Copacul plutitor. După Mircea Eliade un cosmos viu în veșnică regenerare, copacul e și el un simbol al vieții, drum ascensional pe care îl străbat cei care trec din lumea vizibilului în cea a invizibilului pe care îl evocă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin vers ele devin explicabile. În hainele lor sacerdotale, poeții sunt profeți iar în timp, ajung să se transforme în ceea ce au propăvăduit o viață, acumulând sacralitatea, ajung ei înșiși Cuvântul. De cele mai multe ori acest zbor care înalță, desăvârșește și mântuie este o suspendare aparentă a realității. Deși el reprezintă adevărul, avem chiar tendința de a susține că fărâmele de invizibil ale spiritului nu sunt reale sau numai depășesc capacitatea noastră de a le concepe aparținând realității. S-ar putea ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noi toți, parte din Arborele vieții, Axis Mundi. Crucea Golgotei receptează vibrația pământului și emite energia terestră în planul înmiresmat al spiritului uman. Crucea lui Cristos sublimează funcția de vehicul al ascensiunii mistice, instrument de sacrificiu grație căruia omenirea este mântuită. Nu va fi ridicat dar se va scufunda. El ce visează să urce, în pământ va lua mărimea unui corp Când soarele va fi mai puțin vast, iarna mai puțin demnă, vântul mai puțin grăbit, pâinea mai ușoară, amiaza mai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de veac cu minciuna comunistă, cu diversiunea și teroarea, la auzul numelui de legionar tresare îngrijorat și se uită împrejur cu prudență, încuiat în răul cu care l-au hrănit slujitorii lui satana ca să nu se salveze, să nu se mântuiască, încât „văzând nu văd, auzind nu aud și nu pricep cu mintea”. Toți legionarii însă se găsesc fie în Biserica luptătoare, fie în cea triumfătoare. Ei sunt mărturisitori activi, laici sau clerici, declarați și nedeclarați, și sunt jertfe mijlocitoare înaintea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fac... Fiul nu face decât ceea ce vede pe Tatăl făcând... Dacă nu credeți (că Eu sunt Hristosul) veți muri în păcatul vostru... Dacă nu credeți, nu Eu vă judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci s-o mântuiesc... Cuvântul pe care L ați auzit, Acela vă va judeca în ziua cea de apoi” (Evanghelia după Ioan). Știut să fie tuturor că oricine a auzit cuvântul lui Hristos are, o dată cu cunoștința lui, virtual, și osânda pentru neîmplinirea lui. „Cine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pocăi înseamnă a ieși de sub ascultarea Bisericii și a te înscrie pe o listă făcută de ei, pentru a te număra printre cei mântuiți. Cine i-a trimis pe ei să pecetluiască și să împlinească numărul celor ce vor fi mântuiți? Când îngerului i se cere să pecetluiască pe fiii lui Dumnezeu, i se indică și semnul ce-l va pune în fruntea fiecăruia: semnul tau în grecește, adică Crucea. „Și Domnul i-a zis: Treci prin mijlocul cetății, prin Ierusalim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lucrător. Deci Omul Dumnezeu, Iisus Hristos, se află la intersecția acestor două linii de acțiune; aici se întâlnește Omul cu Dumnezeu, în Cruce! Judecați dacă nu este nebunie, înșelăciune diavolească, să-ți asumi dreptul și răspunderea, în locul lui Hristos, să mântuiești lumea. Și încă, numai pe aceia dintre oameni care sunt înscriși în lista ta. Tu, om păcătos, îngâmfat și neascultător, vorbitor de rău, blasfemiator, lacom de bani și de câștig urât, spoliator și doritor de măriri lumești, care negi Taina
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]