3,292 matches
-
constă tot mai mult într-o construire de identități strategice prin regizări mediatizate sub forma mesajelor publicitare (afișe, clipuri, spoturi etc.), dar și în forma informației, cu precădere audiovizuale, mai deschisă către spectaculozitate și dramatizare. Strategiile de comunicare și acoperirea mediatică a campaniei se combină pentru a surprinde realitatea politică, după cum și principiul plăcerii ar submina principiul realității. Aceasta este o eliminare fantasmagorică a constrîngerilor reale printr-o plăsmuire a dezbaterii politice. Nu se vorbește despre deficitul bugetar sau comercial, ci
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a V-a Republici, alegerea președintelui prin sufragiu universal a avut ca rezultat "prezidențializarea" vieții politice, iar această evoluție a fost, probabil, facilitată de mediatizarea sa crescîndă. În Statele Unite, unde regimul prezidențial are de multă vreme un rol aparte, instituțiile mediatice au dobîndit deja o importanță strategică în jocul puterii. Separarea puterilor a făcut ca președintele să se sprijine pe opinia publică în depășirea dificultăților politice ridicate de Congres, iar, în acest efort, administrarea zilnică a comunicării prezidențiale a devenit o
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Reagan, care a fost și managerul campaniei lui G. Bush în 1988, declara: "Nu îmi amintesc să fi asistat măcar la o reuniune mai mare de o oră, fără ca cineva să întrebe: Cum va fi primit acest eveniment de canalele mediatice?..."" (H. Smith, Le jeu du pouvoir). Instituția prezidențială oferă posibilități pentru controlul comunicării. Acest control operează în mod direct asupra construcției mediatice a scenei politice. Politica de comunicare se sprijină, mai întîi, pe organizarea și/sau pe participarea la evenimente
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
reuniune mai mare de o oră, fără ca cineva să întrebe: Cum va fi primit acest eveniment de canalele mediatice?..."" (H. Smith, Le jeu du pouvoir). Instituția prezidențială oferă posibilități pentru controlul comunicării. Acest control operează în mod direct asupra construcției mediatice a scenei politice. Politica de comunicare se sprijină, mai întîi, pe organizarea și/sau pe participarea la evenimente mediatice, mai mult sau mai puțin, spectaculoase, cum ar fi emisiunile politice de la radio și de la televiziune. Între 1958 și 1969, generalul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
H. Smith, Le jeu du pouvoir). Instituția prezidențială oferă posibilități pentru controlul comunicării. Acest control operează în mod direct asupra construcției mediatice a scenei politice. Politica de comunicare se sprijină, mai întîi, pe organizarea și/sau pe participarea la evenimente mediatice, mai mult sau mai puțin, spectaculoase, cum ar fi emisiunile politice de la radio și de la televiziune. Între 1958 și 1969, generalul de Gaulle a recurs la 81 de intervenții de acest fel, dacă adăugăm aici și cele 18 conferințe de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
75 ( 7 ) 76 ( 29 ) Ford 81% (n = 10) 76 ( 12 ) 78 ( 22 ) Carter 74% (n = 12) 67 ( 35 ) 69 ( 47 ) Reagan 62% (n = 28) 61 (32 ) 62 ( 60 ) Vizualizarea nu este comandată doar de accesul direct, ci și de acoperirea mediatică a acțiunii prezidențiale în cadrul programelor de informare, mai ales în jurnalele televizate. Astăzi, președinția americană este de departe instituția cu cea mai mare vizualizare în mediile de informare scrisă și audiovizuală. S-a stabilit că, în perioada 1969-1983, mai mult
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cea mai mare vizualizare în mediile de informare scrisă și audiovizuală. S-a stabilit că, în perioada 1969-1983, mai mult de jumătate din articolele sau subiectele de natură instituțională vizau președinția. Rezultă astfel că administrarea agendei prezidențiale permite orientarea acoperirii mediatice spre actualitate, sau lucru preferat -, înspre crearea actualității. În Franța, structura bicefală a puterii executive pare mai favorabilă guvernului. Astfel, în primul semestru al anului 1990, președintele a beneficiat de un timp de intervenție în jurnalele și în flash-urile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
așa cum a fost reconfigurată în urma experienței coabitării, la alegerile din 1988 și în anii care s-au scurs de la această dată, are o rază de acțiune suficient de dezvoltată, mai ales în exercitarea responsabilităților internaționale, pentru a suscita o acoperire mediatică nesolicitată. În diverse logici situaționale, strategia de comunicare este cerută de dimensiunile funcției prezidențiale. În perioadele de criză internă sau internațională, în conjuncturile electorale sau în timpul exercitării curente a puterii, vorbim despre administrarea diverselor aspecte simbolice ale rolului de: gardian
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
un instrumentar propriu foarte puternic, pentru că permite mobilizarea, sub comanda președintelui, simbol al comunității naționale, a segmentelor de opinie ostilă, în general, după cum au demonstrat și reacțiile la criza din Golf, din august 1990. Preocuparea de a controla conținutul acoperirii mediatice pentru președinte este foarte clar exprimată de D. Gergen, care a fost directorul de comunicare al lui R. Reagan: "Voiam să modelăm noi înșine informația și nu să lăsăm această misiune televiziunii... Prin aceasta înțeleg că aspectele esențiale ale guvernării
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
acțiune și a popularității persoanei rezidă în a îmbina prezentarea problemelor ce compun agenda politică, cu vizualizarea președintelui și a legăturii care se poate stabili între cele două aspecte. În concluzie, președintele fie poate îndemna în mod justificat la dezbaterea mediatică a unor probleme particulare, pentru a-și orienta agenda în această direcție, fie poate lua personal inițiativa de a promova anumite mize. În ambele cazuri, el poate conta pe o asociere între mize și rezolvarea acestora cu ajutorul funcției prezidențiale. În
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
timpul de intervenție al președintelui, în trimestrul al III-lea din 1990, se apropie de cel al guvernului, astfel încît raportul nu mai este decît de unu la doi, fără a mai număra și conferințele de presă. În concluzie, vizualizarea mediatică a președintelui a crescut considerabil în timpul crizei internaționale 64. Informațiile au ca efect amorsarea evaluării politice cu ajutorul mecanismului vizualizare/atribuție/popularitate. Acesta este și efectul de amorsare studiat de Iyengar și Kinder (1987): cu cît o problemă este mai dezbătută
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a crescut considerabil în timpul crizei internaționale 64. Informațiile au ca efect amorsarea evaluării politice cu ajutorul mecanismului vizualizare/atribuție/popularitate. Acesta este și efectul de amorsare studiat de Iyengar și Kinder (1987): cu cît o problemă este mai dezbătută de mijloacele mediatice, cu atît se impun criteriile de evaluare specifice autorității indicate. Nu ar trebui să restrîngem comunicarea prezidențială la expresia ei televizuală. Deplasările în străinătate sînt cu precădere modalități de comunicare a mesajelor cu țintă internațională, dar și internă. Acestora li
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în cursul evenimentelor din noiembrie 1990. Cu toate acestea, pentru marele public, logica funcționării ține de aspectul pe care tocmai îl vom analiza, adică de participarea la un eveniment sau de organizarea unui pseudo-eveniment care creează actualitatea prin declanșarea acoperirii mediatice. Într-o manieră mai generală, strategia de comunicare prezidențială nu se reduce la utilizarea cîtorva tehnici. Ea se prezintă ca un ansamblu de eforturi ale președinției, canalizate în direcția unui control prin cuvînt, tăcere și acțiune al definirii situației politice
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
zgomotos prim-ministru, pe toate canalele de comunicare. Coabitarea i-a impus obligația de a prezenta în permanență politica practicată, mai ales pentru a lupta împotriva concurenței președintelui, în perioada preelectorală. În sfîrșit, însuși președintele republicii și-a întărit prezența mediatică în perioada coabitării. El a avut intervenții atît la televiziune pe durata celor doi ani, cît și în perioada celor cinci ani anteriori. Aici se disting foarte limpede efectele unei conjuncturi politico-instituționale asupra intensificării comunicării la vîrf în cadrul statului. Însă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
un instrument de aplicare în practică a politicilor publice, adesea indispensabilă, care poate fi întrebuințată în mod exclusiv sau cumulativ alături de alte mijloace de intervenție ale forței publice, precum reglementarea și mecanismele de regularizare economică. Acoperirea acțiunii guvernamentale prin intermediul mijloacelor mediatice de informare capătă o amploare justificată prin dimensiunea curentă a acțiunii puterilor publice și a complexității acesteia. Ea poate fi evaluată cu aproximație și în mod comparativ, remarcînd, pentru Franța, timpii de intervenție ai executivului și ai principalelor formațiuni politice
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
nu se rezumă la alegerea tehnicilor de comunicare. Studierea aprofundată a campaniei prezidențiale din 1988 arată că esența coabitării s-a manifestat în campanie, așa cum au interpretat-o candidații la președinție și cum au înțeles-o și prezentat-o mijloacele mediatice 67. III. Comunicarea locală Nu de mult, în Franța, comunicarea s-a extins și asupra nivelului local. Acest avînt a fost asigurat de două mișcări: explozia tehnologiilor comunicării care nu ocolește nici un teritoriu 68 și voința publică de descentralizare, concretizată
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
municipal la ziarul electronic, de la afișaj la telematică, de la video la radio și la televiziunile locale, au fost întrebuințate toate instrumentele din trusa de mijloace ale comunicării. Actanții comunicării locale care sînt serviciile publice, aleșii, grupările politice și asociative, mijloacele mediatice și cetățenii întrețin relații într-o astfel de manieră, încît o concepție armonistă dorește totdeauna să le așeze sub egida parteneriatului, dar ale căror schimbări reale sînt mai apropiate de interacțiunea strategică. Informația nu este o marfă neutră, însă deținerea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pe o perioadă de șase luni înaintea alegerilor generale, campaniile de promovare publicitară a realizărilor sau a administrării unei colectivități. Mai mult, controlul agendei media este mai ușor de efectuat la nivel local, datorită frecventei slăbiri a concurenței dintre mijloacele mediatice locale, pe de o parte, și a celei mai accentuate fragilități de la nivelul structurilor politice, pe de altă parte. La nivel local, ca și la nivel național, informația îmbracă o importanță capitală în formarea mizelor, imaginilor și identităților politice. Conform
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
structurilor politice, pe de altă parte. La nivel local, ca și la nivel național, informația îmbracă o importanță capitală în formarea mizelor, imaginilor și identităților politice. Conform unui sondaj CSA, realizat în noiembrie 1989, 55% dintre francezi apreciau că mijloacele mediatice locale sînt considerate la fel de importante ca și cele naționale, iar presa cotidiană regională este prima sursă de informare locală pentru 53% dintre ei. Cu alte cuvinte, ne-am înșela dacă am subestima impactul politic al instituțiilor mass media, pe motiv
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
puternică animare a păturii sociale, la îmbogățirea vieții locale, la facilitarea exercițiului unei cetățenii mult mai active. Însă nu este vorba despre un efect mecanic: va fi necesară voința politică, conștiința mizelor, aplicarea programelor, structurilor și cadrelor specifice pentru ca societatea mediatică să își evite propriile derive posibile și pentru ca cetățenii să își însușească instrumentele moderne ale comunicării locale." CAPITOLUL III COMUNICAREA ȘI PARTICIPAREA POLITICĂ Diversele teorii asupra democrației au în comun faptul că solicită participarea cetățenilor la funcționarea sistemului politic. Desigur
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și prin exprimarea opiniei.76 Prezentarea factorilor sociali și politici care conduc la generarea de opinii politice este în afara sferei noastre de interes. Ne vom mulțumi să evocăm cîteva aspecte mai strîns legate de comunicarea interpersonală și de rolul mijloacelor mediatice. Din opera lui Katz și Lazarsfeld (Personal Influence, 1955), sînt cunoscute existența liderilor de opinie și mecanismul comunicării în doi timpi pentru difuzarea informației și propagandă. Rezultatele anchetei indică rolul deloc de neglijat al conversației în orientarea atitudinilor politice. Cînd
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
opiniei, față de cel al președintelui și al partidelor politice. De asemenea, sensibilitatea publicului față de informațiile oferite de mass media i-a inspirat lui E. Noelle-Neumann79 teoria spiralei tăcerii. Conform acestei teorii, sîntem îndemnați să renunțăm la ideea potrivit căreia instituțiile mediatice au efecte reduse, în beneficiul unei reevaluări a creșterii certe a contribuției acestora la instalarea unui "climat de opinie". Autorul consideră că opinia publică este opinia dominantă, conform căreia putem acționa sau ne putem exprima fără teama de a ne
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Influență impor-tantă suferită din partea mass media.... 52 40 59 61 58 OPINIA PUBLICĂ Influență impor-tantă exercitată de mass media... 77 71 80 70 88 Influență impor-tantă suferită din partea mass media... 46 44 52 37 65 În Statele Unite faima influenței canalelor mediatice a obținut cele mai mari scoruri față de toate celelalte țări, iar asupra opiniei publice mass media a avut cea mai mare influență. Evoluția practicilor culturale ale francezilor studiată de INSEE indică faptul că, în 1973, 55% din cei cu vîrste
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de atribuire a sensului fiind el însuși legat de circulația sa socială, campania este un moment în care se multiplică emiterea de opinii politice și sociale, se accelerează viteza lor de transmitere, li se mărește intensitatea, mai ales datorită jocului mediatic. Alegătorul participă la coproducția sensului politic, fie el absolut rațional, irațional sau chiar o raționalitate limitată la confruntarea unor fragmente din trecut și din viitor pe care i le propun toți ceilalți actanți ai scenei electorale. Nu putem nega faptul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
dezbaterilor Chirac Mitterrand, difuzată în direct de două canale și amînată de alte trei, a fost evaluată la circa 30 milioane de telespectatori. Aceste tranșări foarte dramatice și spectaculoase ale comunicării, în care se concentrează tensiunea dintre politicul personalizat și mediaticul de masă, nu trebuie să ocolească formele permanente sau mai frecvente reprezentate de contribuția comunicării la participarea mai organizată a cetățenilor activi. II. Expresii și acțiuni colective ale cetățenilor Comunicarea politică descendentă, pornită de la guvernanți spre guvernați, a reținut mai
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]