2,843 matches
-
pasarele Să-și ascundă sub aripă obositul căpușor... Ca si ele, dormi în pace somnul dulce, somn ușor... Dormi în pace. Dulci iluzii vor veni să te mpresoare, Or să-ți cânte, de departe, singuratice izvoare. Tu, ce-n ritmul melancolic al baladei populare Ai cântat durerea noastră de la munte pân' la mare.” Opera sa este mărturisire a unei civilizații, înrădăcinată într-un trecut de veche cultură și străveche tradiție. Având o vastă cultură, o cunoaștere a literaturii naționale de până la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ca o rouă, pân-ești dulce ca o floare.” (M. Eminescu, I, 42) CIRCUMSTANȚIALUL DE MOD (MODAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE MOD (MODAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Peste vârfuri trece lună, / Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin / Melancolic cornul sună.” (M. Eminescu, I, 206), • adjective: „Mi-e limba aspră ca de cenușă.” (T. Arghezi, 102), • adverbe: „... Descoperea alte grupuri înaintând încet, cu același pas mărunt și totuși, i se părea neînțeles de repede.” (M. Eliade, Dionis, 393) • interjecții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca să-și aranjeze când buclele care nu-i cădeau de altfel, când rochia care nu i se părea niciodată decentă.” (C. Petrescu, Procust, 332), dar poate antrena și mai mulți termeni, grupați sau nu prin coordonare copulativă: „... Privirea-i acum melancolică și visătoare, acum vie și tăioasă ca ascuțișul unui brici, ar fi alcătuit un model viu pentru o pânză, unde clasicismul să-și dea mâna cu decadența, Michelangelo, cu Botticelli...” (C. Hogaș, 305), „A tras de ea, când dintr-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reacții spre înclinații schimbătoare, rigide și complexe care contrazice și încearcă să revină la vechile atitudini; victima provocatoare, fidelă unor concepții în care disprețul și sfidarea regulilor comportamentale îndeamnă la acțiuni nesocotite, la schimbări de atitudini periculoase, euforice, isterice, exaltate, melancolice; victima neparticipantă, care adoptă posibilitatea de a-și controla comportarea, acceptând doar actele cu semnificatii cunoscute. În anul 1977, criminologul american S. Schafer, în volumul „Victimology. The Victime and His Criminal”, clasifică victimele astfel: victime fără relații anterioare cu criminalul
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
oamenii culeg viile și pregătesc pământul pentru anul viitor. În sfârșit, primul văl de brumă argintie se lasă peste pământ. Semn că iarna este foarte aproape. Norii fug goniți de vânturile înălțimilor. Pădurea are în răstimpuri înfiorări întunecoase și tace melancolică. Ea este o orgă strălucitoare din care vântul cântă o melodie tristă. Cu un văl de promoroacă, iarna a sosit și totul în jur este albit de mantia ei argintie. Pădurea cea de odinioară este îmbrăcată toată în alb. Eliza
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
dintotdeauna. Șiroaie de lacrimi îmi curgeau pe obraz, nu știam cum pot să mă obișnuiesc cu gândul că cel ce era mereu alături de mine, acum nu mai există. Sufletul meu putea fi comparat cu o simfonie care cânta doar muzică melancolică, de moarte, în timp ce,cu doar câteva zile înainte era ca un mare teatru de păpuși, deși muzicalitatea și culoarea aceea se păstrase, deoarece simțeam că el trăiește alături de mine și veghează asupra mea, ajutându-mă să fac totul cum era
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
imunitar, stimulează producerea globulelor albe, reglează tensiunea arterială și induce somnul. Indicații: boli reumatice, nevralgii, insomnii, astm bronșic, tulburări de vedere, dezechilibre nervoase, afecțiuni renale, boli infecțioase, stimularea memoriei, afecțiuni cardiace, celulita; Contraindicațiile pentru această culoare se referă la persoanele melancolice, predispuse la depresie psihică. Violetul favorizează apropierea de latura spirituală a vieții, apariția inspirației, dinamizează intuiția, conferă candoare și puritate, aspirație spre ideal. Mulți muzicieni, poeți și pictori au arătat că momentele lor de mare inspirație au apărut în situații
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
ea, nu este decât un instrument al spiritu‑ lui nostru, o prelungire a simțului nostru interior prin care putem descoperi noi valențe ale ființei noastre; ceea ce noi nu putem exprima, nici gândi, nici simți, este ceea ce se cuprinde în neliniștea melancolică și plină de dragoste și în tresărirea entuziasmului la aceste semne simbolice și magice ale artei: ea le schimbă locul și caută să se refolosească de ele. Senzația este începutul artei: stimularea plăcută a organelor de simț este condiția sine
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
de relaxare sau de fuziune a simțurilor. De altfel, frecventa reiterare a cvartei perfecte descendente, pe parcursul întregului preludiu, conduce la investirea acesteia cu semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale. Cel de-al doilea material tematic al preludiului poartă aluzia „valsului melancolic” al lui Baudelaire datorită animării tempo-ului, precum și cantabilității vocii superioare asupra căreia Debussy atrage atenția, în mod suplimentar, prin noutatea plasării scriiturii în tonuri. Episodul ulterior expune un caz semnificativ al preschimbării funcției inițial deținute de către anumite entități și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
simbolul sonor al liberei căderi a frunzelor, ce se mai împotrivesc încă pentru o clipă destinului dictat de gravitație. Iar timpul astfel câștigat, atât de prețuit de conștiința Sfârșitului, este secunda prelungită a rotațiilor amețitoare ce îmbată spiritul în consonanțele melancolice ale celui de pe urmă dans. Tema preludiului, cu aspectul său dublu al țesăturii sonore, desfășoară în cea de-a doua secțiune a sa arabescul unei linii melodice expuse la unison. Pornind de la aceeași concepție a clar-obscurului, Debussy alternează imagini sonore
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Pedala de rezonanță va marca fiecare timp al primelor două măsuri, pentru ca în următoarele două, efectul acesteia să fie combinat cu pedala de surdină, în scopul de a realiza contrastul timbral indicat de text. Tema preludiului (Exemplul 164) afirmă expresia melancolică a unei melopee andaluze (très expressif), ce își deapănă melismele tânguitoare în atmosfera caldă a culorii dinamice reduse (p). Aceasta eclipsează prezența constantă a motivului ostinato, care se retrage discret în spațiul unui plan secundar (pp), după o apariție introductivă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
trick în stil american. Coda preludiului orientează discursul spre o modulație surprinzătoare la realizată prin secvențarea temei secunde la semitonul superior, procedeu recunoscut ca o trăsătură particulară a muzicii de jazz. Această ultimă versiune a ideii secunde aruncă o lumină melancolică asupra personajului, completând portretul acestuia cu imaginea acelei ființe ce trezește compasiunea publicului datorită condiției ingrate a existenței sale. Tema acelui biet comediant nevoit să-și uite propria tristețe a unei vieți nefericite pentru a amuza onorata asistență a reprezentat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ea, nu este decât un instrument al spiritu‑ lui nostru, o prelungire a simțului nostru interior prin care putem descoperi noi valențe ale ființei noastre; ceea ce noi nu putem exprima, nici gândi, nici simți, este ceea ce se cuprinde în neliniștea melancolică și plină de dragoste și în tresărirea entuziasmului la aceste semne simbolice și magice ale artei: ea le schimbă locul și caută să se refolosească de ele. Senzația este începutul artei: stimularea plăcută a organelor de simț este condiția sine
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
experiențele similare”, pentru că memoria involuntară respectă legi și “tot ce frământă are relief”. Primele momente ale unei relații au din această cauză “prospețimea lor”, și ar trebui transcrise pentru a putea prinde întreaga lor bogăție de nuanțe: “interpretările diverse, atmosfera melancolică, dureroasă că totul a fost iluzie”. Vocea naratorială își impune chiar reguli de construcție ale numelui pentru a surprinde “spațiul perfect gol”, spațiul de incomunicare care se întinde între el și iubita sa: “să întrebuințez cuvinte impalpabile” și să “las
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
toate cataclismele viitoare. Poți scoate din ele interpretări inverse, după cum vei face-o din scenele cele mai puternice, și, mai ales, desprinzi din toată atmosfera, o dată cu impresia unei arhitecturi extrem de complicate, care se înfăptuiește totuși spre stupefacția ta și nesiguranța melancolică, ușor dureroasă, că poate totul nu e decât o părere, o iluzie, o glumă a naturii, și că o singură vorbă nelalocul ei sau gest greșit va destrăma totul.” La eroul lui Holban „orice poate fi pretext pentru sondaj interior
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
junele cunoscut, încremenit însă în una din pozele lui, care odinioară înlocuindu-se cu repeziciune, nu se observau atât, dar care au fost trăite cu neliniște sinceră. Poate aș părea fanfaron sau umil și pocăit, agresiv sau bun, grotesc sau melancolic. Și în jur, ca un nimb, îmi vor pluti aventurile, cu detaliile care au fost știute precis de toți, și cu altele numai aflate aproximativ, și cu mărturisirile făcute prin cărți, aruncând lumini și umbre (rezultat poate al orgoliului meu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fâlfâire. Asemeni mării de care m-am simțit odată așa de aproape. Bach ar forma valurile negre, puternice, un ritm egal și cu rezonanțe profunde. Beethoven, freamătul și cataclismele. Mozart, apa liniștită, care joacă ușurel, glumeț, și în același timp melancolic la scânteile soarelui. Wagner , vijelie. Chopin, plescăitul lopeții la razele de lună. Iar Debussy, valurile subțiri și capricioase, uneori roze, alteori argintate, lunecând pe maluri și în care își înmoaie nimfele degetele de cafea. Iar patefonul cu diafragma lui - capul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o izbîndă."3 Concepția sa filosofică structurată în jurul opoziției dintre natură și civilizația care corupe individul constă în îndemnul de a ne reîntoarce la natură, singura care poate restitui bunătatea primordială a omului. În literatură, Rousseau a inaugurat "tema contemplării melancolice și solitare a naturii, ca refugiu și consolare în fața neliniștilor umane, tradusă într-o stare confuză, apropiată de reverie, care va face carieră în romantism"4. Lucrările lui au avut o enormă influență asupra mișcării romantice de la începutul secolului al
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
articolul lui Agopian la care mă refer, vechiul meu prieten Andrei Pleșu ne spunea (nu din gură, ci din carte, că ne e așa departe): „Ca unul care înțelege să rămână în afara jocului, nu-mi pot însă reprima un comentariu melancolic: știam că România nu e o țară a consensurilor; știam că există opozanți pentru care alianța cu grupul Roman sună a adulter, după cum vor fi existând și romaniști care nu vor să audă de Manolescu sau de Coposu; știam că
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu mai pot încheia ce am de spus despre ea recurgând la sintagma: „Atât de frumoasă și adio!”, prin care mă impresionase cândva. Convorbiri cu Eva Iova Aveți o poezie profundă, melancolică. Cum vede poeta Ileana Mălăncioiu omul zilelor noastre? Încerc să văd omul ca om. Pentru că, oricât ar evolua (sau involua) o societate în funcție de condițiile istorice, nici unul dintre noi nu poate să facă abstracție de condiția umană. Or, aceasta presupune, pe
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A trăi pentru a-ți povesti viața (cu caracter autobiografic). Povestea târfelor mele i-a fost inspirată scriitorului columbian de lectura lucrării lui Yasunari Kawabata, Casa frumoaselor adormite, și este o meditație melancolică, subtilă asupra iubirii. La 90 de ani, la apusul vieții, un jurnalist, alter ego-ul autorului, și-a oferit în dar o noapte de dragoste cu o adolescentă fecioară, s-a onorat cu o noapte libertină. (Un asemenea dar și-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ne introduce în cadrul poveștii de viață. La fiecare pasaj, autoarea își trădează firea poetică, sensibilitatea, sufletul cald, neasemuit. Și vocea auctorială intervine de câte ori este nevoie, în limbajul atât de cunoscut al basmelor de altădată. Tonul, când liric, când sfătos, când melancolic, te introduce în starea, nu numai a autoarei, dar și a micuțului personaj, care nu s-a desprins încă de copilărie: fetița orfană de șase ani, care bate sfios la ușa bunicuței Dobrița. Ușurința portretizării narative este un element al
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ante rem": "Frédéric se gândea la odaia pe care ar ocupa-o acolo, la planul unei drame, la subiecte de tablouri, la pasiuni viitoare. I se părea că fericirea meritată de desăvârșirea sufletului său întârzia să vină. Își recita versuri melancolice: mergea pe punte cu pași repezi, înaintă până la capăt pe partea clopotului și, într-un cerc de pasageri și de marinari, văzu un domn [Arnoulx] care îi spunea vorbe dulci unei țărănci."22 Apare, în prim plan, perfectul simplu cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ale radioterapiei asupra sexualității și că-i provocasem un sentiment de dispreț. Anticipez. Peste vreo două luni, când aripa morții fâlfâia din când în când pe deasupra mea, într-una din nopțile noastre de „cenaclu“, doctorul L.B., aflat într-o dispoziție melancolică pe care nu i-o mai observasem până atunci, după ce m-a privit îndelung, stopând o mică dizertație despre Proust, mi-a spus: — Știi cât te-am admirat atunci? Pentru că n-am interpretat sensul întrebării în sfera superficialității masculine, vulgare
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și din buzunariul jeletcii“, „Înrâurirea morală a pantalonului a fost nemărginită“ ș.a.m.d. Astăzi, desigur, suntem mai puțin temerari în stabilirea de raporturi etiologice, iar versul lui Virgiliu, „Felix qui potuit rerum cognoscere causas“, trezește în noi un sunet melancolic. Ceea ce nu ne va opri, azvârlind cojile teoriei lui A. Russo, să reținem miezul ei rațional: existența unei legături între costum și conduita socială, chiar dacă nu univocă și nici ca relație de la cauză la efect. Felul de a gândi al
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]