6,257 matches
-
problemă implică alta: faptul de a fi ca lucru se poate sprijini pe ceva de altă "natură" decât propriul său? De asemenea, adevărul poate acroșa un fapt din afara lucrului pentru care el, adevărul, este chiar ceea-ce-este? Cum ne raportăm la maxima: "La lucrurile însele!", care, deși este semnificativă în cea mai mare măsură în mediile fenomenologice, poate fi luată ca veritabilă regulă de metodă a căutărilor pe calea filosofiei din ultimele câteva decenii? Dacă presupunem ceva care depășește propriul lucrului, atunci
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofia și știința de la Aristotel încoace; apoi, așa cum afirmam și ilustram mai sus, ontologia presocratică (în bună parte); și, desigur, ideologia din toate timpurile. Chiar teologia negativă, de la bun început refractară față de orice "formulă" a cunoștinței, doctrinele agnostice încifrate în "maxime" ale înțelepciunii, exprimările de natură simbolic-metaforică ce refuză sistematic intrarea în forme predicative (cele poetice, de exemplu), toate depășind, prin programul lor, spațiul judicativului, devin "inteligibile" (pot fi înțelese și cuminecate), pentru cei mai mulți dintre noi, doar prin raportare la acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ajunge la) "lucrurile însele", devenind rostire esențială: tăcere judicativă și esență a lucrului, așa cum, pe baze non-judicative, totuși, "noetice", reușește, uneori, filosofia.40 Un exemplu potrivit pentru ideea ultimă, dovadă, totuși, de încercare de forțare a limitelor judicativului constitutiv, este "maxima" fenomenologică "La lucrurile însele", susținută de reconstrucția cunoașterii pe temeiul faptului intenționalității, al intuiției categoriale și eidetice și al originarității a priori-ului și care presupune în aceeași măsură "lucrul ca atare" și actul prin care acesta este preluat (și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înțelege, pornind de la modalitatea în care se consumă discursul parmenidian, că filosofia, chiar dacă se îndrepta către condiția sa judicativă, exista (atunci) într-o altă condiție. Discursul însuși nu era împlinit judicativ, fiind foarte apropiat de exprimarea poetică și de forma maximei înțelepciunii. În contrazicere însă cu această constatare par a se afla, de o parte: a) operația lui Zenon din Elea, elevul lui Parmenide, de a scoate la iveală rezultate ambivalente ale facultăților de cunoaștere (cele acceptate și de Parmenide), dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orice entitate introdusă într-un discurs trebuie să fie întemeiată și să se afle sub control intersubiectiv; acest principiu este compatibil cu principiul experienței, nespecific reformalizării logos-ului, dar semnificativ în unele contexte ale acesteia; b) principiul atitudinal, desemnat prin maxima formulată de Husserl și preluată mai cu seamă de filosofii fenomenologi: "La lucrurile însele"; acest principiu este interpretat în manieră accentuat formală, ceea ce creează posibilitatea instituirii unui paradox între principiul însuși și anumite fapte care îi sunt, formal, subordonate, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de adevăr în conceptul corespondenței și predeterminarea discursului filosofic în sensul unui "realism", uneori direct, alteori ascuns; d) deschiderea și întreținerea conflictului între mithos și logos; marginalizarea, din această perspectivă, a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ, dar și angajarea lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa, ființa ființării, ființarea -, a ființării; f) identificarea timpului cu instanțele lui "este" și prefigurarea unei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are decât de câștigat de pe urma întârzierii răspunsului. E preferabil să trăiești îndelung, sub febrilitatea întrebării, decât sub geometria plată a unui răspuns pripit. Când răspunsul apare prompt în imediata vecinătate a întrebării, înțelepciunea se retrage, ironic, îndărătul unei ideologii. Câteva maxime de parcurs: A. Nici o datorie împlinită fără corolarul bucuriei. Sensul vieții nu trebuie resimțit drept corvoadă. B. Nici o suferință fără exercițiul corelativ al răbdării. Răbdarea e un mod eficient de a căuta sensul, de a-l aștepta. C. Nici o bucurie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
strigând" pe câmpul de bătălie că timpul menit stăpânirii lor s-a terminat..."58. De aici urmează concluzia firească a lui Balș că: "otomanii... își subminează ei înșiși, cu propria mână, căderea lor..." și "demonstrează națiunilor în mod pragmatic justețea maximei, că: "adesea teama față de o pierdere fictivă a statului face mai multă pagubă decât însăși pierderea reală""59. Decăderea Turciei și avansul rapid al Rusiei până la Nistru și Marea Neagră încălca un principiu ce domina lumea politică a Europei secolului al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
trupei, decât să înainteze, ține deja bătălia ca pierdută, dezertează și ucide conducătorul îndrăzneț, ce riscă să-i insufle curaj și bărbăție și vrea să-l oprească. Otomanii, la fel ca odinioară grecii constantinopolitani, demonstrează națiunilor în mod pragmatic justețea maximei, că: "adesea teama față de o pierdere fictivă a statului face mai multă pagubă, decât însăși pierderea reală. De-abia ar face-o!" Soldatul care se teme de urmările unei acțiuni pierde curajul și face această acțiune singur cu rezultate proaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
doua, refuză să facă din el punctul de plecare obligatoriu al oricărei reflecții filozofice, al oricărei acțiuni de reconstruire a lumii prin gîndire. S-a putut afirma chiar că într-o limbă căreia, precum japonezei, îi repugnă folosirea pronumelui personal, maxima „Cuget, deci exist” a lui Descartes este absolut intraductibilă... în loc să facă, asemenea nouă, din subiect o cauză, gîndirea japoneză vede în el mai curînd un rezultat. Filozofia occidentală a subiectului este centri fugă ; cea a Japoniei, centripetă, plasează subiectul la
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și îi constituie într-o societate. La acest umil nivel al vieții celulare, contradicția de care s-a lovit Hobbes după Bacon - ca și atîția alți filozofi după ei - își găsește deci soluția. Ei trebuiau să depășească antinomia dintre două maxime considerate la fel de adevărate : omul e lup pentru om și omul e zeu pentru om, homo homini lupus, homo homini deus. Antinomia dispare de îndată ce admitem că diferența dintre cele două stări este doar de grad. Luate drept modele, amibele terestre ne
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
agreată de un mai bun cunoscător al limbii, Topârceanu, mai cuprinde mulți alți „pepeni“: bostanul - turcesc și porcesc -, dovlecelul, tigva și... Cu toții Cucurbita, care chiar bostan Înseamnă, deși romanii nu l’au cunoscut, acești „pepeni“ fiind de fapt americani; Cucurbita maxima, pepo, moscata... Și, atribuindu-le, În dicționar, culori, mă Îndoiesc că ar ajunge spectrul solar. Chiar dacă’s de fapt cu toții albi, cel mult galbeni pe dinafară, iar pe dinăuntru doar galbeni... Nici cu ei limba literară n’a vrut să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care l’a cunoscut Mendeleev, În care sulful era „de leac“. În știință chiar eroarea e binevenită totuși, pentru simplul motiv că semnalează că acea cale nu duce nicăieri. Iar Mendeleev a sintezizat, deopotrivă eroarea ca și adevărul, Într’o maximă pe care, recunosc, am adoptat-o ca pe o deviză profesională: „decât nici o ipoteză, mai bine orice ipoteză“... „Milenium“, 8 februarie 2003, ora 15,20 75. Minuni cu ghilimele Chiar dacă zgribulim lângă vreun calorifer debranșat ori lângă o sobă fără
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acest ciclu anual. Apa - În fond trăim pe o planetă albastră - o face cel mai ușor, În „obediența“ sa: anume, energia liberă, cum Îi spun eu, negentropia cum i-ar spune un filosof, conținută de apă urmează o sinusoidă, cu maximele la echinocții, iar minimele la solstiții. Firesc s’o facem și noi, căci pe două treimi suntem apă, ba uneori chiar mai mult. Relația om-cosmos - parcă cineva spunea că omul e un microcosm - e una pur ecologică: organism-mediu. Așa vorbind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și’n Jugoslavia, Irak, Vietnam, Japonia... Minuțios pregătit, actul n’a cerut practic nici o investiție, decât viețile unor fanatici, lucru iubit de Allah, folosind și doar dirijând forța victimei; un fel de judo... Parcă spuneam ceva despre puținătatea mijloacelor și maxima eficiență asigurate de actul terorist, dar și de proteazele pe care orice “construcție” proteică le conține... Și mai vorbeam de provocarea victimei. Asociez acum o imagine poate disgrațioasă, dar absolut naturală: o grămăjoară maro, mai mult sau mai puțin moțată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al literelor române; n-a uitat Iașul și-mi trimite, în manuscris, o carte-sinteză ce adună, în comprimate atent cântărite, întreaga-i experiență de viață. A apărut tot la "Junimea", în 2007. Nu se încadrează foarte exact nici în categoria maximelor, nici aforismelor, nici "stricto senso" în aceea a cugetărilor. Au câte ceva din fiecare. Și dacă tot suntem la acest capitol: Vauvernague crede că "Maximele oamenilor dau pe față inima lor", așa că lectura cărții "Înger cu coarne" poate oferi, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
viață. A apărut tot la "Junimea", în 2007. Nu se încadrează foarte exact nici în categoria maximelor, nici aforismelor, nici "stricto senso" în aceea a cugetărilor. Au câte ceva din fiecare. Și dacă tot suntem la acest capitol: Vauvernague crede că "Maximele oamenilor dau pe față inima lor", așa că lectura cărții "Înger cu coarne" poate oferi, într-o addenda virtuală, și portretul medicului Schor: un blajin înzestrat cu ascuțit simț al umorului, deosebit de sensibil, capabil să dibuiască cele ascunse dincolo de aparențe, moralist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Mircea Crișan, a lui Sebastian și Fred Firea, a lui Pasternak și Sadi Rudeanu. Faptul că fiecare dintre cei antologați a comis, cândva, o pagină hazlie autorizează includerea în pluton, dar necesită, obligatoriu, stabilirea de grade, ierarhii, exceptări, explicări. Cugetarea, (maxima, aforismul) este menită să poarte sâmbure mai degrabă amar decât vesel, în acord cu esența realității investigate condiția umană. Cu cât cobori mai în adânc, cu atât se dizolvă zâmbetul și începe să fâlfâie aripa tragicului. Umorul injectat aforismului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
număr este cea mai umilitoare senzație pe care o trăiesc. Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare". Vor fi fost ținute bine ascunse aceste însemnări zilnice, câtă vreme Codreanu scria, în chiar perioada de maximă "strângere a șurubului", fraze de calibrul " Actuala conducere a partidului comunist dă impresia că nu mai face presiuni asupra artiștilor, că le acordă libertatea pe care n-au avut-o în anii proletcultismului. Desigur, e un mod de a recunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a deveni un brav conducător fără a putea avea, precum Alexandru Macedon, pe care și l-a luat ca model, un magistru genial ca Aristotel însușindu-și o parte din machiavelismul omului politic și fixându-și încă de la 7 ani maxima că "trebuie să fii blând ca un miel cu prietenii și îndrăzneț și viguros ca un leu cu dușmanii", rămas orfan de tată de la vârsta de 15 ani, dar simțindu-se apt să preia frânele conducerii țării sale, luându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vădită plăcere. — I-e foame tare lu’ vaca asta de văr-tu. Și-ar cam trebui să ne grăbim. Acum să mâncăm, părințele, am spus. Să ne grăbim fără să ne pripim. N-aș fi vrut să mă abat de la maxima asta de căpătâi care ne călăuzise atât de bine până aici. Să nu ne suim cu burta goală În alt autobuz greșit. Zici că-i mult de mers până la băiatu’ ăla? — Vreo jumătate de oră. Oricum nu-l găsim acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
însă, impusă de opțiunea narativă), el reușește mult mai mult. Îl denaturează pe poetul sexului, îi schimbă conotațiile cântărețului hedonismului terapeutic și al lejerității, neagreat de Augustus, dă peste cap figura playboy-ului retoric inspirat nu atât din Virgiliu, cât din maximele lui Porcius Latro (Non vides ut immota fax torpeat, ut exagitata reddat ignes, „căprița dacă stă pe loc se-nmoaie, dac-o zgândărești te face să-i retrăiești flacăra”: apropo de știința vieții...): face, practic, din Ovidiu, un renegat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Pentru activitățile de specialitate desfășurate în scopul efectuării inscrierilor în cărțile funciare cu caracter nedefinitiv persoanele autorizate au dreptul la onorariu. ... (4) Onorariile prevăzute la alin. (3) vor rezultă din negocieri și se vor încadra între limitele minime și, respectiv, maxime ale tarifelor de onorarii stabilite periodic, în funcție de indicele ratei inflației, prin ordin comun al președintelui Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie și al ministrului justiției, cu avizul Oficiului Concurentei, potrivit legii. ... (5) Pentru celelalte activități de specialitate desfășurate de
ORDONANTA nr. 10 din 21 ianuarie 2000 privind desfăşurarea activităţii de realizare şi de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei de către persoanele fizice şi juridice autorizate pe teritoriul României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126706_a_128035]
-
intercooperatiste Articolul 11 Asociația economică intercooperatista se organizează și își desfășoară activitatea pe principiile autoconducerii și autogestiunu economico-financiare, pe baza planului de dezvoltare în perspectivă, a planului anual de producție și a bugetului de venituri și cheltuieli, prin gospadarirea cu maximă eficientă a mijloacelor materiale și financiare de care dispune, acoperirea cheltuielilor din veniturile proprii, realizarea de beneficii în condițiile prevăzute de lege. Asociația economică intercooperatista cu profil agricol valorifica producția marfă la fondul de stat, potrivit prevederilor de plan și
STATUTUL din 28 martie 1983 asociaţiei economice intercooperatiste. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126867_a_128196]
-
fiind obligate să asigure realizarea sarcinilor de producție și de livrare la toate culturile și activitățile agricole, în condițiile prevăzute de lege. În conformitate cu principiile autoconducerii și autogestiunii economico-financiare, fiecare unitate agricolă de stat și cooperatista este obligată să gospodăreasca cu maximă eficientă mijloacele materiale și financiare de care dispune, să-și acopere cheltuielile din veniturile proprii și să realizeze beneficii, în condițiile prevăzute de lege. În executarea planului propriu de producție și a bugetului de venituri și cheltuieli, unitățile componente au
STATUTUL din 28 martie 1983 consiliului unic agroindustrial de stat şi cooperatist. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126869_a_128198]