2,689 matches
-
existent începând cu această dată. Diverse națiuni și culturi au ocupat teritoriul de astăzi al Regatului Belgiei, de la celți și romani până la francezi și olandezi. Regiunea a fost incorporată în Imperiul Roman în timpul campaniei lui Cezar din Galia. După valurile migratoare din secolul al V-lea regiunea devine centrul Imperiului Carolingian iar după dezmembrarea acestuia, statele feudale apărute în regiune sunt unite treptat în Țările de Jos Burgunde. În timpul domniei lui Carol Quintul acestea ocupă mare parte din teritoriul actualului Benelux
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
o excepție "kamatis baccifera" care este extinsă la tropice în lumea veche în : Africa tropicală , Madagascar și Sri Lanka. Se crede că apariția și colonizarea lumii vechi este relativ recentă (400 de ani), prin transportul semințelor în tubul digestiv al păsărilor migratoare, sau potrivit altei teorii, sub formă de plante lipite pe trunchiuri împinse de curentele marine. Multe plante suculente, atât în lumea veche cât și în lumea nouă au o mare asemănare cu cactușii și deseori sunt numiți cactuși în limbaj
Cactus () [Corola-website/Science/311038_a_312367]
-
ani de istorie a artei în Europa, Orientul Mijlociu și nordul Africii. Ea include importante curente artistice și perioade, arte naționale și regionale, genuri, renașteri, lucrări ale artiștilor și artiștii înșiși. Istoricii artei clasifică arta medievală în: arta paleocreștină, arta popoarelor migratoare, arta celtică, arta preromanică și arta romanică, arta gotică, arta bizantină și arta islamică. În plus, fiecare „națiune” și cultură a Evului Mediu are stiluri artistice distincte care sunt studiate individual (spre exemplu arta anglo-saxonă, arta vikingă). Arta medievală include
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
adăugiri romane, în timp ce secolul al VIII-lea a marcat fuziunea tradițiilor germanice cu cultura anglo-saxonă, născându-se astfel ceea ce se numește stilul hiberno-saxon sau arta insulară. Mult mai târziu, în Irlanda pot fi observate și anumite influențe vikinge. Arta popoarelor migratoare descrie arta populațiilor migratoare de neam germanic și a celor din estul Europei între anii 300-900, în această perioadă fiind inclusă și arta hiberno-saxonă. Acest stil artistic a interacționat atât cu arta creștină, cât și cu stilul zoomorf și cu
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
al VIII-lea a marcat fuziunea tradițiilor germanice cu cultura anglo-saxonă, născându-se astfel ceea ce se numește stilul hiberno-saxon sau arta insulară. Mult mai târziu, în Irlanda pot fi observate și anumite influențe vikinge. Arta popoarelor migratoare descrie arta populațiilor migratoare de neam germanic și a celor din estul Europei între anii 300-900, în această perioadă fiind inclusă și arta hiberno-saxonă. Acest stil artistic a interacționat atât cu arta creștină, cât și cu stilul zoomorf și cu cel policromatic. Arta preromanică
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
de plină formare. Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă de stele, cu un diametru total de . Cu două milioane de ani în urmă, acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae, care se îndepărtează de nebuloasă cu o viteză de peste . Observatorii au notat de mai mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei, pe lângă zonele roșii și violet-albăstrii. Nuanța roșie este
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
foioase care, odată cu altitudinea, trec în păduri de conifere. Fauna este alcătuită din unele animale adaptate la clima temperată rece, cum ar fi vulpea, lupul, ursul brun sau hermelina. De asemenea, insulele stâncoase servesc ca loc de poposire a păsărilor migratoare, iar litoralul ca adăpost pentru unele mamifere marine, cum ar fi focile sau vidrele de mare.
Insulele Kurile () [Corola-website/Science/311992_a_313321]
-
înregistrată o creștere economică printre cele mai mari în America de Sud. Distribuția pentru activitate economică în 2005 a fost: Cu o populație ce depășește ușor 43 milioane locuitori, situată a patra, după Statele Unite, Brazilia și Mexic, ca număr al populației. Mișcările migratoare din părțile rurale, în cele urbane erau foarte active la mijlocul secolului 20, dar au scăzut în intensitate. Populația urbană a crescut de la 31% în 1938, la 57% în 1951, ajungând la 70% în 1990. Actual cifră este estimată în jurul a
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
Volcilor" ("Volcae" în latină), întâlnit de germanicii teutoni în decursul campaniilor lor de jaf și pradă în Galia, în anii 110-100 î.e.n. Migrația ulterioară a triburilor germanice în Europa, în secolele III-IV, în contact cu slavii și cu celelate popoare migratoare, a răspândit acest etnonim de "walah" în Europa centrală și orientală (pentru populațiile romanice). La rândul său, "walah" duce la cuvintele Wales (în Marea Britanie), Walcheren (în Olanda), Valonia (în Belgia) și numeroasele toponime de tip "Welch", "Walsch", "Walchen" înșiruite de-
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
sau barza, parcurg în timpul migrației mii de kilometri, altele, ca cârtița, până la 2 kilometri. Migrația animalelor este un fenomen complicat, la unele animale având un caracter ereditar, fiind legat de anumite instincte, adesea schimbător. Drept exemplu, stăncuța din Siberia este migratoare, iar cea din Europa de Est sedentară. Traseurile migrațiilor animalelor se stabilește, de regulă, prin marcarea indivizilor (inelarea păsărilor) și are o mare importanță pentru lărgirea zonei de răspândire a speciilor, perpetuarea și integritatea lor.
Migrația animalelor () [Corola-website/Science/311363_a_312692]
-
de Jos". Precizăm însă că este vorba de o organizare bisericească din perioada anterioară constituirii statului feudal independent, organizare ce nu poartă girul factorului politic dar care pune în evidență atât existența predominantă a elementului etnic românesc în timpul ultimelor valuri migratoare, cât și caracterul ortodox al creștinătății sale. Continuitatea vieții creștine ortodoxe în regiunea de la confluența Moldovei cu Siretul este relevată ceva mai târziu prin documentul emis de cancelaria lui Alexandru cel Bun la 8 martie 1407 în care se fac
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
896 din Ucraina în Câmpia Tisei și Pannonia. Cronicarul bizantin, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul, menționează în lucrarea sa "De administrando imperio" (DAI) numele acestui trib în varianta "Tarianos". Termenul este confundabil, întrucât în aceeași lume a hanatelor popoarelor migratoare cuvântul "tarkan" în turca veche sau "tarhan" (grafiat în engleză "tarkhan") era un rang de comandant militar, subordonat hanului sau "yabğu"-ului (viceregelui). Termenul de "tarcan" are, pe lângă semnificația sa strictă de "rang socio-poltic" și un înțeles "etnic" care se
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
kavari ("szakralis kovacsok") zis „tarcanii” (pe ungurește "a kovácsok Tárkány törzse"), care s-a alăturat confederației triburilor maghiare strămutate în Panonia. Nu întâmplător, există toponimul Pârâul Fierarului pe raza comunei Tărcaia Kavarii bihoreni, care erau detașamente de avangardă ale triburilor migratoare maghiare din perioada "honfoglalás"-ului sau chiar o castă militara din care se recruta aristocrația maghiară, s-au suprapus peste "cozari" (hazarii?) o populație de un neam cu tarcanii și stabilita ulterior lor în zona, si a căror lider era
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
Prima atestare a regiunii Țara Făgărașului a fost "Terra Blacorum", in 1222. În Evul mediu,a găzduit pe lângă populația românească și comunități sedentarizate la sfârșitul secolului 13 ale unor variate seminții turcice tradițional migratoare cum ar fi cumanii, pecenegii, și, într-o mai mică măsură uzii sau chiar bulgari turcici (originari din regiunea fluviului Volga). Astfel, documentele timpului semnalează existența în anul 1224 a "silvei Blacorum et Bissenorum" (pădurea blazilor și a pecenegilor) posibil
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
atunci sunt perioade zilnice de până la 4 ore cu lumină crepusculară. Pe insulă, dintre mamifere se găsesc caribu, urși polari, vulpi polare, lupi polari, iepuri polari și lemingi. este o destinație importantă de cuibărire pe rutele multor specii de păsări migratoare. Sanctuarul de păsări migratoare Dewey Soper protejează o zonă în care pe timpul verii cuibăresc cca. 2 milioane de păsări migratoare. Pe coaste și în apele sau pe ghețurile din jurul insulei se întâlnesc numeroase foci inelate ("pusa hispida"). Focile de Groenlanda
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
de până la 4 ore cu lumină crepusculară. Pe insulă, dintre mamifere se găsesc caribu, urși polari, vulpi polare, lupi polari, iepuri polari și lemingi. este o destinație importantă de cuibărire pe rutele multor specii de păsări migratoare. Sanctuarul de păsări migratoare Dewey Soper protejează o zonă în care pe timpul verii cuibăresc cca. 2 milioane de păsări migratoare. Pe coaste și în apele sau pe ghețurile din jurul insulei se întâlnesc numeroase foci inelate ("pusa hispida"). Focile de Groenlanda ("phoca groenlandica") migrează în
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
vulpi polare, lupi polari, iepuri polari și lemingi. este o destinație importantă de cuibărire pe rutele multor specii de păsări migratoare. Sanctuarul de păsări migratoare Dewey Soper protejează o zonă în care pe timpul verii cuibăresc cca. 2 milioane de păsări migratoare. Pe coaste și în apele sau pe ghețurile din jurul insulei se întâlnesc numeroase foci inelate ("pusa hispida"). Focile de Groenlanda ("phoca groenlandica") migrează în fiecare primăvară dinspre zonele de reproducere din largul coastelor peninsulei Labrador și coastelor sud-estice ale Groenlandei
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
pentru a exploata aurul din Munții Apuseni și sarea din bazinul Târnavelor. Între vechile centre urbane se numărau Sucidava, Dierna, Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum, însă cea mai mare parte a locuitorilor vechilor orașe s-au retras spre ținuturile rurale din cauza populațiilor migratoare și au întemeiat așezări noi. Romanizarea a continuat alte câteva secole pe un teritoriu vast în jumătatea de nord a Peninsulei Balcanice, aproximativ la nord de liniile lingvistice propuse de savanții Skok și Jiřeček, în Daciile sud-dunărene și celelalte provincii
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei. În perioada postromană, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
duc la formarea în total a 4 nuclei, la rândul lor 3 dintre nuclei se resorb, iar al 4-lea se mai divide odată, dând naștere la 2 nuclei haploizi. Unul din nuclei este staționar (considerat femel), iar celălalt este „migrator” (considerat mascul). Procesul descris are loc în ambii parameci. În faza următoare are loc schimbul de nuclei migranți prin intermediul punții citoplasmatice și fuzionarea lor cu nucleii staționari, rezultându-se „sincarionul” care are valoare de zigot diploid. Imediat după acesta, paramecii
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]
-
e.n. Unii specialiști atribuie ridicarea valului lui Augustus, alții împăratului Traian. Datarea valului de pământ "Brazda lui Novac de sud" este încă neclară și mult discutată. Valul nu era păzit cu castre, el constituind, probabil, un simplu obstacol în calea migratorilor care ar fi putut apărea prin surprindere dinspre nord sau est. Există și ipoteza că "Brazda lui Novac" de sud a fost construită de Hadrian în fața castrului de la Novae și pentru a proteja parțial provincia de la sud de Carpați dezavantajată
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
sălbatice (rațe, lișițe, lebede, gâște), și mamifere (vidre, dihori, bizami, vulpi) care s-au stabilit în acest ecosistem specific unei delte. În timpul migrațiilor de primăvară și toamnă, zona joacă un rol deosebit de important pentru o serie de specii de păsări migratoare rare. Pe tot parcursul anului se braconează specii de păsări cântătoare, protejate de legislația autohtonă și europeană. În martie 2013, autoritățile au reușit să recupereze de la braconieri câțiva sticleți, o cinteză și un florinte. Deși nu sunt păsări pe cale de
Parcul Natural Văcărești () [Corola-website/Science/309386_a_310715]
-
protejează de foc, fenomen foarte frecvent în pădurile mediterane cu puține precipitații. Interesul economic constă în conservarea de mari suprefețe de păduri și dezvoltarea sostenibilă a regiunilor unde se exploatează. Ghindele sunt folosite pentru alimentarea unui mare număr de animale, migratoare sau nu. Recoltarea scoarței de pluta, folosită ca materie primă pentru dopuri, produse pentru izolație, materiale decorative, etc se face prima dată la 25 de ani de la plantarea stejarului. Următoarele recoltări se fac o dată la 9-10 ani (deoarece scoarță se
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
unor populații de origine germanica, slavă sau asiatică în Europa între secolele III-XI, în tranziția de la Antichitatea Târzie la Evul Mediu Timpuriu. A fost o perioadă marcată de schimbări teritoriale în Imperiului Român dar și de dincolo de frontierele „barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice că goții, vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp, au venit și populațiile asiatice că hunii, avarii, slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază au fost migrațiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază au fost migrațiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii, turcii și mongolii, ce au lăsat urme semnificative în Nordul Africii, în Peninsula Iberica, Asia Mică și Europa centrală și răsăriteana. Dintre toate invaziile migratorilor cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul istoriei, cele din secolele III-VIII din Europa Occidentală au rămas în conștiința colectivă ca reprezentând “marile invazii barbare”, model prin excelență al distrugerii în toate planurile și mai ales al bulversărilor
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]