4,696 matches
-
zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va cruța un gladiator pe care vrea să-l sacrifice în cinstea zeului? În cazul ăsta, clemența lui ar fi nefastă, căci ar stârni mânia zeului și i-ar împiedica proiectele mărețe... Avem o singură speranță: aici, la Augusta, oamenii sunt nebuni după Salix - e faimos, mulțimea îl iubește. Dacă va fi învins, toți vor cere să nu fie ucis. Atunci poate că Vitellius îl va cruța. În noaptea aceea, Valerius rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Pinky, Ammaji și Kulfi. Ele priviră problema cu seriozitatea cuvenită în vreme ce sorbeau cești interminabile de ceai cu lapte. Oare ar fi frumos să aibă un hamac? O bucată de pânză întinsă între crengi? Nu, n-ar fi suficient de măreț. În plus, ar însemna ca Sampath să stea mereu la orizontală și, în definitiv, era tânăr și sănătos, deci cu siguranță n-ar trebui să i se permită astfel de răsfățuri. Dar o platformă? — Poate mai târziu, spuse domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Sunt cam ghiftuit și poate amorțit, dar, cu toate astea, sunt gata de orice. Mă întrebam, în timp ce o luasem râgâind pe Broadway, mă întrebam, deci, cum a ajuns orașul ăsta să se închege. Cine știe ce tip o fi avut, vreun vis măreț. Pornind-o din Wall Street și croindu-și drumul tot în sus, printre ruinele vechiului West Side, Broadway-ul șerpuiește de-a lungul insulei, fiind singura curbă într-o lume de linii paralele și perpendiculare. Într-un fel, Broadway-ul reușește întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
M-ai făcut pizdă? am spus eu tare. -Ce? — Mi-ai spus că sunt o pizdă? — N-ai înțeles bine. Aha! Acum mă faci și mincinos. Mă faci mincinos! — Hei, ia-o ușor, amice. Doamne, ești un tip minunat. Ești măreț. Ne mai vedem noi. — ... Dea. — Ai grijă de tine. — Dea. În regulă, Martin, am spus eu și am ieșit legănându-mă pe ușă. Ora unsprezece. Ora marelui tămbălău. Polițiști în cămăși (am devenit atât de relaxați, de obișnuiți cu crimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nimic cu She-She. Oferise simțurilor sale tot felul de atenții și tratații. — Hei, She-She, spuse Moby. Martin, care e cu mine, e scriitor englez. — Dea? făcu She-She. — Dea, am făcut eu. M-am ridicat, cu pielea mea cenușie, cu burta măreață și halatul înflorat, cu părul meu de culoarea cerului Londrei - sub bubuituri, sub vuiet. * — Nu ești excitat am fost eu întrebat zece minute mai târziu. — Da și nu. — Ei, hai. Ooo, trebuie să fii atât de excitat. — Pai, cam așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai mei, unul din cei mai apropiați. Lorne făcu o pauzăDa, dar când ai ajuns să-l bagi pe Lorne Goyland într-un film, trebuie să-i dai ceva special, ceva forte, trebuie să-i dai ceva - trebuie să fie măreț, ți-e clar? Ai văzut ce am făcut în Pookie, John. Îmi pare bine că ai telefonat, a continuat Lorne ca un nebun, pentru că vreau să-ți vorbesc despre o altă idee de-a mea, care tocmai mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
explic comportamentul. O, Doamne, probabil că sunt așa de deprimat Probabil că aș fi în stare să mă sinucid. Și aș vrea să știu de ce. Uită-te la viața mea. Știu ce-ți spui. Îți spui: dar e teribil! E măreț! Îți spui: sunt unii tipi atât de norocoși! Cred că totul arată cât se poate de mișto, cu bilete de avion și restaurante, cu taxiuri, staruri de cinema, Selina, Fiasco-ul, banii. Dar viața mea e în același timp cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până acasă și am abandonat Fiasco-ul în mijlocul străzii. Sunt deja un adevărat vrăjitor al halelii și băuturii, al licorilor fermecate și al descântecelor pentru sex. Selina intră în dormitor cu bărbia înfiptă în piept. O întâmpin cu un râgâit măreț și fierbinte chiar când mai slobod băierile burții. Am luat teancul de scrisori de pe măsuța de serviciu și am început cu una de la sfârșit: plicul care conține extrasul meu de cont lunar, cu familiara hârtie maro și sigiliul de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Paris, doar să-i ofere pipițe lui Lorne pe timpul celor cinci luni de filmare. Marea lui mândrie fusese că s-a putut ocupa de toată marfa doar cu o sticlă de brandy și cu sula lui pleoștită. Lorne fusese măreț. De când mă știu îl văzusem pe ecran. — Domnule Guyland? Domnule, a venit regizorul dumneavoastră! spuse Thursday cu vocea ei cântată, de telefonistă. Râse zgomotos. Sigur, iubire. Te-ai prins. Apoi se întoarse. Îmi pare rău dacă par puțin cam agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca bani. Dublă. Nici tipului ăstuia nu-i păsa. Îmi scapă mie ceva? Am revăzut la repezeală așezarea pieselor lui și căile lor de atac. Zero - nici vorbă de vreun sacrificiu savant, sau vreo combinație sofisticată, n-am descoperit nimic măreț acolo. Pionii avansați din fața reginei ar putea să-mi dea niște bătăi de cap mai târziu, dar... Mai târziu? Iisuse. Se spune că pionii sunt sufletul șahului. Asta ar putea fi o explicație de ce nu le acorzi niciodată parcă multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe pământ... Pe stradă urle viața, și moartea Și plângă poeții poema lor vană... Știu... Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis- Plumb, și furtună, pustiu, Finis... Istoria contemporană... E timpul... toți nervii te vor... O, vino odată măreț viitor. Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu știe nimeni Mâhnit de crimele burgheze fără a spune un cuvânt Singur să mă pierd în lume neștiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ... * Sepulcre violate Vagabondând, într-un amurg
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de sute de ani, artiștii DaDa pornesc pe un drum al negării absolute, un drum al decoperirii nimicului ce ne înconjoară, ajungând astfel la forme ale creativității dintre cele mai diverse și inedite. Nu gândul de a crea o artă măreață, nu dorința de a expune ori de naște idei concrete i-a determinat pe dadaiști să se manifeste. Nu putem vorbi de o artă DaDa, pentru că însăși cuvântul artă era negat, vorbim însă de un spirit ce a cucerit artiștii
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
să-mi răpească asta. O, lumânările, cum am greșit, cum le-am irosit, lumânări pure, albe imaculate? Uite, fotografiile, galbene ca praful și aproape la fel de sfărâmicioase ca și el, din țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem, spre mormânt măreața regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l, ce bine dac-ar fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează-l acolo, galben și sfărâmicios, pentru totdeauna. Ochii ei, mai buni decât orice aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
muntelui. Tânjea să vadă cum ar arăta acea Ordine. Dacă gorful nostru avea vreun defect, acela era faptul că era băgăreț. Anii lungi de Ordonare îi stârniseră respectiva pasiune mistuitoare. Deocamdată, pe Insula Calf, rezistase tentației, dar acum, acum, când mărețele evenimente finale pe care insula îfără să știe) le așteptase erau în curs de desfășurare, găsi un motiv ca să intervină. Argumentă: Doar dacă ai fi Grimus, ai fi pe deplin conștient de ce se întâmplă pe insula Calf. Asta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuminte. Nu-mi plac poveștile care sunt atât deă atât de bine ticluite. Poveștile ar trebui să fie ca și viața, ușor destrămate pe margini, pline de fire lăsate libere și vieți juxtapuse din întâmplare, nu să respecte nu știu ce plan măreț. Cea mai mare parte a vieții n-are nici un înțeles, așa că nu înseamnă oare, evident, că stâlcești viața când spui povești în care fiecare element are o anumită semnificație? Și o poveste care stâlcește viața nu-i departe de infracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
călătorii pe care le-au făcut ei. Camera era de-acum cufundată în întuneric. Vultur asculta absorbit acea recitare monotonă. 1 iulie, ziua Lunii Astăzi Grimus a făcut cea mai mare descoperire a sa și și-a expus planul lui măreț. Trebuie să spun că individul mă farmecă. Deggle este morocănos și închis și bănuiesc că nu este de acord, dar Trandafirul îl ține în puterea lui la fel de strâns ca pe oricare dintre noi. Chiar dacă a continuat să refuze să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el ceva din Călătorie. E prima dată când acele universuri pătrund într-al nostru. A adus două sticluțe. Una plină cu un lichid galben. Una cu lichid albastru. — Galben pentru viața veșnică. Albastru pentru moartea veșnică, a spus. Acesta e mărețul său plan. Astea sunt cuvintele lui. Sau cam așa ceva, din câte îmi amintesc eu. Suntem acum în situația de-a putea oferi darul vieții, a spus el cu accentul său ușor slav. Propun să ne asumăm răspunderea. Primul pas necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nervoasă alte câteva pagini. 5 aprilie, ziua lui Thor Totul merge prost. O simt. Atmosfera de veselie s-a dus. Dacă asta dispare, atunci nu mai merită să-ți bați capul. Deși Grimus nu e de acord. — E un Experiment Măreț, spune el. Nu poate da greș. Nu sunt convins că forța voinței lui ne poate ține laolaltă. Veșnicia e o perioadă atât de lungă. încă ceva: noi trei nu ne-am supus niciodată vreunor teste de adaptabilitate. Am considerat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este legătura lor pur și simplu una călugărească, mistică? încep să devin gelos. Liv zice că nu am de ce să fiu gelos. Are dreptate. Nu e nimic între noi. Totul merge prost. 1 mai, ziua lui Tyr Ajutor, m’aidez. Mărețul plan s-a făcut bucăți și la fel și noi. Voi încerca, prietene, să povestesc evenimentele fără părtinire, deși s-ar putea să nu reușesc. Deggle a pornit totul. Violența. Liv a încheiat. Dar începutul. începe cu începutul, continuă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te-am conceptualizat așa cum ești. Așa cum am creat și insula, și locuitorii ei, cu toată puterea de selecție a unui artist. — Noi existam înainte ca tu să ne găsești, spuse Vultur-în-Zbor. — Cu siguranță, replică îngăduitor Grimus. Dar modelându-te pentru mărețul meu plan, te-am recreat în întregime, ca și când ai fi fost făcut din lut umed. — Nu te cred, spuse Vultur-în-Zbor, iar Grimus râse. — O Moarte sceptică, zise el. Bun, bun. Vocea lui își recăpătă tonul ascuțit, oficial, iar degetele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zise Vultur-în-Zbor. Vultur-în-Zbor se afla în camera prin care trecuse mai devreme, încăperea cu obiectele acoperite de pe piedestale, și se întreba ce anume putea considera mai alarmant la Grimus. Hotărî că naivitatea lui copilărească, ascunsă sub așa-numitul său Plan Măreț, îndeplinirea oricărui capriciu, chiar și abia gândit, împreună cu ciudatele ritualuri infantile pe care le pusese la cale ca să se distreze, cum era acel așa-zis Dans. Grimus: un bebeluș cu bombă. Sau cu un întreg arsenal de bombe, ascuns sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cazi din car când te întorceai cu ai tăi de la strâns fânul de pe câmp. Sau cum era să te îneci, într-o vară, în ghiolul de la Bășinoasa. Amintiri vagi, fără contur, dar care uneori, ca în astfel de înserări lângă măreața statuie a unificatorului de țară, țâșnesc, bucurându-te. Nu se bucura Bumbu. Ca să-mi facă plăcere totuși, și-a arătat și el surpriza revederii. „Ia uite, dom’le, cum se întâlnesc oamenii. Te țin minte, cum să nu. Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi se pare doar că mă simt și mai solidar cu mine după necazul cu acea ciudată boală-neboală. Revenirea din Moarte m-a redat parcă mie însumi, înstrăinându-mă, totodată. Știu că mă apropii în mod sigur acum de adevărata, măreața Moarte. În afară de melancolie, nimic altceva. Și un fel de veselie continuă. Nu isterică. Nu tâmpă. O veselie febrilă, ca atunci când închei o lungă și încâlcită socoteală al cărei rezultat îl știi dinainte - nul. Nici o posibilitate de eroare, nici o șansă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mea - ca să mă limitez doar la ceea ce știu -, de-a ne feri să ne manifestăm românește, dar, în același timp, de a urî sau a desconsidera tot ceea ce era occidental. Tot ce venea din U.R.S.S. era în schimb bun, măreț și sortit veșniciei. Am crezut în putreziciunea Occidentului, cărțile, revistele, filmele (rare) pe care le vedeam îmi inoculau această repulsie. Modelele mele erau eroii sovietici. Plângeam de trista soartă a Zoiei Kosmodemianskaia, mă înflăcăram de exemplul celor din Tânăra Gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pervertirilor sufletești își fac din plin datoria. Bine plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale, ai exhibiționismului, ai nimicului. Își iau banii și puțin le pasă de dezastrul produs. Cei mai nerușinați, cinicii idealurilor cu care ne-au îndobitocit, dau acum mărețe spectacole de pocăință. Ei, doctrinarii ticăloșirii noastre, apostolii fricii și ai spaimelor de tot felul, evangheliștii credinței pe care ne-o împingeau până și în cele mai intime gânduri ale noastre, odată cu frica și teroarea, acum, mimând o spășeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]