3,067 matches
-
Să privim în urmă. De câte ori ați văzut un scriitor autohton care să recunoască, deschis, măcar o hibă a unei cărți ieșite de sub măiastra-i pană? De câte ori ați văzut un autor român care să mulțumească public criticului pentru obiecțiile făcute? Mari, mediocri ori mici, scriitorii au aceleași reacții atât de previzibile, impregnate de vanitate auctorială, dominate de iritarea că un critic sau altul nu i-a lăudat „pe cât ar fi meritat“. Este problema lor, desigur, dar e totodată și problema noastră. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
chiar au văzut în mine o speranță, ceea ce mă făcea să râd în sinea mea cu recunoștință deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine. La Belle Arte îmi spuneam aproape cu satisfacție: "Avantajul meu față de ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sânt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine". Și totuși am uitat asta. Singura explicație pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sânt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine". Și totuși am uitat asta. Singura explicație pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial. Totul e dacă nimerește în situația care declanșează boala. Eu am nimerit. Tânăr absolvent al Școlii de Belle Arte, am încercat să nu pun la inimă că-mi alesesem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit că la prima supărare va prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătîndu-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care mi le spunea, fără să-i văd gura. "Domnule sculptor, te-am poftit să vii aici. Am nevoie de cineva care să cioplească pietre funerare în Stâncile de marmură. Îți ofer o șansă absolut unică pentru un artist mediocru. Poți să ajungi celebru fără nici un pic de talent. Nu vii?" Apoi strălucirea ironică a ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune, mi-am zis, Hingherul trebuia să cunoască absolut totul despre câini. Nu se jucase în meseria lui. În timp ce eu... Dacă trebuie să fim mediocri, atunci să fim niște mediocri desăvîrșiți", asta era gluma mea preferată în timpul studiilor de la Belle Arte. Și cam tot pe atunci îmi alesesem această deviză, invocând autoritatea lui Talleyrand pentru ea: "Surtout pas de zele". Nu ținusem să depun zel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune, mi-am zis, Hingherul trebuia să cunoască absolut totul despre câini. Nu se jucase în meseria lui. În timp ce eu... Dacă trebuie să fim mediocri, atunci să fim niște mediocri desăvîrșiți", asta era gluma mea preferată în timpul studiilor de la Belle Arte. Și cam tot pe atunci îmi alesesem această deviză, invocând autoritatea lui Talleyrand pentru ea: "Surtout pas de zele". Nu ținusem să depun zel în nimic. Nici la învățătură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trag foloase pe rând din toate, fără să mă leg nici măcar de visele care mă răzbunau. Poate ar fi trebuit să văd în asta un semn alarmant, că nu eram capabil nici măcar de o boală completă, că trișam, mă comportam mediocru până și în asta, încercînd să pun boala deșertului în slujba și a vanității și a plăcerilor mele, compromis care nu putea dura multă vreme, fiindcă într-o asemenea boală nu poți umbla cu jumătăți de măsură fără să-ți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau fără să dai senzația că ești cinic. Și n-o combat. Ba, sânt gata chiar să strig: Ce erori facem, Doamne! Ne lăsăm fascinați de ispita de a juca un rol excepțional, în loc să observăm că fericirea e de obicei mediocră. Ne furăm singuri, ne frustrăm singuri. În loc să intrăm pur și simplu în țara făgăduinței care se află la îndemînă, la colțul străzii sau chiar în camera noastră, alergăm după vanități ieșite din comun. Vrem să Te concurăm, uitând că Tu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vânătăi. Laura reușise să clatine nepăsarea din mine, dar nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră încît nu puteam aspira decât la o iubire mediocră? Dacă într-o dragoste adevărată trebuie să fii puțin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră încît nu puteam aspira decât la o iubire mediocră? Dacă într-o dragoste adevărată trebuie să fii puțin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot fi, o clipă, umanizați de suferință, iar eu doream să vărs această lacrimă sinceră tocmai pentru a șterge descoperirea neplăcută că și sufletul meu era mediocru. Dar nu se întîmpla nimic. Nimic decât o goală și înfricoșătoare indiferență care creștea și mă lăsa să întrezăresc, prima oară, proporțiile ratării mele, mult mai adâncă decât crezuse Laura. Ea își închipuise că iubeam măcar minciuna și trăiam sub
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Am bănuit totdeauna că nu există o ierarhie a bolnavilor, ci o ierarhie a ispitelor. Dar nu eram sigur. Am stat de aceea cu emoție în spatele oglinzilor și ți-am studiat reacțiile. Constituiai un caz aparte, care mă interesa: un mediocru recalcitrant. Acum, datorită acestei disecții, am scăpat de orice îndoială; știu că boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și mi-a explicat (era pe la începutul anilor ’80) că nu e nici o scofală să fii în Academie, alături de te miri cine. E drept că, în afară de Ionesco și de Lévy-Strauss, toți ceilalți membri ai Academiei, în anii aceia, erau destul de mediocri. Acum e și mai rău! — Pe când membri ai Academiei Române!... a zis Pastenague, lungind cât mai mult ultima vocală. Credeți că a fost ironic? Cotidianul, 13-14 aprilie 2002 Premiul Nobel și literatura română Deja Eugen Lovinescu socotea poezia română superioară prozei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
nici mai puțin decât 25.000 de lei, sumă ce reprezenta fix taxa de în scriere, sau cât costa la vremea aceea un pachet de țigări. Eram speriată de ideea unei competiții. Dintr odată, mă simțeam lipsită de orice talent, mediocră, urâtă și cu încrederea fugită de acasă. Ce să aleg? Țigările, sau înscrierea? Bani aruncați pe un viciu, sau bani băgați în buzunarele organizatorilor? Savoarea unei țigări sorbite cu nesaț, sau lumina reflectoarelor pe scena unui teatru cu renume? Am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni, se întrezăresc capete de animale. Raporturile sculptorului cu acest univers secret, misterios al sălbăticiei, al non-umanului sunt puse în lumină de vânătorul de urși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
treptele de piatră ale vreunei instituții.) Am bănuit întotdeauna, trebuie să recunosc, că o interesez din punct de vedere sexual; atitudinea mea neclintită în privința sexului o intriga; într-un fel am devenit și eu unul dintre proiectele ei inconsecvente și mediocre. Am reușit totuși să contrabalansez orice încercare a ei de a-mi asedia castelul trupului și al minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i descumpănim pe cei mai mulți dintre ceilalți studenți când nu eram împreună, în postură de cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
evidente pe care le consider prin excelență frumoase: femeile, serile de primăvară, muzica noaptea, marea; nu prind lucrurile subtile, ca „trompetele cu mârâit de-argint“. E posibil să ajung un intelectual, dar n-am să scriu niciodată altceva decât poezie mediocră. Au intrat cu bicicletele În Princeton când soarele desena hărți colorate pe cerul din spatele clădirii masteranzilor și s-au grăbit să se bucure de Înviorarea unui duș, care trebuia să țină locul somnului. Spre amiază, absolvenții În haine țipătoare au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Bună seara, doamnă Connage. DOAMNA CONNAGE (fără asprime): Bună seara, Amory. (AMORY și ROSALIND schimbă priviri. Intră ALEC. În tot acest timp, ALEC a avut o atitudine neutră. În adâncul inimii, crede că o căsătorie l-ar face pe AMORY mediocru și pe ROSALIND nefericită, dar Îi simpatizează mult pe amândoi.) ALEC: Salut, Amory! AMORY: Salut, Alec! Tom zicea că vă Întâlniți la teatru. ALEC: Da, tocmai m-am despărțit de el. Cum a mers azi publicitatea? Ai scris vreo reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a oprit din vorbit, Încercând să găsească metafora adecvată. Ocoliseră complet stânca și călăreau acum pe drum, cam la cincisprezece metri În stânga ei. - Știi, fiecare trebuie să aibă un fel de mantie pe care s-o arunce deasupra lui. Intelectele mediocre, din categoria a doua, după clasificarea lui Platon, folosesc rămășițe de cavalerism romantic, diluate cu sentimentalism victorian. Noi, care ne considerăm intelectuali autentici, Îl mascăm pretinzând că este o altă latură a noastră, fără legătură cu creierele noastre sclipitoare; pretindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
1882 - jurnalul, punându-se cu prea multă pasiune în slujba politicii guvernamentale, oferă informații accentuat partizane și deci nesigure) și, pentru anii de după 1882-1883, la Războiul tipografului Johann Weiss. Utilizarea în scop strict documentar a celei de a doua gazete, mediocru alcătuită de un grup de redactori oarecare (amintiți-vă de Agamiță Dandanache din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale: „La un caz iar... pac! la Războiul!“) poate părea ciudată. dar am luat această hotărâre determinați de două motive: colecția ziarului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
mai recente sau ceva mai vechi, ale Marianei Marin, Mircea Cărtărescu și Ion Mureșan. Cât despre celălalt raport, cu "secolele" noastre poetice (totuși, abia două), nu cred că e cazul să se dezvolte vreun complex. Sunt, fără îndoială, epoci literare mediocre, dar nu-mi pare că a noastră ar fi printre ele. Eminescu și perioada interbelică singura "de vârf" sunt momente exaltate, transpuse în cult (cu toate "contestațiile" care li se mai fac). Însă dincolo de norii de tămâie didactică sau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]