3,438 matches
-
de fapt, nu gustă decât opereta și Favorita 2, iar În materie de literatură Îl găsesc pe domnul Leconte de Lisle de neînțeles, iar pe domnul Mallarmé extravagant, mor de plăcere În fața Walkyriei și vor muri de plăcere În fața Căpeteniei miresmelor suave 3, nevrând să știe că sunt doar niște imbecili și dându-și iluzia că sunt precursori. Favoarea de care se bucură domnul Robert de Montesquiou nu ar fi deci neapărat o pricină de admirație, dar nu este nici un motiv
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o purta În Însăși făptura lui, În ochii și sub pielița foarte străvezie a mâinilor, În cari, când la una, când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylon. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea credincios - Încolo, ca Îmbrăcăminte, nu știu să-l fi văzut de două ori la fel”. Toate ciudățeniile modului singular de viață al lui Aubrey de Vere reprezintă Însă doar o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
recourt parfois à la recréation des figures de l'œuvre source, solution qu'il qualifie d'" audace ".1193 À notre avis, la démarche de Paul Miclău représente, en effet, un travail d'interprétation. Par exemple, la métaphore " a cugetelor mele mireasma, poezia ", est traduite par " parfum de pensée, source de poésie ", l'épithète devient métaphore en français (" o gingașa mlădița "/" rameau de candeur "), tandis que le syntagme " pe sfârșit " est transformé en métaphore dans la langue cible : " la mort des instants
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
căror debut editorial a însemnat o afirmare impetuoasă, răsplătit și cu un premiu academic. Impresiile de călătorie din Les Huit paradis vor cuceri publicul prin farmec exotic, cu adieri din O mie și una de nopți. Peisaje de vis și miresme legendare, palate fastuoase și maghernițe umile, cadâne, cerșetori, înțelepți alcătuiesc, aici, o ambianță specific orientală, transpusă adecvat într-un amplu registru cromatic și muzical. Pe alocuri, accentele poematice amintesc de Saadi sau de Omar Khayyam. Cu timpul, memorialistica de călătorie
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
de reglare a energiei din corp, există și alte modalități de a lucra cu energia pentru protejarea sănătății și prelungirea vieții, vindecarea corpului și ascuțirea minții. Energia adoptă multe forme în univers - lumină și culoare, sunet și ton, aromă și mireasmă, presiune și vibrație, forțe electrice și magnetice - și toate acestea pot fi controlate în beneficiul vieții umane, prin aplicarea diferitelor facultăți și funcții ale corpului și minții umane. Din moment ce controlul respirației este, de departe, cel mai important și mai eficient
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
diferite esențe aromatice pot fi folosite pentru vindecarea anumitor boli, pentru echilibrarea unor energii și stimularea diferitelor funcții. Acesta este principiul fundamental al aromaterapiei, dar funcționează numai atunci când folosiți arome obținute din surse naturale, cum sunt plantele, mineralele și animalele. Miresmele artificiale au miros, dar nu au qi. Într-un articol din publicația medicală franceză L’Hôpital, doctorul J. Valent explică modul în care aromele plantelor afectează energiile umane: Deplasându-se prin intermediul fluxului sanguin, aroma ionizată a plantei impregnează fiecare colț
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
explicată) adorm pentru totdeauna. Ca îndrăgostiții din cântec? Dragostea și moartea alcătuiau un amestec ciudat în mintea mea crudă. Iar frumusețea melancolică a melodiei nu făcea decât să-mi sporească tulburarea. Dragostea, moartea, frumusețea... Și cerul acela de seară, vântul, mireasma aceea de stepă, pe care, datorită cântecului, o simțeam de parcă viața mea începuse în clipa aceea. A doua amintire nu putea fi datată, atât era de îndepărtată. Nici măcar nu era un «eu» precis în nebulozitatea ei. Doar senzația intensă de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bunicii în balconașul apartamentului ei. Împodobit cu flori, balconul părea atârnat deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra ultramarin, a ridicat capul, lăsând deoparte lucrul, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îngrămădeau în fața ușilor mobile și haine ca să le usuce - cum fac rușii după o iarnă pe care încep să o creadă veșnică. Și pe urmă, când Parisul a strălucit din nou în prospețimea aerului său primăvăratic căruia îi ghiceam intuitiv mireasma - un convoi feeric, tras de o locomotivă împodobită cu ghirlande, a încetinit și s-a oprit la porțile orașului, în fața pavilionului gării Ranelagh. Un bărbat tânăr purtând o simplă tunică militară a coborât din vagon mergând pe purpura întinsă la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înconjura: orașul și înfățișarea lui stalinistă, așteptarea nervoasă și violența obtuză a mulțimii. În loc de mânie împotriva oamenilor care mă impinseseră afară, simțeam acum o ciudată compasiune: ei nu puteau, strângând ușor din pleoape, să pătrundă în ziua aceea plină de miresmele proaspete ale algelor, de țipetele pescărușilor, de un soare voalat... M-a apucat o poftă grozavă să le-o spun tuturor. Dar cum să le spun? Trebuia să inventez o limbă inedită din care nu cunoșteam deocamdată decât primele două
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tocmai fusese scoasă. Apa se liniștea încetul cu încetul... Iar cealaltă, mondena inaccesibilă, care altădată îmi amintea de o floare uscată între paginile unei cărți, mi-a dezvăluit o senzualitate secretă, opacă. Trupul ei ascundea o căldură parfumată, o tulburătoare mireasmă alcătuită din zvâcnetul sângelui, din luciul pielii, din încetineala ispititoare a vorbelor sale. Dragostea fatală care făcuse să cedeze inima Președintelui a remodelat Franța pe care o purtam în mine. Aceasta era mai cu seamă romanțioasă. Personajele literare care se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Fixând clipa aceea... Da, exista în viața lor o dimineață luminoasă...” Cuvântul acesta a făcut minuni. Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi. Am auzit zgomotul îndepărtat al unui faeton înaintând pe pavaj. Apoi șuvoiul încă neclar al câtorva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cerului, gestul degetelor ei, întorcând paginile, se țesea în unduirea ramurilor lungi ale sălciilor... Așadar, contopirea aceea ascundea taina frumuseții sale! Da, chipul, trupul ei nu se crispau, speriate de sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul aspru al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
patru col]uri ale patului C`te un buchet de viorele... (n.tr.). 2 Acolo vom dormi P`n-la sf`r[itul lumii... (n.tr.) 1 C`nd, cu ochii deschi[i, `ntr-o sear\ cald\ de toamn\ ~]i respir mireasma s`nului t\u dr\g\stos, V\ d `ntinse alene preafericite maluri Orbite de v\p\ile-unui soare monoton... (n.tr.) Prie-Dieu (fr.) - sc\unel scund pentru rug\ciune (n.tr.). 1 Sirventčs (fr.) - poem satiric sau moral, inspirat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Zburați pin crenge negre ca străvezie iesme. Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haină, de diamantină brumă Să scânteie în umbră, să spânzure feeric, Treceți încet pin aer călcând pe întuneric. (el se uită pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și, într-o măsură variabilă, asupra tuturor celor care, într-un fel sau altul, vin în legătură cu noi și aceasta până la Judecata de Apoi. Mântuitorul ne-a cerut să fim „sare și lumină” pentru aproapele nostru (Matei V, 14-16), să fim „mireasma lui Hristos” (II Cor. II, 15-17). Dacă săvârșim fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, ne facem pricină de sminteală pentru semenii noștri (II Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am contribuit în vreun chip. Citind scrierile filocalice
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și a nevoinței și se va bucura de plăcerea de negrăit a roadelor nemuritoare ale Duhului<footnote Cuv.Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, suta întâi, cap. 86, în Filocalia, vol.VI, Edit. Humanitas, București, 1997, p. 220 footnote”. De
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
că ei [masageții] ar fi descoperit și un pom purtător de niște fructe pe care - după ce se strâng laolaltă pe ginți și aprind un foc mare în jurul căruia se așază - le aruncă în jar și apoi se îmbată criță de mireasma lor, așa cum se îmbată elenii cu vin, însă numai trăgând pe nări mirosul [= fumul] răspândit din fructul care arde aruncat pe jăratic ; cu cât aruncă mai multe asemenea fructe, cu atât se îmbată mai tare, până când, sculându-se în picioare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care violența plutea în aer. - Te rog, rosti Oksana cu un ton brusc îmblînzit. Caută ceea ce îți spun, altfel pierdem vremea... Soldatul ezită, dar se așeză la pupitru în locul Oksanei. Punîndu-i o mână pe umăr, aplecîndu-se asupra lui și lăsând mireasma corpului ei proaspăt să-l învăluie pe soldat, Oksana aproape că șopti. - Nici măcar nu-ți închipui cât de mult am stat în arhivele Klemplantului. E o bănuială... Bărbatul întoarse doar capul peste umăr și încercă să schițeze un zâmbet, apoi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și, într-o măsură variabilă, asupra tuturor celor care, într-un fel sau altul, vin în legătură cu noi și aceasta până la Judecata de Apoi. Mântuitorul ne-a cerut să fim „sare și lumină” pentru aproapele nostru (Matei V, 14-16), să fim „mireasma lui Hristos” (II Cor. II, 15-17). Dacă săvârșim fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, ne facem pricină de sminteală pentru semenii noștri (II Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am contribuit în vreun chip. Citind scrierile filocalice
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și a nevoinței și se va bucura de plăcerea de negrăit a roadelor nemuritoare ale Duhului<footnote Cuv.Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, suta întâi, cap. 86, în Filocalia, vol.VI, Edit. Humanitas, București, 1997, p. 220 footnote”. De
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
și, într-o măsură variabilă, asupra tuturor celor care, într-un fel sau altul, vin în legătură cu noi și aceasta până la Judecata de Apoi. Mântuitorul ne-a cerut să fim „sare și lumină” pentru aproapele nostru (Matei V, 14-16), să fim „mireasma lui Hristos” (II Cor. II, 15-17). Dacă săvârșim fapte potrivnice voinței lui Dumnezeu, ne facem pricină de sminteală pentru semenii noștri (II Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am contribuit în vreun chip. Citind scrierile filocalice
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
ostenelile nevoinței în sudorile grelei pătimiri. În felul acesta va alunga săturarea prin săturare, plăcerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului și va afla săturarea veseliei și a bucuriei spre odihnă. Prin aceasta se va desfăta și de curăția bunei miresme și a nevoinței și se va bucura de plăcerea de negrăit a roadelor nemuritoare ale Duhului<footnote Cuv.Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, suta întâi, cap. 86, în Filocalia, vol.VI, Edit. Humanitas, București, 1997, p. 220 footnote”. De
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
estetică, și, într-un fel, o apologetică, sau despre trompe l’oeil și virtuțile lui edificatoare! în sfârșit, florile adevărate degajă parfumuri sublime, ceea ce nici un artist din lumea asta nu reușește să redea. Niciun artificiu nu reușește să creeze o mireasmă, un miros de trandafir sau de garoafă la fel de subtil ca în realitate. în lupta care opune artefactul și natura, cea de-a doua câștigă, și încă de departe. în trecere, Eusebiu profită pentru a pune mirosul pe picior de egalitate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu, iată ceva ce nu prezintă nici un fel de importanță... Dacă există, ei nu se sinchisesc câtuși de puțin de oameni, de destinul lor și de amănuntele vieții lor cotidiene; dacă nu există, problema e rezolvată. Plutește în aer o mireasmă de necredință... Un trup ateu definește în primul rând un trup care refuză durerea sub toate formele sale: nimic nu justifică suferința, niciun fel de logică a mântuirii. Trupul n-are nimic de-a face cu lumea de după moarte, lumea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]