2,951 matches
-
din secolul al XIX-lea prin permanentă circulație a bunurilor, a ideilor, a persoanelor. Modernitatea operează într-un câmp de tensiune fixat între tradiție și inovație, conservare și reînnoire. Succesul modernității se bazează pe faptul că se plasează sub semnul metamorfozei. Modernitatea se asociază cu epoca transformărilor fundamentale, care presupune o schimbare de paradigmă în sferele activității spirituale și materiale 9. "Astfel, culturile tradiționale au la bază modele repetitive, ce presupun valorizarea tradiției.[...] Culturile moderne, în schimb, au la bază modele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
vocația discreției, a secretului, a țesăturii de intrigi, "agenți ai trecutului". După Revoluția franceză, prezența femeilor devine mai ștearsă, predominant devine imaginarul eroic, în care femeile nu mai ocupă nici un loc, consemnează Mona Ozouf [1999a, p.66]. Că după orice metamorfoza politică de anvergură, a existat o perioadă de mari ezitări, mers înainte și mers înapoi, de mare instabilitate. Consecințele directe ale revoluției sunt separarea spațiului public de cel privat, separarea societății civile de cea politică, iar aceste rupturi cauzează excluderea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
s'estimait heureux de la revoir" [ibidem, p.223, 290]. Interferențele sociale acționează în ambele sensuri, provocând o miscare socială ascendentă și una descendentă. Imitarea Parizienei va fi mai mult sau mai putin reușită, în conformitate cu etajul ierarhic 352. Mișcarea ascendentă caracterizează metamorfozele stării sociale a femeilor din paturile de jos și este o tendință naturală: ""Elle a tenu un hôtel, n'est-ce pas? Autrefois, elle logeait Rougon. On raconte même qu'elle lui prêtait de l'argent... Et maintenant, quel métier fait-elle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
colère en paroles injustes, să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83]. Ascensiunea pe scara socială este însoțită de metamorfoza și rafinamentul limbajului. Confidenta este un gen de conversație tipic feminin. Femeilor le place să vorbească între ele despre trăirile intime, pe care le analizează, le interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
La Découverte / Poche, Paris, 1999 LYOTARD, Jean-François, Postmodernul pe înțelesul copiilor, Apostrof, Cluj, 1997 MAJAULT, L.; MORIN, Violette, Un mythe moderne. L'Érotisme, Paris, 1964 MALET, Henri, Le Baron Haussmann et la rénovation de Paris, Editions Municipales, 1973 MANOLESCU, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele românului, Polirom, Iași, 1999 MANOLI Ion, Cuvantul poetic francez, Știința, Chișinău, 1979 MANOLI Ion, Lexica potențială a limbii franceze contemporane. Teoria. Dinamicul. Specificul, Știința, Chișinău, 1981 MANOLI Ion, Lexicografia și stilistica cuvântului potențial, Știința, Chișinău, 1988 MARCOIN, Francis
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Poche, Paris, 1999 LYOTARD, Jean-François, Postmodernul pe înțelesul copiilor, Apostrof, Cluj, 1997 MAJAULT, L.; MORIN, Violette, Un mythe moderne. L'Érotisme, Paris, 1964 MALET, Henri, Le Baron Haussmann et la rénovation de Paris, Editions Municipales, 1973 MANOLESCU, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele românului, Polirom, Iași, 1999 MANOLI Ion, Cuvantul poetic francez, Știința, Chișinău, 1979 MANOLI Ion, Lexica potențială a limbii franceze contemporane. Teoria. Dinamicul. Specificul, Știința, Chișinău, 1981 MANOLI Ion, Lexicografia și stilistica cuvântului potențial, Știința, Chișinău, 1988 MARCOIN, Francis, Leș Romanș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Iată un dispozitiv triunghiular minimal ce determină un triplu raport de reciprocități; între aceste trei unități și înăuntrul fiecăreia dintre ele există mai multe combinații posibile, care îi asigură mitului mobilitatea, elasticitatea și, prin urmare, rezervă de virtualități, adică de metamorfoze" [1999, p.8]. 65 "Décidément l'air de Paris ne ressemble à aucun air. Îl a un je ne sais quoi de montant, d'excitant, de grisant, qui vous donne une drôle d'envie de gambader et de faire bien
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți" [1971, p.194]. În Salonul din 1955, noțiunea de modern se referă la viață, care rezumă și concentrează istoricitatea în frumusețe. 104 Gérad Bauer invocă drept trăsături ale Parizienei "délicatesse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să fi fost sinceri în credința lor că descind din Burebista și Decebal și că mitul lui Zamaolxis este chiar mitul germanic, dacă avem în vedere că începuse deja a se face confuzia între goți și geți. Ocupându-se de „metamorfozele lui Zamolxis”, „care a supraviețuit departe de țara sa, în Spania”, Mircea Eliade ia în discuție și confuzia dintre geți și goți, arătând că „probabil Iulian Apostatul este primul care utilizează termenul get ca echivalent al lui „got”, ceea ce vrea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
confere conținutului un caracter filozofic. Este prezentă o viziune romantică, dată de structură, de temă, de relația geniu-societate, de cosmogonii, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de motivul luceafărului, de amestecul speciilor literare, respectiv, elegie, meditație, idilă, pastel, de metamorfozele lui Hyperion. Elementele clasice sunt date de echilibrul compozițional, de simetrie, de armonie, dar și de caracterul gnomic. Se disting În „Luceafărul” patru părți. În prima și În ultima parte, se interferează cele două planuri, planul terestru și planul cosmic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care este răzbunată uciderea lui Henric prin pedepsirea criminalului. Despre ambele balade se spune că evocă evenimente de natură mitică, insistându-se în finalul articolului pe această idee de "omenii surori"204 și anume cultura finlandeză și cea românească 205. Metamorfoze lirice finlandeze este următorul capitol la revistei și propune o serie de texte lirice cuprinse în Kanteletar, poezii semnate de Aleksis Kivi (Leagănul, Cântecul inimii, Tristețe), de Edith Södergran (În oglinda fântânii, În țara care nu există, A trebuit să
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
traducere de Andrei Brezianu, în "Secolul 20", nr. 10-11-12 (262-263-264), 1982, pp. 92-95. 204 Andrei Brezianu, Între Carpați și Septentrion: "Piispa Henrikin Surmavirsi" și refrenul "Mioriței", în "Secolul 20", nr. 10-11-12 (262-263-264), 1982, p. 100. 205 Ibidem, pp. 96-100. 206 Metamorfoze lirice finlandeze, în "Secolul 20", nr. 10-11-12 (262-263-264), 1982, pp. 101-122. 207 Sorin Titel, Soarele Nordului, în "Secolul 20", nr. 10-11-12 (262-263-264), 1982, p. 130. 208 Gabriel Gafița, Sillanpää și spiritul țării Suomi, în "Secolul 20", nr. 10-11-12 (262-263-264), 1982
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Orchestrei Societății Filarmonice din Budapesta. Așa au apărut, la casa Budapest Music Center Records, discurile compact cu Arta Fugii (înregistrare live a radioului ungar dintr-un concert al Filarmonicii clujene din 1991, dat în Sinagoga de pe strada Dohány, la Budapesta), Metamorfozele lui Richard Strauss și Simfonia a 2-a de Honegger la pupitrul Cameratei Transsylvanica, iar apoi integrala Simfoniilor de Brahms, tot cu Orchestra din Cluj, al cărui director fusese între 1966 și 1970. De ce nu or fi apărut la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Editura Adevărul,1934 .Jurnalul literar", serie nouă, an. IV, nr. 41-44/nov. 1993 Lățescu—Boldur, Gheorghe, Genocidul comunist în România, I, Editura Albatros, București, 1992 Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane. Evoluția poeziei lirice, Editura Ancora, București, 1927 Manolescu, N., Metamorfozele poeziei. Editura pentru Literatură, București, 1968 Maniu, Adrian, V. Voiculescu - omul, în „Luceafărul", an IX, 1966, nr. 44/29 octombrie Micu, Dumitru, „Gândirea" și gândirismul, Editura Minerva, București, 1975 Miu, Constantin, Vasile Voiculescu — poet isihast, Editura Florile Dalbe, București, 1997
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
lei. Cu atât mai salutară întreaga “operă” de remodelare, în masura în care vorbim de o clădire istorică aflată ani în șir în deplorabilă paragină ! Cele patru pavilioane ce alcătuiesc „spitalul vechi” au fost ridicate între anii 1893-1957. Astăzi, spectaculoase metamorfoze (mobilierul și dotările făcute, absolut noi, conferă clădirii fericit reconditionată, aspectul unui edificiu excelent consolidat) fac ca toate cele patru secții - Oncologie, Pneumologie, Boli infecțioase și Dermato-Venerice - să arate impecabil („arătau dezastruos, ...erau o imagine dezolantă”, V. Rîmbu). În cuvântul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
la relieful consistent al momentului sufletesc. În a doua situație, reflexia optează între un angajament total care parcurge toată scara etapizării actului și o rezervată strategie strict pregătitoare care lasă mecanismelor automate câmp liber de manifestare și precipitarea eficientă a metamorfozei. În sfârșit, în cea de-a treia situație este necesară o discernere prealabilă (operată în filosofia contemporană) între trăsături intrinseci (interne, monadice) ale stării sufletești și trăsăturile extrinseci (externe), urmând ca luciditatea momentului de cumpănă să decidă care vor fi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ca revenirea la sine să capete miza unei statornicii și a unei continuități secunde. La început, în fiecare schimbare, discernământul discriminatoriu al conștiinței reflexive distinge un nucleu de esențialitate care va rămâne nemodificat, de partea ce urmează a fi supusă metamorfozei. Această împărțire care polarizează realitatea interioară intră apoi în proiectul actului inovator și patronează îndrumător toată desfășurarea acestuia, indicând la nivelul fiecărei etape înclinarea balanței pragmatice înspre un pilon descriptiv sau altul, adică decizând ce se atașează laturii stabile și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
să împânzească registrul explicativ al actului. Clarificările acestui tip de științe pun în evidență care este drumul invers de legare a absolutului de teritoriul ontic, realizat uneori pe calea aspră a individuației, iar alteori, mai direct, pe calea lipsită de metamorfoze interioare a transpunerilor operate de inteligență. Ambele situații deschid posibilitatea intrării în scenă a unui spirit de finețe hermeneutic ale cărui tehnici de abordare a faptului real se delimitează de simbolismul bine conturat al spiritului explicativ al științelor exacte și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fie că ea reprezintă esențializat întreg drumul parcurs de creator, fie că unește determinațiile comportamentului contemplatorului) trebuie să acceadă la un nivel superior de raționalitate, să progreseze ontologic până la o treaptă a deplinei limpezimi eidetice, a maximei clarități conceptuale. Fără metamorfoză transfiguratoare și fără forțarea caracteristică simbolismului noțional abstract, ele trebuie investite cu substanța spirituală care pune bazele unui în sine acoperitor din punct de vedere axiologic (adică fundamentează autosuficiența valorică atât de caracteristică domeniului frumosului). Unul dintre scopurile cultivării constante
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
constituției psiho-spirituale individuale care ar trebui să beneficieze de contribuția unor "rațiuni" în chip distinct specifice. Departe de o obligativitate a înrudirii sau a afinității, realitatea reflexivității inspirate teoretic face din saltul spectaculos al naturii intelective o expresie comună a metamorfozelor interioare. De aici, culoarea angajamentului personal este dată de instinctele cognitive și de deprinderile intelectuale ale fiecăruia și fiecare își utilizează propriile manierisme atunci când întâlnește realitatea imperativă și înrâuritoare a tumultului sufletesc. Nu degeaba s-a afirmat că, în materie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
spune deloc ce fel de caracter capătă "teama și compasiunea" cînd sînt "purificate". Din această cauză, A. W. Benn l-a declarat un rău psiholog 69. Iar adevărul este, poate, acela că grecii nu posedau comprehensiunea cîștigată mai tîrziu pentru metamorfozele sufletului și pentru alunecările sentimentelor. Ceea ce n-a putut exprima Aristotel, în limbajul său psihologic, este poate tocmai ceea ce susține Benn însuși și anume că mila față de caracterele eroice se preface în admirație, iar mila față de caracterele blînde și gata
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Luptă să se afirme prin perseverența convingerii despre coerența și valoarea vieții, în pofida tuturor dizarmoniilor individuale. Această luptă îl poate împinge pînă la limita tragicului. Dacă aceasta trebuie depășită, se naște întrebarea dacă el e în stare să treacă peste metamorfoza fără de care nu se naște eroul tragic. În cartea cu vederi largi a lui Gunnar Gunnarson Borgslaegtens Historie, ni se vorbește despre un tînăr care vroia să renunțe la toate, ca să colinde lumea în chip de ascet și profet (IV
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Uvertură“, „Larghetto e piano“, „Andante non tropo“, „Aria piciorului rătăcitor“, „Aria lui Satanovski“, „Vals“, „Marș“ sunt numele capitolelor din Locomotiva Noimann, un roman În mare parte „muzical“, construit după tehnica contrapunctului. Prima parte a simfoniei romanești, intitulată „Uvertură“, prezintă primele metamorfoze ale stomatologului Noimann. Apare astfel tema dublului, o temă foarte des abordată de Nichita Danilov, influențat, probabil, și de nuvela dostoievskiană Dublul: „O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau În jurul capului lui Noimann, scoțând un vuiet Înfundat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
În mâinile lui Noimann, pe cât de Îndemânatice, pe atât de neputincioase, care nu știau nici acum, la vârsta maturității, să distingă binele de rău și adevărul de neadevăr... “. În salonul adormiților, sau al „meditativilor“, sub „atenta“ supraveghere a doctorului Perjovski, metamorfozele nu Încetează niciodată, iar acest lucru nu mai uimește pe nimeni. Adevărul ultim, absolut, diferă de la pacient la pacient. Omul-paie, femeia-salcie, femeia-girafă, femeia-șarpe, bărbatul-lumânare, omul-toacă, omul-pasăre, omul-gât, oameni-mâini, oameni-picior, oameni-cai sunt Într-o continuă metamorfozare au fiecare propriul adevăr. Alături de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]