4,293 matches
-
în speculația prekantiană) sau măcar transcendentale (în criticism), precum și de idealul unei metafizici științifice, raționalismul universalist este static și deductiv; el pornește de la principii, idealuri și virtuți sau de la forme apriorice invariabile.28 Nu întâmplător vorbim despre modelul clasic al metafizicii ("clasic" nu numai cu sensul de "tradițional", ci mai cu seamă în sensul unei paradigme în care rațiunea există o dată pentru totdeauna). După cum bine se știe, clasicismul este raționalist; el refuză particularul și diversitatea, inclusiv cea istorică. Adoptând un punct
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
30. Am sugerat la începutul acestui subcapitol că, pentru a-și asigura obiectivitatea imperativ cardinal pentru clasici -, transcendentalismul kantian păstrează încă tiparele universaliste și imuabile ale raționalismului. Urmărind distincția dintre conceptual și empiric, Kant rămâne atașat de modelul clasic al metafizicii, de tradiția filozofiei analitice, într-o epocă în care încep să se prefigureze marile sisteme speculative "ce își propun să ofere o interpretare categorială integratoare și totalizatoare a faptelor și experiențelor"31, în ciuda faptului că prețul plătit pentru reprezentarea întregului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
constituie fundamentul științelor spiritului 59). Spuneam că lucrurile nu stau chiar așa cum le înfățișează Blaga, căci la întrebarea dacă metoda pozitivistă exlude orice tip de explicație, noi înșine am răspunde negativ. Ceea ce respinge Comte e doar explicația teologică și cea metafizică, adică în primul caz explicația tuturor proceselor "prin acțiunea directă și continuă a unor esențe supranaturale mai mult sau mai puțin numeroase, a căror presupusă intervenție trebuie să explice toate iregularitățile din univers", și în al doilea caz explicația "prin intermediul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în pozitivism, iar, pe deasupra, am crede în totala absență a presupozițiilor în științele naturii (Comte însuși recunoaște că fără anumite principii am fi în fața fenomenelor ca niște "orbi cu ochii deschiși"68), am spune că, în timp ce metoda teologică și cea metafizică presupun explicații de tip aprioric, în cazul metodei pozitive avem de-a face cu explicații a posteriori, cu specificarea, subliniată anterior, că totuși pentru Comte savoir înseamnă și prévoir. Un spirit realist 69 îi îndeamnă pe pozitiviști să se limiteze
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
opera târzie a lui Dilthey ancorează în concepția epistemologică originară" (s.n.), fiind unitară cu ideile din Einleitung..., pe care le continuă în direcția "conceptualizării" lor. Punctul de plecare este ideea unei "științe filozofice fundamentale", care nu se bazează nici pe metafizică, nici pe știința naturii, ci pe științele spiritului și pe conștiința lor istorică, științe "chemate să legitimeze pe terenul lumii moderne posibilitatea întemeierii critice a cunoașterii."91 Și mai tranșant decât Riedel se exprimă în acest sens Herbert Schnädelbach, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și spectaculoasele căutări din secolul al XIX-lea, lumea culturii în ansamblul ei își redefinea prioritățile la "cumpăna dintre veacuri" (Jahrhundertwende, cum obișnuiesc să spună plastic germanii). Pe tărîmul filozofiei, de la Aristotel la Hegel nimeni nu contestase supremația științifică a metafizicii. "Până și Kant, care a întreprins o critică sistematică a posibilității de a dobândi o cunoaștere despre realitate prin rațiunea pură, adică independent de experiență, nu contesta că metafizica este regina științelor. Doar că el a gândit și a edificat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofiei, de la Aristotel la Hegel nimeni nu contestase supremația științifică a metafizicii. "Până și Kant, care a întreprins o critică sistematică a posibilității de a dobândi o cunoaștere despre realitate prin rațiunea pură, adică independent de experiență, nu contesta că metafizica este regina științelor. Doar că el a gândit și a edificat metafizica nu ca o știință despre principiile existenței, ci ca filozofie transcendentală", constată cu îndreptățire Mircea Flonta 94. Metafizica tradițională, cu vocația ei speculativă, se simte acum amenințată de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Până și Kant, care a întreprins o critică sistematică a posibilității de a dobândi o cunoaștere despre realitate prin rațiunea pură, adică independent de experiență, nu contesta că metafizica este regina științelor. Doar că el a gândit și a edificat metafizica nu ca o știință despre principiile existenței, ci ca filozofie transcendentală", constată cu îndreptățire Mircea Flonta 94. Metafizica tradițională, cu vocația ei speculativă, se simte acum amenințată de noul spirit pozitivist al epocii, scientismul. O asemenea primejdie îl face pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prin rațiunea pură, adică independent de experiență, nu contesta că metafizica este regina științelor. Doar că el a gândit și a edificat metafizica nu ca o știință despre principiile existenței, ci ca filozofie transcendentală", constată cu îndreptățire Mircea Flonta 94. Metafizica tradițională, cu vocația ei speculativă, se simte acum amenințată de noul spirit pozitivist al epocii, scientismul. O asemenea primejdie îl face pe Blaga să se ridice în apărarea "demnității" filozofiei și a presupuselor ei privilegii. Pentru aceasta, el recurge la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
infirma o viziune metafizică. Nu însă și o teorie a cunoașterii am adăuga noi acum -, pentru că, pe urmele lui Dilthey, se cuvine să facem totuși o distincție între "teoria cunoașterii" de tip kantian care vizează valabilitatea universală și stabilește identitatea metafizicii și o "viziune metafizică", satisfăcută cu condiția de a fi o simplă perspectivă, fără a-și "aroga statutul acelor teorii ce-și propun să formuleze condiții și criterii universal valabile ale întemeierii"107. Dacă ne întrebăm ce este concepția lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
punct absolut>>"122. Noi credem mai degrabă că Dilthey nu face decât să constate, în spirit pozitivist, relativitatea unei asemenea atitudini, și nu s-o relativizeze premeditat. Este o relativitate pe care i-o impune realitatea filozofică a oricărei epoci. "Metafizica sa imanentă" nu-i permite un act de voință unilateral, cum este cel al relativizării. Declinul conceptului de cogito, și o dată cu el al "atitudinii raționaliste" continuă Metzger "legitimează interesul pentru om" și plasează în centrul atenției conceptul de "viață", care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și că elementele izolate prin descriere, ca și relațiile pe care le întrevedem prin comparația acestora și "care constituie intuiția cursului vieții, sunt cuprinse laolaltă în viața însăși" (s.n.)135. De aceea el ajunge la ceea ce Mircea Florian numea "o metafizică <<pozitivistă>>, <<imanentă>>"136. (În ce măsură suntem de acord cu această formulare vom arăta în capitolul III, 5, când ne vom referi la corelațiile comprehensiunii.) Așa se explică și opțiunea lui Dilthey pentru un demers inductiv mai mult sau mai puțin pur
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu ontologia vieții"142. Deși ideea privitoare la accentul pe care-l pune Dilthey pe "<<articulația>> istorică" a vieții este incontestabilă, noi nu împărtășim concluzia autorului. După cum am văzut deja, supus presiunii Zeitgeist-ului din secolul trecut, modelul clasic, absolutist al metafizicii tradiționale, fusese în bună măsură abandonat, iar categoriile își pierduseră caracterul imuabil. Categoriile lui Dilthey nu mai sunt deloc statice, date o dată pentru totdeauna 143; ele au "istoricitate", sunt dinamice și, ca "forme deschise", posedă capacitatea de "a se adapta
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
momentul lor de autenticitate pe scena istoriei, sunt relative. Așa cum anticipam, aici este unul dintre punctele în care Dilthey se apropie de pozitiviști. F) Relația cu pozitiviștii Arătam că refuzul (cel puțin parțial) al apriorismului de tip kantian și al metafizicii transcendente îl apropie pe Dilthey de pozitivism. Într-un subcapitol precendent (2Bc) am subliniat deja câteva asemenea puncte de convergență: apelul aproape exclusiv 154 la empiric, la experiență ca punct de plecare și teren de validare a întregii cunoașteri despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
172. Un alt punct de divergență între Dilthey și Comte îl constituie ideea de progres și continuitate. Potrivit filozofului francez, istoria speciei înregistrează aceleași trei etape ca și individul în procesul de formare: stadiul credinței este asociat copilăriei, cel al metafizicii ilustrează adolescența, pentru ca abia epoca pozitivă să reprezinte maturitatea speciei umane și încununarea istoriei societății.173 În schimb, Dilthey crede numai în ideea de progres paradigmatic, adică într-un progres al formelor, și nu al conținuturilor, așa cum se întâmplă în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
evita capcana deschisă în calea oricărei filozofii ce-și urmează de fapt vocația universalistă. Nici n-ar fi avut cum s-o evite, deoarece un asemenea drum este minat de la bun început. Căutând să scape de iluziile teologiei și ale metafizicii, filozoful francez avansează el însuși un proiect utopic, care-l trimite, în mod paradoxal, în vecinătatea romantismului.179 (La motivația "misionară" a acestui demers, precum și la accentele lui profetice bineînțeles, deloc potrivite într-un cadru pozitivist -, ne vom referi numaidecât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
secvențială programatic susținută de pozitiviști și deschiderea spre o universalizare a cunoașterii, chiar dacă aceasta este subordonată de Comte unor nevoi practice 181. Or, către o astfel de cunoaștere tind la rându-le, cu mijloacele lor specifice, atât religia, cât și metafizica. De vreme ce încearcă să le ia locul, știința ar trebui să răspundă acelorași nevoi spirituale pe care cautaseră să le satisfacă și celelalte două. Iată un lucru pe care Comte pare să-l fi ignorat; în schimb, Dilthey separă științele naturii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ale cunoașterii, cât și modalitățile de investigație proprii fiecăruia dintre acestea, Comte extinde modelul cercetării științifice asupra filozofiei, care are alte rigori și alte criterii de excelență. Este o greșeală pe care Dilthey o evită, cu toate că și el deplânge precaritatea metafizicii tradiționale. Dar nu o deplânge pentru rezultatele ei în sine pe care să le socotească depășite de o istorie aflată în continuu progres, precum Comte -, ci pentru rezultatele ei în raport cu exigențele pe care ea singură și le fixează. De altfel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
extins, oarecum forțat, la nivelul tuturor științelor spiritului (vezi I, nota 155). În schimb, pentru că nu toate domeniile cunoașterii evoluează în același ritm186, Comte așteaptă ca modelul pozitivist să se universalizeze, cucerind teritoriile rămase încă sub dominația teologiei și a metafizicii. În primul rând este amintită aici sociologia. Dimpotrivă, Dilthey o include pe aceasta printre științele spiritului 187, cărora le acordă un alt statut decât celor ale naturii, sustrăgându-le procesului de universalizare pozitivistă preconizat de Comte. Spre deosebire de Dilthey, Comte mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
protestantismului), dar care este întru totul justificat, dacă avem în vedere vocația universalistă a catolicismului. Blaga vorbește despre "atitudinea de profet social" a lui Comte, constatând că acesta le "atribuie științelor unificate în pozitivism exact același rol, ce-l avuseseră metafizica și teologia: rolul social de a crea o unitate de vederi între indivizii marii societăți, care este, și mai ales va fi, umanitatea"194. Or, asumarea unei misiuni mesianice, precum și nostalgia Evului mediu au fost dintotdeauna apanajul romanticilor. Reamintim aceste
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
intențiile antiromantice ale pozitivismului promovat de el. În fond, o filozofie sistematică trezește în toate cazurile aceeași dorință: de a descoperi ultimele principii, indiferent cum s-ar numi ele. Deosebirea este însă aceea că, dacă în cazul teologiei și al metafizicii ultimele principii, plasate în transcendent, sunt luate ca premise, în cazul pozitivismului ele caută a fi legi imanente ale realității imediate, deși așa cum am văzut se supun finalmente imanenței gândirii, în urma adoptării unui model de cunoaștere scientist.195 Ceea ce își
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
200. Iar Comte vrea să ajungă la adevăr, ceea ce înseamnă cu totul altceva decât "exactitatea goală" pe care o exersează intelectul 201. Subliniem însă că dincolo de elementele dogmatice ale pozitivismului său filozoful francez nu revine totuși la modelul tradițional al metafizicii transcendente, precritice. Dar chiar dacă demască falsele probleme ale filozofiei tradiționale și caută să înlăture definitiv iluziile acesteia, părintele pozitivismului nu poate rămâne străin de drama metafizicii în genere, așa cum a fost ea pusă în lumină de către Dilthey: avansând pe terenul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
elementele dogmatice ale pozitivismului său filozoful francez nu revine totuși la modelul tradițional al metafizicii transcendente, precritice. Dar chiar dacă demască falsele probleme ale filozofiei tradiționale și caută să înlăture definitiv iluziile acesteia, părintele pozitivismului nu poate rămâne străin de drama metafizicii în genere, așa cum a fost ea pusă în lumină de către Dilthey: avansând pe terenul filozofiei, nu ai cum să nu te supui exigențelor ei, altfel spus nu te poți sustrage sarcinii de a investiga "enigma vieții" (un "insondabil" tratat programatic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
altfel spus nu te poți sustrage sarcinii de a investiga "enigma vieții" (un "insondabil" tratat programatic de Comte drept o iluzie, de vreme ce scapă controlului experienței) prin metodele riguroase ale științelor particulare în scopul obținerii unei cunoașteri universal valabile. "Oroarea de metafizică" te poate determina să creezi o altă metafizică, dacă nu ai prudența să rămîi exclusiv pe teritoriul științei. Într-un fel, cercul se închide acum, deoarece ca să preluăm o constatare a lui E. Spranger cercetarea istorică și, în definitiv, orice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a investiga "enigma vieții" (un "insondabil" tratat programatic de Comte drept o iluzie, de vreme ce scapă controlului experienței) prin metodele riguroase ale științelor particulare în scopul obținerii unei cunoașteri universal valabile. "Oroarea de metafizică" te poate determina să creezi o altă metafizică, dacă nu ai prudența să rămîi exclusiv pe teritoriul științei. Într-un fel, cercul se închide acum, deoarece ca să preluăm o constatare a lui E. Spranger cercetarea istorică și, în definitiv, orice activitate științifică se desfășoară în trei etape, dintre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]