3,020 matches
-
făcu un pas înainte și dădu să deschidă gura, dar atunci Vodă spuse cu blândețe: — Da’ de ce stați în picioare? Luați loc, vă rog. Stați în genunchi. Boierii se uitară neliniștiți unii la alții, apoi îngenuncheară. — V-ascult - spuse Barzovie-Vodă. — Măria-Ta - zise venerabilul Samoilă - mă știi că n-am vorbă lungă. Vremurile sunt grele. Suntem acuma o turmă fără păstor și zice-o vorbă de-a noastră: o turmă fără păstor e ca o stână fără câini. Una peste alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Samoilă - mă știi că n-am vorbă lungă. Vremurile sunt grele. Suntem acuma o turmă fără păstor și zice-o vorbă de-a noastră: o turmă fără păstor e ca o stână fără câini. Una peste alta, noi te vrem, Măria-Ta! — Voi? - făcu mirat Vodă. Voi, mă?! Noi ca noi - răspunse Samoilă - da’ te vrea țara. — Da’ pe mine m-ați întrebat dacă vreau țara asta? - ridică brusc glasul Vodă. Pe mine, când m-ați alungat, m-ați întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Noi ca noi - răspunse Samoilă - da’ te vrea țara. — Da’ pe mine m-ați întrebat dacă vreau țara asta? - ridică brusc glasul Vodă. Pe mine, când m-ați alungat, m-ați întrebat dacă vreau să mă duc în altă țară? — Măria Ta - se plecă la urechea lui Barzovie spătarul Vulture, văzând înflăcărarea nelalocul ei a domnului - n-o lua chiar așa... Țara e mică, dar dorința ei e mare... Șezi și matale mai blând... Episodul 197 A DOUA VENIRE A LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dorința ei e mare... Șezi și matale mai blând... Episodul 197 A DOUA VENIRE A LUI BARZOVIE-VODĂ îN SCAUN (IIÎ — Să știți, dragii mei - zise Barzovie-Vodă către boieri - că mi-ar fi foarte ușor să vă iau capetele. Te credem, Măria-Ta! - încuviințară boierii. — N-aș avea a face decât un semn - continuă Barzovie - și oricare din slujitorii de-aici cu mare drag și-ar vârî sabia în trupurile voastre, zburătăcindu-vă sufletele și trimițându-le să vâslească spre ceruri. — Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu mare drag și-ar vârî sabia în trupurile voastre, zburătăcindu-vă sufletele și trimițându-le să vâslească spre ceruri. — Deși poate că nu-i clipa cea mai potrivită pentru aceasta - spuse cu umilință mitropolitul Nazazarie - nu mă pot opri, Măria-Ta, să nu fiu adânc mișcat de vedenia sufletelor noastre vâslind ca un șir de netrebnici cocori spre ceruri. Și cred - întoarse capul mitropolitul - că, zicând acestea, sunt în asentimentul tuturor. — Așa e, așa e! - întăriră boierii. — Mulțumesc - le tăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în asentimentul tuturor. — Așa e, așa e! - întăriră boierii. — Mulțumesc - le tăie Vodă vorbăraia. Să venim la ale noastre. Atunci, înainte de a fi mazilit, care din voi mi-a mânjit cărțile cu dohot? Boierii se uitară întrebător unii la alții. — Măria-Ta - se plecă din nou la urechea lui Vodă spătarul Vulture - lasă asta acum... îl prinzi dumneata p’ormă. — Măria-Ta - grăi venerabilul vel-logofăt Samoilă - dac-aș ști cine-a făcut nemernicia aceea, ți l-aș spune. Nici mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înainte de a fi mazilit, care din voi mi-a mânjit cărțile cu dohot? Boierii se uitară întrebător unii la alții. — Măria-Ta - se plecă din nou la urechea lui Vodă spătarul Vulture - lasă asta acum... îl prinzi dumneata p’ormă. — Măria-Ta - grăi venerabilul vel-logofăt Samoilă - dac-aș ști cine-a făcut nemernicia aceea, ți l-aș spune. Nici mie nu-mi plac asemenea lucruri. O carte, oricât de proastă, nu se unge cu dohot, ci nu se citește. Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a paharnicului Surdu, cel cu un singur ochi, unic în felul său, de culoare roșie. L-am auzit eu pe Ramza-Pașa cerând atunci o căldare de dohot. — Ramza-Pașa mai e în Ieși? - întrebă Vodă. — Mai - răspunse venerabilul Samoilă - și dacă Măria-Ta vrei să ne fii domn, întâi gândește-te ce să-i spui și să-i dai turcului, apoi gândește-te, rogu-te, și la ciolanele noastre, că eu am înțepenit de tot stând așa. Ori taie-ne, ori scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de mama lui! Te sperii când îl vezi. — Lăcustele? — Da, mai avem, da’ și ele mai mult pleacă decât vin. Vodă căzu pe gânduri. După o vreme ridică mândru-i cap și spuse. — Bine, primesc. Boierii răsuflară întru mulți ani Măria-Ta ușurați. Episodul 198 INTRAREA îN IEȘI Alaiul domnesc al lui Barzovie-Vodă pătrunse în Ieși în duminica Floriilor, dimineața. Era o zi cu soare și prostime, cu mic cu mare, cu grec, cu turc, se bulucise pe ulițe, să vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o fi încurajat vreodată însă (nu pot să fiu ipocrit), și cu lupta pentru drepturile femeii egale cu ale bărbatului, ba chiar m-am făcut că nu văd avânturile feministe care au trecut pe lângă mine când și când, dar, iertare, Măria Ta, iertare, femeie, de ce trebuie să fiți mai multe la volan ca noi? Nu era de ajuns ambuteiajul, nu sunt de ajuns primarii pe care-i avem și care este mulți și competenți, nu erau suficiente troienele, noile borduri, semafoarele
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
la prima carte -, așa ceva mă scoate din sărite, de vreme ce în cazul de față, pentru „atmosferă“, era de-ajuns să folosească un cuvânt precum „agitație“ sau „foială“. Îmi place să citesc cărți cinstite, care să nu-mi descrie, de dragul „atmosferei“, o Mărie căreia nu i se întâmplă nimic și o pălărie pe care n-o folosește niciodată. În luna iunie, la București, Iași și Chișinău are loc Festivalul Internațional de Literatură „European Borderlands“, finanțat de Allianz Kulturstiftung și organizat de Literarisches Colloquium
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
care ați dat live vreodată? C.S.: O transmisiune mișto care mi-a plăcut mie foarte mult, pe vremea când eram corespondent la Constanța, am făcut dintr-o... un fel de parapantă cu motor, mi-am luat zborul cu parapanta pe deasupra mării, mi-au dat pasa când eu eram în aer, am vorbit eu din aer, camera mă urmărea, am terminat live-ul când am aterizat... A fost foarte mișto. Dar nu e singura: din barcă, din avioane care zburau la joasă
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
după tipicul est-european: acela al omului de stânga reformist, care modernizează România, guvernând cu metode de dreapta, al căror cost îl plătește în alegeri. Dar dl Năstase a preferat să facă avere. Și stânga i-a rămas lui Iliescu... ACEEAȘI MĂRIE CU EXACT ACEEAȘI PĂLĂRIE Strădaniile bătrânului PSD de a se da drept altceva îmi amintesc de bancul cu muncitorul de la Cugir sau Zărnești. În buna tradiție comunistă, în fiecare zi el duce acasă câte-o piesă în ideea să-și
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și îngenunchiaseră pe covor înaintea ei, tânguindu-se: — Sărutăm mâna, măria ta, îndură-te și ne învață ce să facem ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa... Are o gură care taie ca o sabie. Spune câte-o vorbă de ne face de tot râsul și ocara. Dar ce-i, femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a făcut? Ce zavistie s-a stârnit? Câteva sunteți și nici acelea nu vă puteți înțelege?... Natalița, nevasta grămăticului, își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre genunchii cucoanei Aglaie. —Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce! — Și tu, Luță, se îndreptă cucoana spre chelăriță, ce ai de împărțit cu nevasta vătavului?... Eu n-am nimica, măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce! — Și tu, Luță, se îndreptă cucoana spre chelăriță, ce ai de împărțit cu nevasta vătavului?... Eu n-am nimica, măria ta, da’ ea n-are hodină nici zi, nici noapte... stârnește vorbe... face farmece împotriva noastră... —Umblă să-mi ieie barbatul... șopti în sfârșit, cu disperare și hotărâre, Natalița. —Așa! grăi cucoana și-și plecă nasul fin întăi în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se va mai întinde. Poate m-a urât domnul meu pe mine. Nu, floare a sufletului meu; nu-i asta. La tine găsesc numai bucurii. Vin la tine ca să răsuflu de intrigile fără sfârșit ale împărăției. Sunt intrigi în jurul măriei tale? a întrebat cu nevinovăție Roxelana. Sunt, suflete; sunt scumpo; dar le uit când pășesc pragul tău. N-aș crede că am un dușman într-un copil al meu prea iubit, care cunoaște că rânduiala mea a fost scrisă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cerut intrare la măria sa și s-a înfățișat c-un coșuleț de aur plin de naramze și caise zăhărite. A îngenunchiat ridicându-l deasupra frunții și a așteptat să fie întrebat. Cine ești? de unde vii? —Sunt robul strălucitului padișah al măriei tale, a răspuns hadâmbul negru și uriaș. Aduc dulce dar de la împărăție. Mi l-a încredințat cu mânile sale însăși mărita doamnă-sultană. Mi-a spus: Dă-l fiului nostru, și să ospăteze sănătos. Să-i fie cu priință Allah! — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
metanie, sărutând poala lui șahzadè. — Și pe lângă asta, îți dăruiesc, Omar, și această naramză înghețată de miere. Mânânc-o aici în fața mea și să-ți aduci aminte de mine. Da, mărite stăpâne; până la sfârșitul vieții mele n-am să uit mila măriei tale. Cu mâna sa șahzadè a ales și i-a dat naramza. Omar a primit-o din genunchi și a mâncat-o. Apoi s-a ridicat ca să se ducă să-și ia harmasarul roib. N-a mai ajuns calul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu, nu! a strigat ea spăimântat, cu palmele împreunate. —Iubita mea doamnă, a rostit el grav, mărturisește-mi ce se întâmplă. Nu-mi ascunde nimic. Am văzut cartea. Copilul nu poate fi vinovat! a strigat venețiana. E sânge din sângele măriei tale. Cruță-l. Soliman-Sultan s-a apropiat și a mângâiat-o. — Vreau să văd cartea. Domnul și stăpânul meu, se zbătea ea, sunt încredințată că e o carte plăsmuită. Dușmanii noștri se ascund pretutindeni în juru-ne; îi avem și înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-așteptăm să se facă vreme bună, a răspuns coconul împărătesc. Deocamdată îmi priește mai bine la Amasia. Rustem și-a pipăit grumazul. — Deși partea aceasta a ființii mele e în primejdie, a râs el, voi duce stăpânului nostru răspunsul măriei tale. VIItc "VII" Când s-a aflat rezultatul soliei marelui vizir, doamna Roxelana s-a bucurat fățiș. A cuprins râzând puțintel răutăcios pe domnul său și i-a rostit înțelepte cuvinte: —Câteodată întârzierea e prielnică, stăpâne bune. Cât așteptăm, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să vorbească, să se împotrivească. Împăratul i-a astupat gura încondeiată trandafiriu. N-a mai vrut s-asculte nimic. Râdea strâmb. A rămas neînduplecat. —Împlinește-mi măcar o rugăminte, prea iubite stăpâne, a îndrăznit într-un târziu Roxelana. Ia cu măria ta pe pruncul nostru Gingir, ca să se bucure și el de călătorie și să-ți fie inima blândă când vei ajunge acolo. Gingir iubește pe Mustafa ca pe-un Dumnezeu. —Bine, a încuviințat sultanul. Pregătește-ți pruncul. Îl iau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Laurei: Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!" Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecîndu-i, am luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducîndu-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi citesc corespondența. 25 Dinu mi-a zis că ne aflam în septembrie. Mie, însă, de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte cald, soarele dogorea de cum se ridica deasupra mării, iar dinspre bălării venea același sunet uscat, de ierburi arse. Bătrânii mă așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întîmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
incidentul meu cu Moașa îi silise să bată în retragere... Oricum, fără sala cu oglinzi, fără Bătrânul, întreg azilul devenea în ochii lor de o goliciune ucigătoare. Asta era limpede. Mai limpede decât cerul pe care toamna îl așeza deasupra mării. Boala reprezenta suportul vieții lor, boala îi ținea în viață, încît fără să vreau îi lovisem în inimă, în ceva care îi ajuta să treacă mai ușor peste mizeriile existenței. Tăcerea care se făcea acum în jurul meu de câte ori ieșeam pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]