2,594 matches
-
reprezentări mitologice, omul tradițional a sacralizat și zilele săptămânii Sfânta Duminică Sfânta Luni, Sfânta Miercuri, Sfânta Joi, Sfânta Vineri ( marțea și sâmbăta erau dedicate morților) sau lunile anului Mărțișor, Prier, Brumar etc. Calendarul popular este dual, forțele benefice și puterile malefice sunt reprezentate în aceeași măsură, binele și răul coexistând. Timpul calendaristic se supune acestui dualism ontologic, dând dezlegare acestor forțe antinomice, de a-și împărți puterile în mod egal. Astfel, reprezentările benefice patronează ziua lunea miercurea, joia, vinerea, duminica, și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acestui dualism ontologic, dând dezlegare acestor forțe antinomice, de a-și împărți puterile în mod egal. Astfel, reprezentările benefice patronează ziua lunea miercurea, joia, vinerea, duminica, și vara, fiind simbolul luminii, al căldurii, al vieții și al fertilității. în timp ce reprezentările malefice acționează pe timp de noapte marțea și sâmbăta, și iarna, semnificând întunericul, frigul, moartea și sterilitatea.223 În basme, spațiul sacru aparține "locurilor oprite". Spațiul tabu potențiază desfășurarea narativă și pecetluiește destinul profan al eroului: "FătFrumos se însoți cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
darului său de a cânta în momente de cumpănă ( de exemplu, la cumpăna nopții), cocoșul este pus paznic la hotarul dintre bine și rău, după cântecul lui spiritele necurate își pierdeau puterea. Cântecul cocoșului simbolizează primenirea spațiului nocturn de forțele malefice, anunțând biruința soarelui și a luminii asupra nopții și întunericului.236 b. Imaginea spațiu-timp Legătura permanentă dintre lumea de aici și lumea de dincolo este ilustrată, în credința populară, și de implantarea ritualică a șase însemne funerare pe mormânt: țărușul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reprezintă scurgerea timpului calendaristic cucul fiind simbolul trecerilor între anotimpuri și a timpului diurn, ilustrat de penele de cocoș.246 Un alt ceremonial practicat la începutul Anului Pastoral, de Sângeorz, în Banat, Oltenia, Bistrița Năsăud, prin care se anulează puterile malefice, este "Cucu-Răscucu". Practicile magice din scenariul ritualic "Cucu Răscucu" au rol apotropaic: pentru ca animalele să fie ferite de puterea cucului de a le lua mana și de a le strica laptele, se face un colac prin gaura căruia se mulg
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
origine divină, protejând împotriva răului. Asocierea pasăre fier construiește principiul dualității i-materialitate / materialitate, făcând posibilă comuniunea dintre pământesc și ceresc. Într-un descântec pentru "durere de cap", realitatea imediată capătă valențele fierului, tocmai pentru a fi apărată de puterile malefice: "La stânca de fier, / O pasăre de fier / O scos puii de fier, / Cu clobanț de fier, / Cu aripi de fier, / Cu toate de fier. / Puii o prins a țipa / Și-a se văicăra / Că n-au ce mânca / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că mă iubește / Și la mine se gândește. / Iar de-o afli-n voie bună, / Râzând cu alții-mpreună, / Vin și spune-mi ce-ai aflat, / Ca să știu că m-a lăsat."330 Alteori, prin cântecul său, pasărea devine element malefic, aducătoare de nenoroc și de soartă rea: Usca-ți-s-ar ciocul tău / Că de tot norocul meu / Ai cântat să fie rău; / Că toate zilele mele / Ai cântat să fie rele." 331 În basmul popular, în schimb, cântecul păsării Andilandi are puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să fie o femeie, după cum ar fi vrut să fie imaginea arhetipală a urmașei Evei sau, după cum se temeau că ar putea să ajungă acestea. Femeile erau descrise ca virtuoase și pline de compasiune, asemeni Fecioarei Maria, sau intrigante, distructive, malefice, precum Eva. Uneori femeile erau reprezentate ca fiind adevărate nimfomane, cu un talent special în a-i atrage pe bărbați pe calea păcatului și a-i distruge. Alteori erau așezate pe un piedestal fiind adulate, ca adevărate simboluri de castitate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
zeflemiști și/sau invidioși. Spre deosebire de bucuria benignă, bucuria malignă contribuie la înveninarea relațiilor interpersonale. Ea este alimentată "de spectacolul umilirii celorlalți, în urma unui eșec, a unei sorți neprielnice, chiar a unei nenorociri adevărate" (Braud, 2008, p. 30). Vorbind despre acest malefic tip al bucuriei, Fr. Nietzsche în Omenesc, prea omenesc, vol. II reține: "Bucuria malignă provine din aceea că cineva nu se simte în largul său din diverse motive de care este conștient [...] Răul care-l lovește pe celălalt îl despăgubește
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vrăjitor” - numele unei balade scrise de Goethe În 1797, care a inspirat ulterior poemul simfonic cu același nume de Paul Dukas. Balada povestește cum ucenicul unui vrăjitor, rămas singur acasă folosește vrăji pe care Încă nu le stăpânește, declanșând forțe malefice care-i scapă de sub control. Din fericire, vrăjitorul se Întoarce acasă la timp pentru a repune lucrurile În ordine. Pentru practicanții tehnicii Revoluției Solare: Ascendentul Revoluție Solare din anul respectiv este identic cu cel de la naștere. La fel și la
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
obținerea de informații, răzbunare sau, pur și simplu, pentru a-și „îmbogăți colecția de trofee”. 7.5.4.5. Tipuri de atacuri la adresa rețelelor de calculatoaretc "7.5.4.5. Tipuri de atacuri la adresa rețelelor de calculatoare" Ingeniozitatea și inovația malefică a hackerilor au condus la crearea și descoperirea a zeci de metode de atac la adresa rețelelor. Utilizarea singulară sau combinată a tehnicilor de atac are același efect asupra unui sistem (dacă este combinată cu motivație și insistență): inevitabila „cădere” a
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
psihice etc.). În Evul Mediu sunt specifice marile pandemii (pesta), dar și psihozele colective cu temă mistică, datorate unui mod de gândire închis, al unei „gândiri duble” cu caracter antagonist, contradictoriu, care opunea credința creștină ereziilor legate de influența spiritelor malefice ale demonilor (ideea de posesiune demonică) asupra oamenilor. Pentru Renaștere este specifică o boală nouă, venită în Europa din America: sifilisul. În secolul al XVII-lea și al XVIII-lea apar bolile de pletoră (apoplexia, obezitatea, guta). Epoca Romantică este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
față de om și față de boala psihică, în contextul evoluției istorice a mentalităților. În sensul acesta se disting mai multe etape succesive în evoluția concepțiilor etiologice ale bolilor psihice. I) Etapa magică vedea în bolnavii psihici niște indivizi posedați de spirite malefice, de diavol etc. care „intrând” în corpul acestora le subordonau voința, gândirea și comportamentul (T.K. Osterreich). Nebunia avea caracter de posesiune și ea era privită ca o pedeapsă care a lovit individul. În mod firesc, încercările terapeutice se înscriau în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individului (L. Binswanger). În plan cultural „nebunia” este percepută ca o schimbare a spiritului, ca o îndepărtare a persoanei de la normele morale și sociale. Nebunul este o ființă care nu-și mai aparține. El este „stăpânit” sau „posedat” de forțe malefice care-l conduc. El este „ieșit din minți” sau o „persoană rătăcită” etc. Terminologia este inspirată din comparația cu normele morale și sociale. Această terminologie are un caracter emoțional și ea exprimă teama și repulsia societății față de nebunie și de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
opțiune etiologică sau terapeutică (F. Laplantine). În sensul acesta, F. Laplantine, distinge patru grupe de modele, etiologice și terapeutice, pentru boală, organizate în perechi contrastante, așa cum se poate vedea mai jos: Modele etiologice ontologic relațional exogen endogen substractiv aditiv benefic malefic Modele terapeutice allopatic homeopatic exorcist adorcist aditiv substractiv sedativ excitant După F. Laplantine, „un model etiologic este o matrice care constă într-o anumită combinare a raporturilor sensurilor și care comandă, cel mai adesea, soluții originale, distincte și ireductibile, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exogen consideră boala ca pe un accident datorat acțiunii unui element străin, real sau simbolic, care acționează asupra persoanei umane din exteriorul acesteia. În acest caz sunt menționate următoarele: a) boala se datorează unor influențe nefaste de tipul unei „voințe malefice” externe, considerate din punct de vedere simbolic și moral, b) boala are originea într-un element nociv, natural. 4) Modelul endogen, constă în inversarea modelului precedent în contrariul său. Cauza și natura bolii este, în acest caz, deplasată către individ
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o acțiune agresivă deliberată a unui „adversar” al bolnavului (vrăjitor, deochi, practici magice etc). În acest caz boala este trăită ca o „prezență” a unui obiect care nu a mai existat pâînă la data îmbolnăvirii și care, prin îmbolnăvire (acțiunea malefică indusă), a fost implantat în corpul bolnavului. Asemenea exemple pot fi următoarele: „am un junghi”, „simt cum îmi umblă ceva” etc. Acestea reprezintă aspectul pozitiv al bolii. 6) Modelul substractiv este opusul modelului aditiv. În cazul acesta bolnavul nu suferă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care „i-a fost sustras” și care trebuie să-i fie restituit. Aceasta poate fi exemplificată prin următoarele: „mi-am pierdut memoria”, „mi-am pierdut judecata”, „mi-a dispărut somnul” etc. Toate acestea reprezintă aspectul negativ al bolii. 7) Modelul malefic consideră boala ca reprezentând o stare de „rău absolut”, o stare nocivă, nedorită de persoană. Ea este o stare de „anormalitate” biologică, psihologică și socială. Prin boală individul se devalorizează în raport cu semenii săi. El își pierde statutul social și este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
situației nebunilor. În sensul acesta sunt recunoscute două forme de nebunie (M. Foucault): a) O „nebunie benefică” considerată de Platon ca un „dar divin” (theamania) care deosebește individul de semenii săi prin anumite calități sau acțiuni neobișnuite. b) O „nebunie malefică” considerata ca o stare de „rătăcire a spiritului” ca o boală periculoasă ce schimbă natura umană (insania, furor, mania, dementia) necesitând tratament, supraveghere sau pază riguroasă. Cei cărora le revine dreptul de a decide asupra „normalității” sau „anormalității”, respectiv a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
H. Tellenbach, P. Bemer și H. Luccioni, Ph. Rappard). O analiză a modelelor care reprezintă nebunia, în ordinea succesiunii istorice a acestora, este prezentată în continuare: 1) Modelul magico-religios este raportat la ideea de posesiune, de factură benefic-divină (theamania) sau malefică (demonică sau demonopatia). 2) Modelul moral-religios care este legat de ideea de păcat, nebunia fiind considerată ca o „pedeapsă” în raport cu „virtuțile morale” ale individului, considerate ca daruri. Păcatul este legat de „vinovăția morală” a individului, care, „lovit de soartă”, va
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antichitate și descrisă ca formă de manifestare clinică, ea este legată de numeroase credințe referitoare la „starea de posesiune demoniacă” a bolnavului. Denumită în antichitate și morbus sacer se credea că se datorează „pătrunderii în corpul bolnavului” a unui spirit malefic cu care acesta „se luptă” pentru a-l izgoni. Se mai credea că epilepsia este și „un semn trimis” de zei oamenilor, iar denumirea sa de epilepsie, denotă acest lucru. În greaca veche „epi” = de sus, deasupra; „lambao” = a lovi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
într-o permanentă cursă cu propria lor persoană. Schimbă situații. Sunt instabile. Nu se pot fixa, nu pot iubi, nu pot simți moral. Sunt persoane infirme moral și afectiv; deși pot fi înzestrate cu inteligență, și-o folosesc în sens malefic, construind intrigi, fabulații mitomaniace, sau frustrându-i pe ceilalți. Ei nu pot fi liniștiți și nici mulțumiți decât dacă cei din jurul lor suferă. Se pot desprinde câteva elemente comune, caracteristice tuturor formelor de suferință psiho-morală, indiferent de aspectul acestora. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fără nici o critică. Aceste modele sunt reprezentate prin personalități exaltate (lideri politici, reformatori religioși sau moraliști), personalități captative (staruri, vedete, idoli de cinema etc.), personalități mesianice, salvatoare (cu rol profetic), personalități enigmatice (vindecători, traumaturgi, persoane dotate cu forțe benefice sau malefice, vrăjitori, terapeuți bioenergeticieni etc.), în fine personalități oculte (diavolul, forțele răului, extratereștrii, organizații oculte mondiale etc.). Aceste modele umane de referință, exemplare, ajung să exercite o presiune extrem de puternică, directă și permanentă asupra maselor de indivizi, care vor fi dominați
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
frică sau de ostilitate deschisă față de grupele de indivizi atinși de psihoze colective. Prin manifestările lor ei apăreau complet diferiți de restul societății, fapt care a dus la convingerea că la baza psihozelor colective stă o etiologie ocultă, în raport cu influențele malefice care acționează din exterior asupra individului sau a grupelor sociale de indivizi (diavol, vrăjitorie, magie, blestem, alianța cu forțele răului), iar în epoca modernă forțe necunoscute (extratereștri, unde sau radiații electromagnetice, radioactive, ascultarea-spionarea cu mijloace tehnice, influențe telepatice, parapsihologice, efectele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patologicul. Dar din punct de vedere cultural, la acești doi factori menționați se mai adaugă și un al treilea, specific acestei dimensiuni, și anume supranaturalul, care cuprinde ideea de mister, de magic, de posesiune a bolnavului de către spirite benefice sau malefice. E. Tanzi (1890) va face o interesantă remarcă privind similitudinea care există între credințele magice și superstiții, pe de o parte, și ideile delirante ale bolnavilor psihici pe de altă parte, în special cu referire la bolnavii cu schizofrenie paranoidă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aș parafraza pe Petru Popescu și chiar l-aș ruga să mai scrie un roman, cu titlul: „Dulce ca mierea e ciolanul patriei”. Personajul principal nu este altul decât Popeye Marinarul, alias Traian Băsescu. Păi nu se cramponează acest personaj malefic pentru români „ de scaunul puterii”, nu râvnește în fiecare clipă la „ciolanul puterii”? În Republica Federală a Germaniei, Willy Brandt<footnote Willy Brandt, născut Herbert Ernst Karl Frahm, la 18 decembrie 1913; d. 8 octombrie 1992 a fost un important
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]