2,468 matches
-
sau nu? Tu ce zici, Petrache? Știu și eu? Cred că-i bine să mergem, ca să știm ce ne așteaptă. Nu știi cum se spunea pe front? Doar ai fost cercetaș. Ca să câștigi o luptă, trebuie să știi cu o minută mai devreme puterea inamicului și ce vrea să facă - a răspuns ca la carte Costăchel. Păi vezi? Deșteptule! Așa că, mergem la adunare. Și încă o să fim foarte atenți, ca să știm cum să ne ferim... Duminică dimineață, Costăchel și Petrache - frumos
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
numai o aproximare a adevăratelor ei stări sufletești: ”Ce degrabă a luat controlorul biletele. Au început casele. Să-mi cobor geamantanul ca să nu întârzii ... să stau drept lângă ușă ... gara ... peronul... unde este el?... trebuie să vină neapărat într-o minută... s-a înșelat poate de linie... sau poate n-a venit... a pățit ceva... o nenorocire... iată-l, vine citind din ziar.” „Romanul de analiză psihologică nu prezintă un personaj în evoluție, impresia de mișcare venind din procesul introspecției sau
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
să stai ascunsă după perdea ! Ei, nu, să nu-ți verși nervii pe mine, dacă bărba-tu s-a dus la Matracucă, apoi nu la mine să te rățoiești, că pe ziua de azi am înghițit și-am răbdat destule ! O minută nu mai stau aici, nici să mă rogi-n genunchi, eee-hee, d-acu, și-n genunchi să mă rogi, că tot degeaba ! Că-s io bună, bună, da și când s-a umplut paharu, nu-ți mai trec nici atâtica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
femeie... Cam o sută de persoane să fi fost, poate mai mult, biserica plină. Și mă uitam, madam Delcă, mă uitam ce înseamnă educația : ce înseamnă omul bine educat. Slujba era anunțată la ora unu, nimeni n-a întârziat o minută - aproape o sută de oameni au stat nemișcați încă o oră și ceva, pentru că au întârziat preoții... Au așteptat ca să vină arhimandritul. Dar știi cum, madam Delcă ? Absolut n-a mișcat nimeni : să umble prin biserică, să pupe icoanele, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ghetuțele de lac, cu toculeț și catarame argintate. Un scaun tras alături, lângă canapea. Așezat de-a latul pe el, picior peste picior, cu mâinile înțepenite molatic și stângaci pe spătarul rotund, un june care, până mai acum o minută, i-a ținut companie. Pe fața proaspătă, privirea i-a încremenit visătoare. Ochii puțin oblici sau părând așa din cauza pomeților lați, urechile cam mari, nemenajate deloc de tunsoarea care desparte, cu o cărare trasă exact pe mijlocul capului, părul îngrijit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a smuls hainele și îți contemplă goliciunea necuviincioasă... Profesorul întinde mâna spre pomieră după alt plic ; pe marginea scrumierei, țigareta arde singură. Un firișor de fum cenușiu-albăstrui se ondulează deasupra gheridonului. — Nu îmi pare de mirare că în cea dintâi minută opinia publică românească nu s-a tulburat... A prevedea viitorul în politică nu-i este dat oricui... Nu de la opinia publică românească avem a ne aștepta, ci de la omul politic... El este cel care trebuiește să fie mereu cu câțiva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca orice femeie, că este privită, întoarce capul și îl privește și ea pe june. Da, are într-adevăr ochii cam bulbucați, în schimb genele lungi și neîntoarse îi încețoșează privirea ; i-o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu, apăsând aerul umbrit ; poți de acum să presimți întunericul, care este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plece, supus, înalta frunte pleșuvă. — Totuși nu credeți... nu vi se pare... stăruie tânărul. — Da, dragul meu, îmi este foarte clar, înțeleg... înțeleg. Cu amândouă mâinile osoase în aer, Profesorul îi face tânărului amic semne să se oprească. Și o minută doar să aibă răbdare, îi va formula chiar el ceea ce junele bâjbâie de o oră ; cu obișnuita pătrundere sufletească a educatorului, a înțeles mai bine ca oricine ce îl frământă. — înțeleg ce voiești a întreba... Te întrebi dacă suntem supuși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neterminat, din obișnuința unei vieți de muncă ordonate și riguroase, Profesorul continuă să vorbească, ridicându-se încet-încet de pe scaun. — Da, draga mea... Da, chérie... Mi s-a părut mai devreme că aud telefonul... Te rog, ai puțină răbdare, doar o minută... i se adresează neatent și blând Sophiei. — Așadar, considerând că întocmirea unei tradiții, continuitatea instituțiilor este ceea ce își poate dori această țară... care n-a prea cunoscut odihna... Da, mon petit... dar tu, vezi că la tine vin... Așadar, știu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
flămînd, spatele îl săgetează dureros cînd se mișcă, burta îi e balonată, din cauza unei napolitane mîncate la chioșcul din fața combinatului, așa că nu-și dorește decît să termine odată și să plece acasă. Îl convinge pe inginerul Tibor să încheie o minută, în care consemnează ce a văzut și precizează că la Valea Brîndușelor nu produc și nici nu au în plan așa ceva, iar la insistențele celuilalt adaugă că își va informa superiorii de necesitatea instituirii unui plan de cercetare în vederea asimilării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cum am mai pățit - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu oprindu-se în fața drumeților - atunci fie-mi îngăduit întâi a mă pleca înaintea domniilor voastre, mulțumindu-vă că mi-ați făcut cinstea să pășiți în curte, apoi a vă ruga să socotiți că din minuta aceasta sunteți oaspeții mei, cât veți crede că veți putea răbda urâta-mi înfățișare. — Mărite boier! - luă vorba spătarul Vulture. în adevăr, nu este o prea mare mângâiere ochilor noștri a te privi, căci mai pocit chip precum al dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de cât. Făgăduind ca asemenea situații să nu se mai repete, ne cerem scuze Cetitoriului și trecem la episodul 182. Episodul 182 AMINTIRI Pe la asfințit, când soarele se înjumătățește trecând peste culmi, când în aerul cald, luminos, timp de o minută, patimi, pofte, dorințe, disperări se potolesc, când gâdele cu securea ridicată, cu ochii sângeroși, privind gâtul dezvelit al sărmanei victime, are o clipă de înduioșare, gândindu-se că a fost și el cândva copil, gângurind și ținându-se de fustele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o trăiesc și p-asta! Bun! Acum să ne punem pe treabă. Ce vrei să faci? - întrebă sărdariul. — începutul trebuie făcut chiar aici în casă, la mine. — Ilinco! - strigă vel-comisul. Apăru o slujnică. Du-te și cheamă-le aici, în minuta aceasta, pe nevastă-mea și pe soacră-mea! - porunci Agache. După o vreme, în odaie intrară, cu o clară expresie de neliniște pe chip, două femei. Amândouă n-arătau rău. Mai ales nevasta vel-comisului, tinerică bine, se vedea cât colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe care eu nu-l Înregistrasem ca lumea, fiindcă nu se putea: aveam patru ani și opt luni...Îl reconstituisem: De cum se anunță Cedarea, tata zice: - Plecăm! Și mama zice: - Să plecăm... Și Moș Iacob, vecinul nostru din stânga: - Porniț’-o-n minuta asta, că de la cioloveci tre’ s’ te-aștepți la or’ ce! Și Mătușa Domnica, baba moșului: - Mergeț’ cu Dumnedzău, luaț’ și legătura asta cu demâncare. Și preotul Dodon: - Veniți cu noi, a mai rămas loc În căruța a doua - numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la bucătărie, se Întoarce cu ceainicul, Îi cinstește pe toți, se cinstește pe sine. Vine În calidor Mătușa Domnica. Îmi spune că s-au fript, pe plită, presărate cu sare mașcată, maiurele de găină. Și că, dacă nu vin În minuta asta, mi le mănâncă Grabenko! Nu mi-e foame, dar când aud de porcul de Grabenko... În bucătărie la noi e mare Înghesuială, trebuie să mă descalț, să mă sui pe prichiciul cuptorului, ca să nu Încurc lumea. Mama are treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine, pentru burdihanu meu tobă mare, care io tot spui că ar trebui să fie dă geam ca să-mi pot vedea baremi un pic bazamenții măsura 44. Mandea ieram afonic, parcă mă podobisem c-o botniță, da la ora și minuta când să dau ortu popii mi-am recuperat limbuța dă Clopot* și, umăr la umăr cu toaișii dă suferinți, n-am vrut să-mi precupețesc ajutoru dat lu masa corală care urla din toți bojocii mărșulețu lu Monstru și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
speranța că voi rezista până la parter. Decizia de a nu părăsi liftul venea și datorită timpului petrecut la etajul treizeci și opt, când, probabil, fiind ora de plecare tot building-ul se precipita către ieșire. De aia am petrecut vreo cincisprezece minute așteptând un lift mai gol în care să încap și eu, de aia suna soneria de suprasarcină când, deși era evident că nu mai încape nimeni, eu tot încercam să mă înghesui cu orice preț, mai mult cu gândul la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
divănisem daravera cu Armata noastră mititică, a mormăit, printre căscaturi Zicându-mi: don Căpitan de la Armată, dați comanda de voie pentru stingere, că soldatul Braiu vrea să tragă la aghioase! După care, cuibărindu-se, precum cloșca pe ouă, într-o minută, nu mai mult, a adormit, într-o înțepenire ca de Moarte Deci, eu, numai cât m-am uitat la el și la ceilalți, cum ședeau nemișcați, ca butucii, de parcă fuseseră amețiți cu zeamă de Zmeoaică, de Mărgica cucului sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
industriei noastre, declara președintele federației companiilor de asigurare organelor de comunicare În masă, referindu-se la multele mii de scrisori care sosiseră În ultimele zile la sediile companiilor aducând, aproximativ prin cuvinte identice, ca și cum le-ar fi copiat dintr-o minută unică, un ordin de anulare imediată a polițelor de asigurare de viață ale semnatarilor respectivi. Aceștia afirmau că, luând În considerare faptul public și notoriu că moartea Își pusese capăt zilelor, ar fi absurd, ca să nu spunem pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un car): Las' pe mine, că de-acu' eu i-s popa! E-he, da' așa merge treaba? (se opresc) Buuun, l-am astâmpărat. Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-l risipesc. Poate mai ai dumneata pe-acasă o traistă, să pun în ea francii care dau pe de lături! Eu zic așa: trage folos din cheful meu căt mai ai timp, și ia punga. S-ar putea, peste o minută, să mă răzgăndesc. Așa să am eu noroc de mușterii mai buni ca dumneata! DĂNILĂ: I-auzi vorbă! Adă punga-ncoa, jupâne, și ține gânsacul. Să-l mesteci sănătos! MARCU: Și dumneata să porți sănătos punga. Adă gănsacul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vă luați la trântă și că-i râzi în nas. CODÂRLIC: Și după ce l-oi trânti, ce fac cu dânsul? DĂNILĂ: Cată de-l pune întâi jos, că pe urmă mai vedem noi. CODÂRLIC: Apoi asta-i treabă de-o minută. Acolo zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă) Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de-a binelea. S-a oprit pe dâmbul din preajmă și a cercetat cu grijă tot ce se afla în curtea hanului. Când a fost sigur că nu e nici o primejdie, a intrat în han. A rămas preț de o minută în prag, cântărind din priviri pe cei de față. Ultimii mușterii tocmai se pregăteau de plecare. Când au ieșit, Irinuța a apărut, cu gând să facă ordine în urma lor... Cum lotrul era așezat, ca de obicei, în cel mai umbrit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
călătorie, am scos hainele bune ascunse într-un geamandan, am cumpărat provizii, am făcut planuri pentru Constanța, care, văzută din singurătatea Ca-varnei-Port, face impresia unui oraș foarte important. Hacik se agita mai mult ca de obicei, ne vizita pentru o minută la fiecare ceas ca să ne aducă noi vești bune, era fericit. Bineînțeles, Charles, care nu plecase încă venea cu noi. Charles găsise o ocazie și venise la noi numai pentru o zi, probabil ca să aplice o mică lecție Arabellei, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
controlorul cere biletele pentru Brașov). Nu ajungem încă. Ce degrabă a luat controlorul biletele. Au început casele. Să-mi cobor geamantanul ca să nu întîrzii... să stau drept lângă ușă... gara... peronul... unde este el?... trebuie să vie neapărat într-o minută... o secundă... s-a înșelat poate de linie... sau poate n-a venit... a pățit ceva... o nenorocire... iată-l, vine citind un ziar!" Poate că a fost astfel, cu o mie de detalii noi, căci eu aici nu pot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]