9,114 matches
-
judecase cu atâta asprime ca pe mine! Da, citind și recitind, fără încetare, cum ai întoarce întruna o clepsidră și ți-ai petrece tot timpul privind cum se scurge nisipul, fără să faci nimic altceva. Am spus mai devreme că mint de două ori: nu mai era doar scrisoarea strecurată în carnet. Mai erau și trei fotografii. Trei, lipite una lângă alta, pe ultima pagină. Și Destinat era cel care alcătuise această mică scenă de cinematograf static. În prima fotografie, recunoșteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai atinge, în timp ce el va crește mereu, îi vor crește dinți pentru a devora totul, va avea mâini pentru a apuca lucruri și ochi pentru a le vedea și apoi, mai târziu, cuvinte, cuvinte pe care le va folosi ca să mintă, el care nu te cunoscuse, fiindcă tu muriseși când el se năștea, și adevărul adevărat e că te ucisese pentru ca el să trăiască. Nu am stat prea mult pe gânduri. A fost ceva venit de la sine. Am luat o pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar îți spun eu, ăsta avea umor, ne tot zicea, „cu cât mai sus, cu atâta se vede mai bine curul de maimuță”, nu se poate abține femeia. Trimiterea e directă, bărbatul suspină ca un copil, în fața mamei nu poate minți, nici nu vrea, ea a știut întotdeauna totul, asta e, pe Loredana el a făcut-o actriță. Eu am băgat-o la teatru. Nevasta asta a ta n-are talent, dar are voință. Tot timpul ar vrea să joace... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aduseseră un succes enorm de casă. În țara aceasta minunată, în care telenovelele fac atâta succes la mulțime, popor, oșteni, Bărbați și femei devenise telenovela preferată. Mulțimea găsea în vocea lui duioșie și frumusețe, pentru că lumii îi place să fie mințită duios și cald, glasul lui era ceva sigur, căci adevărul minciunilor pe care le cânta se lipea de inimile zburdalnice și de ochii alunecoși, CD-urile cu interpretările lui erau palpabile, puneai mâna pe ele și existau, Maestrul însuși, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lor. Nu ne-am mai văzut niciodată, pentru că știu să comand inimii mele, am putut să fac asta totdeauna. Mai târziu, i-am spus și lui, soțului meu, despre întâmplare, am întors-o că așa și că așa, știu să mint, nu clipesc, nu se vede nimic în ochii mei de aur. Că de-aia sunt de aur. Că nu mă citește nimeni. Tină, nu i-a plăcut de Bibi, l-a lăsat numai să intre și ea s-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
energia și se străduiește, tocmai de aia, să vorbească încet, controlat, în timpul ăsta, îi pipăie fața tinerei, cu atenție și drag, bretonul și pletele, are o senzualitate iradiantă, îți transpiră palmele când ești lângă el, ușurințe apollinice îl fac să mintă ușor, numai pe tine te iubesc, dar nu mai sunt de mult un copil, sunt cu atâția ani mai mare ca tine, iubito, să știi și tu cu cine te-ai cuplat, să-i cunoști mai bine pe ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care are înăuntru o comoară, brățări de aur, de peste un kilogram jumate una, kosoni, astea sunt monedele dacice, statuete de aur sau bronz, pietre, aur peste aur. Muntele îți dă înapoi tinerețea dacă meriți și n-ai trădat, n-ai mințit groaznic, că așaaaa, toți mințim câte puțin, minciuni catolice (nu ești bolnav, nu ai nimic, e o simplă răceală!!!, e o minciună catolică, nu?, necesară adică), peștera aia are porțile închise și ele se deschid o dată pentru fiecare om, intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
brățări de aur, de peste un kilogram jumate una, kosoni, astea sunt monedele dacice, statuete de aur sau bronz, pietre, aur peste aur. Muntele îți dă înapoi tinerețea dacă meriți și n-ai trădat, n-ai mințit groaznic, că așaaaa, toți mințim câte puțin, minciuni catolice (nu ești bolnav, nu ai nimic, e o simplă răceală!!!, e o minciună catolică, nu?, necesară adică), peștera aia are porțile închise și ele se deschid o dată pentru fiecare om, intri acolo și te judecă Zeul-Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi de nasul lui”, vedeți că știau românii ce știau despre simboluri, că limba unui popor îi trădează rapid psihologia, clicî!, și gata! Nasul: personalitatea, puterea, rangul, mărimea, ierarhiile, toate se măsoară la noi cu... nasul. Și limba română nu minte, trebuie să crezi în ea... Cumnatul îl învățase să citească mult mai devreme, de pe la cinci ani, când intrase la școală, băiatul citea tot felul de cărți din biblioteca lor de săteni intelectuali, mai târziu, prin gimnaziu, luase Odiseea și Iliada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fost o nuntăăă, mi-a rămas în suflet nunta mea, cu trăsuri și cai, nașu glumea și-mi zicea: uite, vezi muntele ăla?, acolo te duce, în vârf, te închide Împăratul într-o peșteră și nu mai ieși dacă-l minți pe mire. Kogaionul o să te judece dacă faci tu ceva rău. Așa a fost nunta mea, cu veselie și glume, parcă tu nu știi, noi eram zeii din cărțile lui Octavă. — Îmi place să te ascult, îmi plac și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un tablou ce s-ar chema Somnul, eu așa i-aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din albumele părintelui, era mai frumoasă. Era fără intenția de a fi, nu știu cum să-ți spun, doar apăruse acolo, nici nu știa de ea. Când țip eu „hai, băiete, acasă!”, se trezește fata și cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mișcarea, coregrafia, costumele, muzica, cu usturoiul și pelinul, cu jocul lor solar, ei bine, națiunea asta n-a reușit să tămăduiască Răul, au venit comuniștii și au stricat sufletul unui popor, psihologia oamenilor, care popor mai dedublează așa?, care mai minte așa de ușor?, națiunea asta care a dat Călușarii și-a ars mai târziu cărțile din biblioteci publice sau particulare, la Florica, numai așa, ca să-ți dau un exemplu, sat celebru odată, care amintește de Brătieni, Mecca liberalilor, cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
când primul bărbat a răspuns repede: ea mi-a dat din pom și am mâncat. Adică, eu nu, ea mi-a dat, femeia, femeia, ea mă cheamă, ea mă cucerește, mă ia când vrea, eu nu. Apăruse vinovăția și omul mințea... Mi-au luat iezii, tata i-a vândut în toamna aia, am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
profesorii erau profesori, dascăli adevărați, de aia eram eu pierdută în tramvai. Că-mi era frică. Și Cristi al meu, mi-a povestit el după, că-mi tot povestea în primii ani (îl imită): eu n-am fost iubit niciodată, mint, poate de două-trei ori s-a întâmplat, n-am fost iubit în mod gratuit de o femeie, eu, totdeauna, a trebuit să cuceresc, să conving, eu n-am știut să am răbdare, să vină de la sine, a trebuit să lupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu am o fată nemaipomenită, nu?, sunt iubită, și eu sunt iubită de tine, nu?, cum să nu fiu realizată? Are mai multe sensuri cuvântul ăsta, „împlinită”. Poate fi și „desființată”. De-aia ni s-au dat cuvintele, ca să putem minți... (Pauză, e neliniștită...) Ei, fleoșc, ai descoperit tu acuma America, asta, despre cuvinte, o știe toată lumea. Cuvintele sunt niște curve, iubito, și curva cea mai bătrână e cuvântul IUBIRE! Ai văzut vreodată cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la dispoziție. Ăștia sunt cățeii. Nu există dragoste, există numai sex. Ce-i aia iubire? Tu ești aeriană, femeie!... (Emma se apără, adică, NUUU!!!, nu e așa.) Vedeam că a început să se poarte aproape cu dispreț, să dispară, să mintă, începeam să mă uzez prin consum, cum spunea soțul meu odată. Într-o zi, m-am dus la el și am găsit în baie niște clame, fire de păr blond, smacuri. I-am făcut o scenăăă... (Pe ecran, în timp ce actrița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Din momentul acesta, pe încheietura mâinii stângi va purta funda albastră, răsucită pe mână.) Anita era viața mea, victoria mea, normal, nu?... Dar fiică-mea a început să întârzie, nu ajungea la timp acasă, nu venea ea, că ne putea minți pe mine și pe Cristi, eu ajungeam târziu, din cauza șantierelor, pe tată-său nici nu-l durea capu’, nu-l vedeai cu zilele, cine știe în brațele cui dormea, fata mea (pauză iar, prevestitoare pauză...) ia-o de pe unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bune, dacă nu-ți povestea ție infidelitatea aia a ei, muream prost, am întrebat-o, totuși, e de mirare cum stă ea numai cu vechiul ei prieten? Băăă, nici o geană nu s-a clintit pe ochiul ei de aur, poate minți ca nimeni altcineva. Înțelegi că aici e de spart beton dur. Sunt atât de singur într-o casă pe care mi-am dorit-o, am de toate aici, dar... Norocul meu că mai vii tu din când în când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Eva, ca dovadă atavismele - așa-mi zicea Maestrul, cred că a pronunțat „a-ta-vis-me!” - alea de țâțe pe care le mai are Adam, dacă s-ar căuta, cred că s-ar găsi mai multe dovezi, ADN-ul ar vorbi, cromozomii nu mint niciodată, oamenii ar afla multe, dar nu vor bărbații, le place situația asta de conducători și de vânători, femeile s-au învățat să nu facă nimic, au stat secole cu pruncii în brațe, ștergându-i la cur, doar în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
purta prin casă numai pantaloni, da’ nu așa, pantaloni de stofă, ci o salopetă de fâș, groasă, matlasată, de-aia ca pentru schi. O nebună, care îi zicea bărbatului meu îi e frig acolo, îi zicea, pe bune, nu vă mint, că sunt brazi în casa ei, cresc din gresie brazi albi ca zăpada, vii ca niște oameni, e ca și cum s-ar mișca și ar înțepa-o la picioare, intră acele de brad în mine, zicea, m-am zdrelit până la coapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mult mai complicat, adică de bărbatul acesta și de fibra lui, el n-o crede sau nu vrea să o creadă, fata se uită din nou, luuung la Maestru, poți să crezi într-un om a cărui meserie este să mintă?, nu uitase niciodată vorba asta, grea întrebare pentru ea, Tina chiar nu știe de ce îi spune mereu că e nebună, ipohondră, doar că simte că nu e bine în casă, că este ceva, ceva care iese din gresie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mi pui parchet peste gresia asta, poate nu mai vine frigul de jos, dedesubt e un subsol plin cu apă, umezeala se transmite prin pereți, uite, curge apa pe tablouri, se condensează pe sticlă, uită-te pe tablouri, că nu mint, din nefericire, eu nu mint niciodată, te rog, pune lemn pe jos în casa asta, poate nu mă mai înțeapă genunchii, mă dor picioarele, mă dor. Lumea asta nu mă vrea... Da, acuma e Nicu Ciot în concediu, dar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta, poate nu mai vine frigul de jos, dedesubt e un subsol plin cu apă, umezeala se transmite prin pereți, uite, curge apa pe tablouri, se condensează pe sticlă, uită-te pe tablouri, că nu mint, din nefericire, eu nu mint niciodată, te rog, pune lemn pe jos în casa asta, poate nu mă mai înțeapă genunchii, mă dor picioarele, mă dor. Lumea asta nu mă vrea... Da, acuma e Nicu Ciot în concediu, dar o să facem noi ceva și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Urmă nu vezi, Puicăăă!... știe că ei îi place doina asta oltenească, intră ca un burghiu în ochii albaștri ai fetei, să o cunoască mai bine, să nu-l mintă, apoi îi spune la ureche, cu vocea aia a lui: zâna mea bună!, zâna mea!, nu-mi ajungi niciodată, ești nesfârșită ca singurătatea asta în care stai, ești secretul meu, dac-ar ști bărbații ce fericit mă faci!!!... În patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ajute, mi-a povestit, odată, Anita, că maică-sa a întrebat-o: tu, care citești atât, tu, care ești atât de deșteaptă, tu, care digeri noaptea literatura lumii, poți tu să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă, să intre în pielea unui personaj și să fie ăla??? Fata îmi spunea tot și mi-a zis și de faptul că maică-sa nu era de acord cu legătura noastră, că nu mă plăcea, că nu vroia actor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]