2,450 matches
-
uptown, pe Broadway), eram bucuros să-i cunosc pe autorii acelui film extrem de simpatic și original, care devenise cult la București, În anii studenției mele. Nici ei nu erau familiari cu ce prinde sau nu pe scena newyorkeză și erau mirați (cel puțin așa mi se părea) că regizorul desemnat era un european ca și ei, și nu un specialist yankeu, crescut În ritm de musical. Ça va être un peu fragile, a recunoscut puțin timorat Legrand, dar Papp Își avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le uiți iute. Jucând aceste farse În provincia franceză, În același loc unde poate și trupa lui Molière le-a jucat prima oară, actorii americani au reușit să-i convingă chiar și pe dificilii critici de festival, care au notat mirați că „americanii Îl joacă pe Poquelin neașteptat de subtil“. Regia mea nici nu a fost menționată, un semn bun. Pentru mine, secretul acestei „subtilități“ era În jocul de echipă, În faptul că actorii se ascultau unii pe alții și astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vor fi musca, oniseiul, scarlatul, caramitrul și iorgulescul (orice asemănare cu persoane reale e cu totul Întâmplătoare!). În deschiderea unei conferințe pe care am ținut-o la Colegiul Noua Europă, Andrei Pleșu, care mă invitase acolo, mi-a spus aparent mirat: „Dragă Andrei, observ cum tu tot revii În țară, deși de fiecare dată România pare că Îți spune răspicat: «Dom’le, noi nu te vrem, stai acolo la tine În America și lasă-ne În pace, ai Înțeles?». Iar tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și tu, spune Ștefan cu ochii închiși și ascultându-și gândurile ce se învălmășesc nebune. Văd... și acum îl văd, murmură înfiorat Capul lui taica rostogolindu-se printre blide și pocale... Și... și ochii lui albaștri, albaștrii lui ochi, căscați, mirați parcă de ce i se întâmplă... Țipătul ascuțit al miresei și acum îmi străpunge creierii... Și-i era frate! tună el cu glas aspru, acuzator. Și-l ocrotise, că era mai mic... Dar "Petrică" Aron Petru Răspopitul nu-i putea smulge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am izbucnit în hohote de plâns. Urlam, mă tăvăleam prin frunzele ce foșneau uscat... Aș fi vrut să mor acolo, odată cu el. Atunci, mi s-a arătat taica, l-am văzut cu ochii minții. Ochii lui albaștri-albaștri mă priveau triști, mirați... Mi-am șters lacrimile, am ridicat ochii spre cer, și-am strigat de-a răsunat pădurea: "Te voi răzbuna, tăicuță!! Jur!!" Am întors spatele soarelui ce răsărea și am pornit spre Apus, mereu spre Apus... Am trecut munții. Și, două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un autor inegal), neținând seamă de cele bune sau nerecunoscându-le ca atare. De pildă, un prieten foarte inteligent și la care țin mult, când i-am vorbit recent de nerăbdarea mea de a citi Doctrina Substanței, s-a arătat mirat și mi-a declarat că nu poate face credit ca filozof autorului unui studiu despre Husserl ce nu depășește nivelul unei mediocre lucrări de seminar. Poate că așa este, amicul meu e mult mai competent ca mine, iar eu, mărturisesc
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cultură! La festivitatea de deschidere (care a fost onorată de lansarea unei noi cărți aparținând actriței Cristina Anca Ciubotaru), s-a exprimat aproape printre dinți mâhnirea că nu a participat și primarul Iașului (cum promisese). De altfel, numai din privirile mirate ale numeroșilor participanți se putea înțelege că mulți își pun speranța că edilul-șef va găsi timp și pentru preocupări de ordin cultural (la nivelul celor sportive, cel puțin!). Organizatorilor acestui demers privind edificarea primului Teatru de familie din România
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
drum. Dacă plecați îmi lăsați mie câinele? m-a întrebat tanti Safta, vecina care tocmai umpluse gălețile cu apă. Unde să plec? am întrebat-o. 20 A zâmbit și a plecat spre casă cu gălețile pline fără să-mi răspundă. Mirată, am privit în urma ei. Odată intrată în casa rece și neprimitoare, am uitat de întrebarea femeii. Mă uit la ceas. Peste o oră se întrerupe curentul. Trebuie să mă grăbesc, să fac focul, să fie cald până vine de la școală
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
șef al securității pe județ, promovată în funcția de secretară de județ de la ziarul Scânteia și apropiată a tovarășei Elena Ceaușescu. Ce faci, tovarășa Tudora? Ești bine, sănătoasă? Ți-ai revenit? Mi-am revenit, i-am răspuns moale și oarecum mirată că avea cunoștință despre recenta mea suferință. Eram nerăbdătoare să văd ce îmi va propune, dar în același timp și hotărâtă să accept orice, numai să am de lucru și să scap de tensiunea din fabrică. Am venit să-ți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tuturor. Secretarul Țăpoi într-una din zilele în care a poposit la primărie ne-a spus mai în glumă, mai în serios: Măi, tovarăși, ați auzit de icoana aceea de la Poeni, care aduce ploaia? N-am auzit, i-am răspuns mirată. Trimiteți pe cineva să vorbească cu popa de acolo să aducă icoana, să vă trimită Dumnezeu ploaie, că muriți de foame. 88 Secretarul era glumeț, dar și cu toane, așa încât niciodată nu știai dacă vorbește serios sau glumește. Am luat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Unde ați plecat așa de dimineață?, am întrebat din ușa primăriei. S-au întors amândoi în aceeași clipă, uimiți să mă vadă la ora aceea la primărie. Păi... mergem să ducem cașul. Dar cașul a fost ridicat vineri, am răspuns mirată. Îl ducem noi la fabrica de lapte și pe acesta, mi-a răspuns soția inginerului cu glas prefăcut. Peste puțin timp aveam să aflu că dumnealor vindeau în piața din Bacău mai mult de jumătate din cașul de la oile C.
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu zgomot. Vă rog să mergeți de unde ați venit! Nu am nevoie de domniile voastre astăzi. Dacă va fi necesar, voi apela la serviciile dumneavoastră, dar acum vă rog să plecați, le-am spus, ascunzându-mi cu greu indignarea. Nemulțumiți și mirați, majoritatea au ieșit pe ușa principală. Câțiva dintre ei însă au rămas pironiți pe scaune, nevenindu-le să creadă că într-adevăr nu aveam nevoie de 127 serviciile lor. După ce și aceștia au ieșit afară pe bancă pentru a fuma
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe tovarășa primar să ajungă aici. Să dispari din fața mea animalule, a strigat femeia, smulgându-i cheile mașinii din mână. Am plecat rușinată de întregul scandal și am mers pe jos spre școală. Lumea adunată în curtea școlii se uita mirată și nu le venea să creadă că sunt martorii unei astfel de scene casnice, despre care aveau să discute mult timp. În secția de votare, pe șeful de post îl aștepta șeful lui și instructorul de la Consiliul Unic, care urmăriseră
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Am coborât din mașină. Părintele și cu preoteasa Frosica, curioși să afle primii rezultatele alegerilor, se aflau deja în curtea primăriei. În birou la mine era lumina aprinsă, dar nu era nimeni. Îl strig pe nenea Turuianu și îl întreb mirată: Nea Turuianu, unde au dispărut toți? Tovarășul secretar Țăpoi este încuiat de mai bine de o oră pe dinăuntru cu secretarul primăriei. Mi-am făcut o cafea și am așteptat, întrebându-mă ce or fi făcând atâta timp cei doi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu tine, ești bolnav? De ce nu ai făcut focul? N-am putut! Peste câteva minute focul ardea vesel în sobă, iar masa s-a umplut cu bunătățile aduse de la București, de la bufetul Academiei. Nu vrei să mănânci?, l-am întrebat mirată că nu se dă jos din pat. Nu mănânc! 154 Măi mamă, ce-i cu tine ? L-am întrebat, apucându-l de mână. Abia atunci am văzut că era fierbinte. Cred că ai temperatură mare. Între timp, în cameră se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
M-am oprit lângă o ușă pe care era o tăbliță neagră. Pe ea scria DECAN. Am grăbit pasul. Ceva mai departe de acea ușă, un tânăr zâmbitor m-a întrebat: Ce căutați aici? Pe Dumnezeu? Pe Dumnezeu? am întrebat mirată. Tânărul a început să râdă. Nu știai? Aaaa, ești de la fără frecvență! Așa îi spunem decanului. Ai grijă să nu te vadă că umbli pe aici. Într-un târziu, am găsit ușa pe care scria numele profesorului. Am bătut timid
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu bere și un pachet nedesfăcut de Kent. Puteți fuma, nu ne deranjează fumul, a adăugat tanti Maria, deschizând și mai tare gemul. Răsfoiam revistele, când de afară s-a auzit o tuse scurtă. E cineva în curte, am întrebat mirată. Cine să fie, doamna primăriță? Nu e nimeni! „Nemții” ne-au povestit despre ei, despre patiseria pe care o aveau în acel mic oraș din Germania, ne-au arătat poze și ne-am uitat pe reviste. Printre revistele de pe masă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
angajau la stâne. În primăvara aceea, la marginea Ghiduleștiului, și-a instalat tabăra o colonie de căldărari nomazi. 192 Tovarășa primar, au venit căldărarii care prelucrează arama și aluminiul. De când sunt aici, eu nu i-am văzut niciodată, am spus mirată. N-au mai fost de mulți ani. Anul acesta parcă-s mai mulți ca niciodată, m-a informat contabila. De unde sunt de loc? Au case mari și gospodării frumoase la marginea orașului reședință de județ în care locuiesc atunci când nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mișca. La întrebarea mea "nu plecăm", mi se răspundea stereotip: "Mai plimbați-i!". I-am tot plimbat prin curtea vilei până am amețit și nimic: "Mai plimbați-i!". La un moment dat apare un adjunct de ministru de la externe, care, mirat, întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?". I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășul cu tovarășa pleacă la ora asta la Eforie, la nămol, și nu vrem să ne întâlnim". Diplomatul a zâmbit strâmb și a răspuns: "Deștepți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ridice, cum s-ar spune, "poalele în cap" Majestății Sale. Un fotograf olandez a surprins scena și apoi m-a rugat să-i dau o mașină să meargă la aeroport pentru a lua o cursă spre Amsterdam. I-am precizat, mirat, că mai sunt două zile până la încheierea vizitei, dar respectivul mi-a spus că pentru el vizita s-a terminat și că fotografia Reginei surprinsă în "négligé" va face deliciul cititorilor presei olandeze. Am surâs la gândul unei fotografii a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
alte cărți "subțiri". Am văzut o librărie, am intrat și fiind cu soția am început să ne consultăm în românește. La un moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
3 și după deschiderea ușii iar ne-am frecat la ochi: era un spațiu uriaș, mobilat cu gust și dotat cu tot felul de butoane și butonașe în jurul patului generos, iar de pe pereți ne vegheau dintr-un tablou ochii severi, mirați și întrebători ai unor nobili spanioli din alte veacuri. Am cercetat apoi baia, care semăna cu cele din serialul cu miliardari americani, "Dallas" (îmi aminteam de băi, dar nu și de ei spălându-se). Am profitat de instalații, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Vezi deci - a încheiat Ică - ce situație rea ai”. Am stat câteva clipe pe gânduri și apoi l-am întrebat brusc: „- Notele Siguranței erau desigur din timpul când am fost mobilizat pe front? - Cum, ai fost pe front?”, a ripostat mirat [285] Mihai Antonescu. Apoi, schimbând tonul, mi-a făgăduit că se va interesa de „cazul” meu, m-a sfătuit să nu dorm acasă vreo două zile și i-a dat dispoziții lui Bădăuță să vorbească cu generalul Tătăranu, sub-șeful Statului
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
din nou la Ică Antonescu, spre a-l ruga să dispună modificarea legii. Când a dat cu ochii de mine în elegantul birou al Directorului său de cabinet de la Ministerul de Externe, Ică a venit la mine cu o privire mirată, știind că ordinul de „mobilizare specială” era pe drum de lichidare. Aflând despre ce este vorba, a exclamat: „- Bine Domnule, legea asta a stat trei luni pe biroul meu și dta acum vii, după ce a apărut în Monitor?”. Mi-a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
lumina îndoielii asupra alegerii făcute de către premierul Tăriceanu, nu exista încă nici o discuție despre statutul candidatului în raport cu securitatea. Barroso avea o cu totul altă problemă pe care adesea preferăm să ne prefacem că nu o înțelegem. El era cel puțin mirat, atât de alegerea unui ilustru necunoscut în relația cu Uniunea Europeană și competențele cerute de procesul aderării, iar în timp, al integrării, cât și de declarațiile făcute de către candidatul Vosganian, la conferința de presă susținută înainte de plecarea la Bruxelles. Vosganian a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]