16,589 matches
-
unui colecționar, care a dorit să rămână anonim, a fost descoperit un manuscris necunosut al lui Antoine de Saint-Exupéry, mai exact o ciornă conținând variante ale capitolelor XVII și XIX, precum și câteva pagini inexistente în versiunea tipărită a Micului Prinț. Manuscrisul pare a data din 1941, fiind așadar anterior celui de la Biblioteca Națională a Franței, aceluia considerat definitiv și aflat la Pierpont Morgan Library din New York. În același pachet a mai fost descoperit un manuscris al lui Saint-Exupéry din 1932 despre
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
în versiunea tipărită a Micului Prinț. Manuscrisul pare a data din 1941, fiind așadar anterior celui de la Biblioteca Națională a Franței, aceluia considerat definitiv și aflat la Pierpont Morgan Library din New York. În același pachet a mai fost descoperit un manuscris al lui Saint-Exupéry din 1932 despre Patagonia, în care autorul își relatează formarea ca etnolog și ca aviator. Ambele manuscrise vor fi scoase la licitație pe 16 mai la Paris. Suma de pornire a fiecăruia este apreciată între 40 și
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
Franței, aceluia considerat definitiv și aflat la Pierpont Morgan Library din New York. În același pachet a mai fost descoperit un manuscris al lui Saint-Exupéry din 1932 despre Patagonia, în care autorul își relatează formarea ca etnolog și ca aviator. Ambele manuscrise vor fi scoase la licitație pe 16 mai la Paris. Suma de pornire a fiecăruia este apreciată între 40 și 60.000 de euro. Micul Prinț este opera franceză cea mai tradusă și mai bine vândută.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
cele mai bune cărți ale tinerilor: Marius Ianuș (poezie), Filip Florian (proză), Alex Goldiș (critică). Tot legat de autorii tineri, juriul compus din Radu Aldulescu, Cosmin Ciotloș, Dan Cristea și Gabriel Dimisianu și-a încheiat misiunea citind cele optzeci de manuscrise depuse la concursul de volume inițiat de USR în colaborare cu Editura Cartea Românească. Curând, vor fi făcute publice numele câștigătorilor. De asemenea, se derulează și procedurile de desemnare a nominalizaților pentru Premiile USR pe anul 2011. După o consultare
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
care se ocupă cîțiva dintre cei 11 copii ai săi) împreună cu Societatea de Stat pentru Comemorări Culturale din Spania, au realizat un substanțial album - Curriculum, en cierto modo (Curriculum, într-un fel) - în două volume în care sînt recuperate fotografii, manuscrise, mărturii cu privire la scriitor. Se poate întrevedea astfel cîte ceva din ceea ce a fost o incredibilă muncă asupra textului (corecturi minuțioase, reveniri, planuri de personaje și intrigă), dar și o viață dintre cele mai pline (detalii de obiceiuri domestice, aplecarea spre
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
Raluca Dună Cosmin Cârciova,Voia, Casa de Editură Max Blecher, 2011 Voia este manuscrisul câștigător al unui concurs destinat debutanților, organizat de Casa de Editură Max Blecher și Editura Herg Benet, două edituri noi pe piața de carte românească. Cosmin Cârciova, autorul acestui manuscris, are doar 23 de ani. Felicitări juriului și editurilor pentru
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
Cârciova,Voia, Casa de Editură Max Blecher, 2011 Voia este manuscrisul câștigător al unui concurs destinat debutanților, organizat de Casa de Editură Max Blecher și Editura Herg Benet, două edituri noi pe piața de carte românească. Cosmin Cârciova, autorul acestui manuscris, are doar 23 de ani. Felicitări juriului și editurilor pentru alegerea lor, pentru apariția acestui roman, care cu siguranță nu ar fi putut să apară la una dintre editurile „instituționalizate” pentru simplul fapt că iese din tipare, din orizonturi de
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
ține până la 1 martie 1977, când cenzura era o instituție care avea un sediu, un număr de angajați, un nume (Direcția Presei și a Tipăriturilor), când toată lumea știa că aceasta este cenzura, că de la editură se trimite în strada respectivă manuscrisul și se întoarce sau nu se întoarce cu celebrul DP (care venea de la Direcția Presei); și a doua perioadă, de după această dată și până la sfârșit, când cenzura nu mai era o instituție, ci o definiție - de neocolit, dar de nelocalizat
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
ocupată într-o destul de mare măsură chiar de scriitori. Și acești scriitori, o bună parte din ei cel puțin, deși erau redactori de editură, aveau aceleași sentimente și aceeași poziție estetică și politică, cu scriitorul care venea și le aducea manuscrisul. Și atunci începea să funcționeze un fel de complicitate între scriitor și redactor, împotriva cenzurii. Am spus odată această frază în străinătate, într-o conferință, și am fost întrebată „De ce spuneți complicitate și nu solidaritate?”. Și am avut o clipă
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
și necugetat, rod al unei prostii divine”. Proză inedită de Fitzgerald Într-un număr de la sfârșitul lunii iulie al revistei „The New Yorker” apare o proză inedită a lui F. Scott Fitzgerald, găsită de nepoții acestuia printr-un teanc de manuscrise pe care se pregăteau să le scoată la licitație. Cunoscuta revistă îi respinsese de altfel proza publicată astăzi scriitorului american, în 1936, când acesta nu era decât un tânăr debutant; editorul lui Fitzgerald s-a gândit însă că, la 76
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
cu jumătate de secol ieșirea la suprafață a adevăratului Eminescu, plutonic și vizionar, afin al unor Novalis și Hölderlin. Micul studiu împinge la extrem opoziția, scoțând la lumină versuri, strofe ori poeme întregi (majoritatea neisprăvite și abandonate de autor în manuscris), a căror combustie lirică este uneori superioară celei din antume. În fond, Nego trage ultimele consecințe din interpretarea antumelor de către G.Călinescu, dar o face în maniera lui personală și absolută. Întrebarea este dacă acest Eminescu al unor primordiale profunzimi
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
--- Patrick Modiano s-a născut în 1945, în Boulogne-Billancourt, dintr-un tată evreu italian și o mamă belgiancă. În liceu îl întâlnește pe Raymond Queneau, care îl introduce în lumea literară și care îi citește manuscrisul primei sale cărți înainte de publicare, în 1968: La Place de l’Étoile, care a câștigat Premiul „Roger Nimier” și Premiul Fénéon. Modiano este un scriitor extrem de prolific, publicând, de atunci, câte un roman la un interval de maximum trei ani
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
Națională din Madrid, în perioada 30 mai- 19 august 2012, ce urmează a fi itinerată și la Córdoba în această toamnă. O expoziție care evocă viața lui Góngora și destinul celei mai cunoscute creații a poetului, Polifemul, oferind mărturii definitorii (manuscrise autografe, unele descoperite relativ recent, ediții princeps, lucrări plastice etc.), organizată tematic. Vizitatorul are posibilitatea să urmărească astfel motivele fundamentale ale liricii gongorine din sfera pastorală, cinegetică, muzicală sau mitologică reflectate în pictura secolului al XVII-lea în Spania și
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
titluri: Deschidere; Destinatarul; Dumnezeu; Timpul; Familia și individul; Educația; Sănătatea; Dragostea; Plăcerea; Scriitura. Există un anumit număr de studii de ansamblu, dar mai ales monografii care, în ediția pe care o pregătesc, vor fi toate ilustrate cu frumoase facsimile de manuscrise. Cartea mea nu se va încheia printr-o sinteză: voi lăsa șantierul deschis, convins că cele mai uluitoare jurnale sunt cele care nu s-au descoperit încă. Nu ați fost tentat să scrieți chiar dumneavoastră texte cu caracter autobiografic? Într-
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
mult și scrie poeme ditirambice închinate Țarului Nicolae I și Alexandru al II-Lea. În romanul Demonii anunță «apropiata revoluție colosală care amenință și zguduie burghezia lumii întregi». Gustave Flaubert. Lucrează cinci ani la romanul Doamna Bovary. În 1856 trimite manuscrisul la «Revue de Paris», pentru a-l publica în foileton, dar i se cer mai multe modificări, amputări, prescurtări pe care este nevoit să le accepte. Mi se pare că cedând fac o porcărie atroce» declară el. Este obligat să
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
elogios Conferința de la Mangalia. După o perioadă, am aflat că acel critic literar fusese colaborator al Securității, iar scriitorul de la Cluj fusese și el informator. Iată în ce companie «agreabilă» mă găseam... În 1982 am prezentat la Editura Cartea Românească manuscrisul romanului Al doilea mesager. S-au cerut mai multe modificări și, după doi ani, mi s-a spus că nu poate fi publicat. Un critic a afirmat că nu am înțeles că romanul era nepublicabil. Deci eu eram vinovat că
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
eu eram vinovat că l-am prezentat, nu cei care îl respingeau. Și de ce a trebuit să treacă doi ani, dacă romanul era nepublicabil? Editura Albatros mi-a cerut alte modificări. Eu am refuzat de fiecare dată și am trimis manuscrisul pe căi clandestine la Paris, unde în 1985 a apărut la Editura Albin Michel și a primit Premiul Libertății acordat de PEN Clubul Francez. Drept urmare, am fost scos din funcția de secretar al Asociației Scriitorilor de la București (ales de scriitori
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
Clubul Francez. Drept urmare, am fost scos din funcția de secretar al Asociației Scriitorilor de la București (ales de scriitori și nu numit de partid) și înlocuit la conducerea «Almanahului literar». Uniunea Scriitorilor mi-a cerut să public o carte. Am prezentat manuscrisul volumului de nuvele Oratoriu pentru imprudență la Editura Cartea Românească și după două luni mi s-a spus că nu pot să-l publice dacă nu scot o nuvelă din volum. Am refuzat și am hotărât să plec definitiv din
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
și în uzine, cu o diplomă de la Facultatea de Drept în buzunar. Afirmație contestată de un critic, dar probată cu cartea de muncă. Da! Mi-a plăcut să sufăr și de aceea nu am acceptat cenzura și am trimis un manuscris la Paris. Da! Am fost un masochist și mi-a plăcut să sufăr și de aceea am plecat la 50 de ani în exil, unde am fost primit cu laurii unui erou necunoscut până atunci, dar care nu știa ce
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
3) sunt corectate tacit greșelile de lecțiune, de transcriere sau de tipografie. În felul acesta, scrupulul editorial va fi la înălțimea talentului lui Pandrea, un talent care se impune fie și numai prin amănuntul că textele care au rămas în manuscris sînt scrise la prima mînă, d’emblée, fără retușuri ulterioare și fără dorința de a le aduce la forma unei versiuni finale. Explicația ține de neașezarea epocii: lui Pandrea îi lipsea timpul și tihna, tracasat fiind de griji meschine: bani
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
Liviu Bordaș Eliade omagial Corespondența lui Ioan Petru Culianu cu Mircea Eliade debutează în anul 1972, la câteva luni după ce acesta împlinise 65 de ani. Pe lângă monografia tipărită în 1978, bibliografia discipolului cuprinde multe recenzii, articole, studii și manuscrise nepublicate, dedicate maestrului său. Printre acestea se numără și câteva texte omagiale scrise cu ocazia aniversării a 70, 75 și (postum) a 80 de ani de la nașterea lui Eliade, care nu au fost nici reeditate, nici discutate până acum. O
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
a fost substituit de cel exegetic. Considerând, pe bună dreptate, că există o diferență sensibilă între antumele și postumele lui Fundoianu, ediția de față a separat poemele publicate în periodice, dar neincluse în volumul Priveliști (1922), de cele rămase în manuscris, care vor vedea lumina tiparului într-un volum separat. Se respectă, astfel, voința autorului însuși, cu atât mai mult cu cât sora sa mai mică, Rodica Daniel, s-a opus, cât timp a trăit, publicării unor inedite din arhiva familiei
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
Pierre Louÿs În același număr al hebdomadarului francez, Jean d’Ormesson comentează ediția de Opere erotice a, uitatului astăzi, Pierre Louÿs (1870-1925), apropiat al lui Gide și Valéry, de la care au rămas, la moartea lui timpurie, 400 de kilograme de manuscrise... erotice. Se pare că interesul aproape exclusiv al romancierului s-a îndreptat spre corpul femeii, care îi era bine cunoscut, de vreme ce se lăuda al fi cunoscut în 2500 de exemplare. Fotograf talentat, a fotografiat, ce credeți?, corpul femeii, cu o
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
plastic e un volum, cum se spune, din altă ligă. Mult superioară. Cum spuneam, sub raport critic nu sunt prea multe note de făcut. În cei șase ani care separă cea dintâi variantă a cărții de cea actuală, încredințată tiparului, manuscrisul a fost lucrat în detaliu. Nici nu s-ar fi putut altfel. La p. 86, un vers (dintre cele cu ajutorul cărora mama își recapătă deprinderile sintactice) începe astfel: „marius este exigent”. Cititorii României literare de acum aproape un deceniu, ca
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
cunoscută într-o singură versiune: cea tipărită de Sașa Pană în 1970, sub titlul Pagini bizare. Aceasta cuprindea mai vechea ediție din 1930, (intitulată Urmuz. Opera completă), și câteva pagini de însemnări, recuperate de Sașa Pană dintr-un „lădoi” de manuscrise rămase de la Urmuz, la care avusese acces pentru scurt timp în 1930 și care, în condiții misterioase - ca tot ce ține de Urmuz -, dispăruse. Nu se cunoșteau alte texte și, în ciuda certitudinii lui Sașa Pană cu privire la existența respectivei lăzi - probată
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]