26,035 matches
-
dar esențial. Această poartă ni se deschidea nouă acum 40, mai exact acum 44 de ani. Noi refăceam rapid experiența intelectuală a acelor mari geometri. Ne instruiam despre proporții, cu Thales și Euclid; regândeam teoria polarelor cu Apollonius; cu Archimede măsuram ariile; cu Platon ne miram de incomensurabilitatea diagonalei pătratului prin diagonală și poate concepeam naiv dar poetic, vreo doctrină a reminiscenței, pentru explicarea contradicțiilor numărului irațional. Tot cu Platon contemplam cele 5 existențe perfecte, poliedrele regulate, a căror unicitate ne
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sale nu sunt însă gesturi gratuite. Pe cât i-a stat în putință, Ion Barbu a scris poezia spre care tânjea. Dar el a intrat în acele contradicții insolubile și aporetice ale artei din care nu există ieșire. În ce se măsoară importanța unui scriitor, dacă nu și prin gradul patimei pe care o pune în a-și lămuri nepătrunsul artei! ă...î Trebuie să câștigăm într-un fel ochiul mai proaspăt al cititorului pentru care poezia lui Ion Barbu încă mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în 2001-2002-2003, anii în care am avut, mai mult, de-a face cu publicitatea, nu era atît de mult derizoriu pe piața spoturilor și clipurilor românești. Știu că o să tresăriți (unii) oripilați dacă am să vă spun că reclamele/advărtaisingu' măsoară gradul de cultură al unui popor. Temperatura sa spirituală. Dar chiar așa este. El dă măsură despre inteligența noastră, a românilor. Și n-aș vrea să dea măsură proastă. Despre atît inteligența producătorilor de reclamă cît și a receptorilor/consumatorilor
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. Referință Bibliografică: Am rămas / Claudia
AM RĂMAS de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364304_a_365633]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DISTANȚE Autor: Lăcrămioara Stoica Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului Distanța nu se măsoară în depărtări, uitări de sine sau înstrăinări. Se măsoară în bătăi de inimă, abandonări în fața tristeții, în miile de cioburi sparte ale amintirilor, deveniri în amar, în dorința de a avea și neputința de a primi. în mireasma zilei de
DISTANȚE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364374_a_365703]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DISTANȚE Autor: Lăcrămioara Stoica Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului Distanța nu se măsoară în depărtări, uitări de sine sau înstrăinări. Se măsoară în bătăi de inimă, abandonări în fața tristeții, în miile de cioburi sparte ale amintirilor, deveniri în amar, în dorința de a avea și neputința de a primi. în mireasma zilei de vară ce ne-a unit și viscolul iernii ce
DISTANȚE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364374_a_365703]
-
durata dintre ore. Realizăm, așadar, că timpul se poate măsura în diferite moduri și „porționa” în secunde, minute, ore, ani etc. - forme indispensabile pentru a evita haosul în care „petrecem” dimensiunea existențială dată fiecăruia dintre noi. Așa ajungem să ne „măsurăm” durata vieții, adică vârsta, și atunci pentru unii timpul poate deveni prieten sau dușman... În raport cu veșnicia naturii, cu cerul și pământul, cu apele curgătoare sau întinderile nesfârșite, cu aștrii luminoși ce guvernează ziua și noaptea (alte entități), timpul măsurabil ni
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
stângă, Simțeam că plânge-n mine-un dor de mătărângă, Și cum ceasul meu cu calendar mi s-a stricat M-am gândit să fac și pentru tine un păcat; Mi-am lăsat prieteni credincioși-n așteptare, Deși dacă-ți măsor dorința nu-i mai mare Totuși s-a pătat furoul cu-n sentiment gălbui, Iar în cerul gurii am gustul încă amărui. 28.07.13 Referință Bibliografică: Orarul dimineții / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 961, Anul III
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
vatră la inimă, de la viață la spirit, între Agapia și Văratec: Filioara. Satul e chivernisitor de nimic altceva mai abitir ca de timp între dimineață și seară. Aici ziua este agonosită pe clipe, oamenii locului sunt harnici, nu stau să măsoare viața cu ceasul și calendarul cu anii, nici nu-i risipesc vreo secundă. După cum arată satul Filioara se constată cu ce roade se scurge timpul în el. Iar Filioara, învățătoarea, Filioara Roban, după numele întreg are în puterea sufletului ei
FILIOARA ROBAN. FRUMOASELE MAME, FRUMOASELE ÎNVĂŢĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364448_a_365777]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TIMPUL TRECE MONOTON ... Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului Luna orfană de luciul apei e pierdută acele bradului măsoară trecerea în drumu-i rebel raza mă atinge. Puține lucruri sunt mai gri ca distanța dintre două umbre de murmur și literă, cuvinte fragede trec peste umăr în peniță zâmbetul crește mai înalt. Adun în călimară ruine, plopi desfrunziți de flacăra
TIMPUL TRECE MONOTON ... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364456_a_365785]
-
Toate Articolele Autorului NU ÎNVINS! Acrostih Lungi șiruri nesfârșite-n spații Eterne clipe de visare unde sunt? Oare s-au pierdut în vaste constelații? Nu le voi găsi tot pe Pământ? Torn în forme nedecise, evazive, Elocvente fantezii ne demonstrate, Măsurându-mi gânduri corosive Încerc să fie cât mai conturate. Hula durerilor puțin mă impresionează Activă inima se luptă să nu cadă, Iar valurile negre cu mine dansează Lacome, cerându-mă drept pradă. Decembrie 1965 Baia de Arieș Referință Bibliografică: Nu
NU ÎNVINS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364468_a_365797]
-
pe măsură) cântec destinat repertoriului muzical pentu copii: “Ziua-ntreagă, vrei nu vrei:/ Zum-zum-zum!/ Colo-ncoace prin știubei:/ Zum-zum-zum!/ Printre florile de tei:/ Zum-zum-zum!/ Zboară cât îi place ei:/ Zum-zum-zum!...” Valeriu Rață are flexibilitate în experimentarea ritmurilor liricii, versurile sale măsurând de la trei silabe , la unsprezece. Iată efectul interesant asupra urechii în cazul versurilor reduse la trei silabe: “Noapte grea/ Nicio stea,/ Pe câmpii - / Vijelii /[...] Tot mai sus/ Spre apus,/ Pleacă-n drum/ Sfori de fum...” (“Hașuri de iarnă”). Și iată
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
e, copilul meu să ceri și să crezi că vei primi, fără ca să stai așa, într-o stare de tensiune gândind în permanență ”Oare iubesc? Oare am făcut azi un bine”. Nu așa, ci fii tu însuți, fără a mai măsura iubirea nici după standardele comerciale ale lumii în care trăiești, nici măcar după modul în care cei de lângă tine iubesc. Nu tânji să iubești precum iubesc, sau se iubesc alții. Tu iubește așa cum numai tu poți, la măsura ta, dar raportându
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
frângi lângă mine?~ Ai început să dai din cap, apoi să zâmbești.."prostuț mai ești, nu poți să citești după cuvinte..!",~poi, daca te-aș și văzut, crezi că e simplu să Ți așa și să nu vezi..? Poți să măsori o dragoste fără să vezi iubirea..? cel puțin la bărbați nu-i posibil.. Eu am întrecut, depășit, sau am fost pe langă "bărbăția normală, da, nimic nu-i normal, cum nici n-am vorbit un timp.. da, eu îți citeam
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
care analiștii și directorii institutelor de specialitate ni le-au prezentat înainte și după invitația de la Praga, care arătau procentul mare al românilor care doresc și aprobă integrarea în NATO. Atunci exista doar starea de spirit care nu putea să măsoare în procente, dar care, în momentele grele, s-a dovedit cel mai sensibil, cel mai exact barometru al opiniei publice. Acea stare de spirit datorită căreia, din moment ce războiul s-a declanșat, oamenii au luptat, au îndurat, au suferit și au
INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364566_a_365895]
-
mea, se lăsa sărutată peste tot cu o plăcere pe care n-o mai observasem la alte femei până atunci. După câteva minute a întredeschis ochii, mi-a răspuns la săruturi cu buze tot mai lacome, iar cu degetele îmi măsura înfrigurată umerii și coapsele. O fierbințeală firească ne cuprinsese pe amândoi. Era cald și parcă începusem să respirăm cu greutate. Ne înăbușeam de porniri năvalnice și de săruturi pasionale și patul nu ne mai ajungea pentru hârjoneala tot mai întețită
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
firească ne cuprinsese pe amândoi. Era cald și parcă începusem să respirăm cu greutate. Ne înăbușeam de porniri năvalnice și de săruturi pasionale și patul nu ne mai ajungea pentru hârjoneala tot mai întețită a trupurilor ce se căutau, se măsurau, se mângâiau frenetic. O mână i se strecurase hotărâtă sub chiloți și după unele mângâieri delicate începuse să îndepărteze, cu pricepere și aceeași încetineală ce-mi devenise obișnuită, ultimul articol de îmbrăcăminte ce nu-și mai justifica prezența. Învățam din
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
permite să vorbim despre o evoluție teologică, ca receptare, explicare și precizare progresivă a plenitudinii originale a credinței. Exemplele lui Origen sau Tertulian ne arată că primele tentative de explicare au fost imperfecte și chiar eretice. Aceasta ne permite să măsurăm întreaga dificultate în căutarea și găsirea cuvintelor adecvate pentru exprimarea credinței. A fost nevoie de mai multe secole pentru remodelarea gândirii umane în spiritul și duhul creștinismului. În secolul al II-lea, Apologeții, apărători ai credinței creștine în fața Imperiului și
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cu tifla Mi-a năvălit toamna în suflet cu toți pasteliștii, vălătucind frunze galbene tristețea miriștii. Poate că e același decor, numai eu sunt altul. Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă. Un critic poate fi savant, venind să măsoare, probând că toate s-au spus demult, cu altă culoare. Îți poate aminti cu reproș de locuri comune, sucește, inventează vorbe, bizare să sune. Fără să vreau am dat cu tifla, nu am scris un pastel. Criticul nu se obosește
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
pe un străin că iarăși plec și iarăși vin în jurul meu doar un pustiu lucrurile astea stivă îmi stau iarăși împotrivă o lumina între geamuri calfele cocoșii cântă ticăloșii noi epitalamuri bate vântul într-o doară obosiți drumeții praful îl măsoară cu o sfoară până aici a zis cavaful Referință Bibliografică: În jurul meu doar un pustiu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎN JURUL MEU DOAR UN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361379_a_362708]
-
și de-A RĂMÂNE o patrie de Albe, o patrie de grâne nevoia de unire se preumbla prin sate heraldică-mpăcare cu munții și cu marea caizi perfizi și spâni însângerară zarea sfințitei glii române jertfită prin tratate apolodori servili măsoară iarăși apa satrapilor târzii să le întindă pod o funciară vrere reașezară matca în davele străbune cu iz de voievod ninge la Alba de Întâi ale iernii își sapă temelia veșniciei un neam din Maramureș în Dobrogea buciumă oierii cu
DOR ROTUND de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361504_a_362833]
-
schimba ceva? - NU. Tainele mării nu se cunosc de pe mal. - Vă rugăm să le transmiteți un mesaj cititorilor noștri. - Dragi cititori, vă invit să vizionați site-ul meu: www.rodicaelenalupu.piczo.com Sufletul să vă fie plin de bucurie, să măsurați timpul în clipe petrecute cu cei dragi și să luați din fiecare zi, o amintire! TOATE CELE BUNE!! A dumneavoastră scriitoare și editoare, Rodica Elena LUPU Referință Bibliografică: Scriitoarea Rodica Elena Lupu deține un cont... de amintiri în care adună
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
Inteligență mea Luminoasă e stoarsa și pompata în cea mai misterioasă instalație erotică a tuturor timpurilor: logodnică diavolului. “De azi nu voi mai asculta de inima mea și nici de această instalație erotică, fiindcă tocmai ea este instrumentul care-mi măsoară timpul distrugerii” - a zis cameleonul care are culoarea unui cameleon numai atunci cand stă pe un alt cameleon. Dacă sângele e sediul sufletului, atunci sufletul meu e bun, adică viu, numai în măsura în care el reprezintă un proces de reincarnare sau de reintegrare
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
nuntă nu știi rodul ce-i, Fructul nu există dacă nu e floare, Am iubit în viață sfântă jertfa ei! Fără dimineață nu e nici amiază, Fie ceasul zilei pururi lăudat, Între noi lumina e atât de trează, Cine îi măsoară asfințitul dat? Jumătatea clipei ca să fie întreagă Mi-a plăcut cu tine-n ea să mă ascund, Că ți-e dor de mine, întrebare dragă, Știu și nu e vreme încă să-ți răspund... BUCURIA ÎNTUNERICULUI... La început lumina și
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]