6,060 matches
-
bijuteriile pentru a termina mănăstirea Curtea de Argeș. Tema erotică este părăsită În baladele citate În favoarea temei patriotice. Asceza este aici pur morală. Erosul reapare În Macedonele unde femeile au „dulci nuduri” și ciobanii mor conversînd cu mioarele. Erosul intră Într-o mitologie de ordin pastoral. Memorabile sînt versurile din Românele din Cavaia: „Tropotă, bubuie, plaiul Candavii LÎngă Cavaia, Caii se spumegă, pui ai Moravii Răpind bătaia Iată-i alunecă!... Ei poartă femeile, dalbe ca ziorile Cele de vară... Fugi, trecătorule! pleacă-ți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
altceva: o penetrație lentă, o supunere progresivă a lucrurilor. Nici o bruscare, nici un act de violentare nu se Întrevede În poemele lui Alecsandri, chiar și acolo unde e vorba de spații și de simboluri străine de imaginația lui potolită. Există, În mitologia poetică alecsandriană, o „nostalgie de lin”, un „dor gingaș de lumină” care exclud formele mai aspre ale reprezentării. Poemul se deschide totdeauna cu o viziune calmă. Nici vorbă de viol, de un efort de stăpînire a materiei verbale sau de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia creatorului. Alecsandri are și el sentimentul unui Întemeietor, Însă sentimentul nu mai bîjbîie Între neputințele limbajului și neștiința retoricii. Folclorul Îi oferă o mitologie, retorica este bine cunoscută. Alecsandri este mai bătrîn (artisticește) decît contemporanii lui. Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au dispărut. Alecsandri are Într-un grad considerabil psihologia scriitorului profesionist. Literatura este, desigur, o vocație, literatura
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze, cărări Întortocheate, neguri groase - iată o suită de figuri ale fricii, elemente (cum zice Bachelard) ale unei mitologii imediate. O mitologic a terorii, un peisaj al coșmarului, al haosului primordial. Stînca, despre care același Bachelard spune (În La terre et les réveries de la volonte) că ne Învață limbajul durității, are În poemul lui Alecsandri semnele agresivității primitive. N-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
imaginea unei perechi de tineri care zboară „pept la pept, gură În gură, ochi În ochi privind duios”. Este una din puținele imagini ale zborului la Alecsandri, spirit sănătos terestru. Zborul nu este propriu-zis o temă și nu angajează o mitologie lirică din care să deducem un simț uranic, o dorință mai adîncă de pierdere În spațiile cosmosului. Cerul este și pentru Alecsandri un fastuos decor pentru delicate gesturi intime. Sprijinită de pieptul răpitorului, Trestiana zîmbește, din văzduhuri, „ca un vesel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Romanticii pîndeau și momentul altei cumpene (miezul nopții) pentru a coborî În inima fantasticului negru. Alecsandri nu-i ocolește nici el, deși nu manifestă un interes special pentru tenebrosul, miticul din natură. În Doina, unde se inspiră mai direct din mitologia populară, apar cîteva scene de vrăjitorie neagră. Baba Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai sînt imagini scoase dintr-un ritual. Obiectul liric trece prin acest ritual poetic, plin de formule gata făcute, și iese eliberat de orice mister. „Figura” spiritului trebuie căutată, atunci, În totalitatea acestor procedee, În efortul de adoptare a unei mitologii (populare și romantice) și a unei retorici care se interpune Între simțuri și obiectul liric. În primele cicluri (Doine, Lăcrămioare) tendința este cea semnalată Înainte: o vagă sensibilizare a ideii, o măreție abstractă a obiectului („falnic ca un stîlp de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alt rînd de simboluri: doi vulturi ageri, unul ridicîndu-se de pe Carpat, celălalt de pe Balcan. Urmează o bătălie cumplită În aer, din care victorios iese, bineînțeles, vulturul carpatin. O confruntare de efigii, un transfer ce vine din basmul popular. Alecsandri flatează mitologia națională În popularele poeme Peneș Curcanul, Sergentul, Frații Jderi, folosind o retorică simplă și eficientă. O retorică a eroismului popular, aceea ce cultivă inima de foc și brațul de oțel. Un lirism al sinecdocei. Inima bravă și brațul tare stau
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aparțin geografiei noastre: leul, pardosul [...], păsări reputate pentru semeția lor, de felul vulturului... Nu el aduce prima oară munții, rîurile și fluviile (ca Întruchipări ale spiritului național) În poezie, dar el este cel dinții care construiește, cu ajutorul acestor elemente, o mitologie națională. Retorica lui a rămas biruitoare timp de un secol. O regăsim și azi la cîțiva poeți contemporani... Clarul, lustruitul, retoricul Alecsandri este uneori ambiguu și profund, cum este În strofa desperecheată de mai jos. „Înger căzut! Înfipt-ai piciorul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Béatrice. Dragostea lui Conachi are alte virtuți și se revendică dintr-o simbolistică mai profană. Simbatiea este, poate, agapé, mai puțin latura spirituală, dragostea se oprește la el În pragul emoției. Există, cu toate acestea, În poemele lui ecouri din mitologie, din filozofia veche, din lirica trubadurilor, vaietele stihuitorului ne trimit mereu la Biblie, Însă toate aceste elemente nu par a determina iubirea ca pasiune. Denis de Rougemont, studiind literatura erotică a occidentului**, propune o mytanalyse bazată, În esență, pe gruparea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
forme de tortură erotică În afara arderii, pîrjolirii eterne. Poeții noștri au o fantezie inepuizabilă la acest capitol. Unele chinuri sînt abstracte, Începînd cu chinul Însuși, invocat În toate Împrejurările. O formă de manifestare a lui este suspinul. Există o Întreagă mitologie a suspinului la Conachi. A suspina este la el totuna cu a respira. Viața e un lung suspin, toate evenimentele importante ale erosului sînt anticipate sau urmate de un mare, adînc suspin. CÎnd se deșteaptă la miezul nopții să-și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza (veleitatea ascezei) se sprijină pe un peisaj seducător. c) Peisajul devine memorabil În cea de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
etc... Modelul Îndepărtat al ibovnicei este Laura. Se adaugă un anumit senzualism de tip sud-est european și voluptăți de clasă bătrînă... Al doilea tip de feminitate este cel romantic (preromantic) În care se prelungesc, la noi cel puțin, elemente de mitologie clasică. El va căpăta desăvîrșire În poezia lui Eminescu la care erotica reprezintă un mod de a cuprinde marile mituri ale existenței. Sensibilitate maladivă, vocație a morții, diafanitate și, mai ales, o poziție privilegiată În lume. În ierarhia afectivă, iubirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
departe de iatac. Fapta eroică se consumă pe acest plan mai modest. Însă cu cît decorul este mai sărac, cu atît pasiunea găsește forme mai convingătoare În chinul, umilința și izolarea ei de lume... Apare, astfel În poezie e veritabilă mitologie a plînsului, suspinului, a lacrimilor și a privegherii (insomniei). Trecînd de la acest ritual erotic la retorica propriu-zisă, constatăm că faptele sînt, aici, mai tulburi. Formele de adresare se păstrează, Însă este greu, dacă nu imposibil, să descoperi la Conachi sau
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reveria nu liniștesc spiritul, ci Îi sporesc melancoliile, incertitudinile”. „Cu productivul, inegalul D. Bolintineanu, poezia română se deplasează spre sud, spre zona orientalo-mediteraneană, acolo unde se amestecă miturile” (cu toate acestea poetul va „ține departe poezia lui sudică de orice mitologie”). În versurile sale natura bosforiană este „În egală măsură incitantă și sedativă”. „Lingușirea este arma lui Bolintineanu” În relațiile cu obiectele: „Nu umilința nu penetrația, nu efortul de cuprindere filozofică, nu veracitatea, ci lingușirea obiectelor, atribuirea excesivă de calități, cultivarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
formelor sublime. A face un obiect să strălucească, indiferent de natura lui, printr-o perfidă exagerare a virtuților suprafeței, iată strategia lui Bolintineanu.” „Spirit al suprafețelor strălucitoare, poet al spuselor fosforescente, al peisajelor odorante”, Bolintineanu n-are Însă „acces la mitologia interioară a spațiului”. La Vasile Alecsandri literatura devine „o preocupare numai În sezonul hibernării”. „Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit”; „Alecsandri notează starea de a face poezie și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un Don Juan care „leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul”). Cu Anton Pann apare „critica erosului”: „Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce critica erosului”. „Pann face parte și el din familia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu de profesori sau istorici literari), ci de cititori. Studiul lui Eugen Simion Îi metamorfozează Însă pe toți. Dimineața poeților Îmbracă În aur statuile acestor Întemeietori. Valeriu Cristea SUMAR I. Iendchiță Văcărescu. Dificultatea de a Începe. Neliniștile spiritului Întemeietor. O mitologie a suspinului și a jertfei. Complexul „amărîtă turturea”. Un scenariu erotic și un scenariu „scriptual”. II. Alecu Vdcdrescu. Un discurs Îndrăgostit la 1800. Poezia ca „trebuință”. Robia ca stare de grație. Petrecerea cu necazuri. Proba focului și proba discreției. „Miluirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
împace doctrina catolică cu hedonismul? Nebunia lui Tasso nu era oare rodul dovezii de fidelitate față de pricipii încălcate care în Creație devin redesenarea istoriei fără a se recurge la greci, ce-au făcut risipă de tot felul, de fantasme, cu mitologia lor? Da, dar... Odinioară se vorbea de opoziția dintre lumină și tenebre, de forțe antinomice precum dragoste și ură. Acum, datorită lui Telesio, caldul și recele se confruntă și se recunosc, căci,așa cum susține el, lumea trăiește în integritatea ei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane, Elena Macavei • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei• Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu botul până aproape de gîtu-i și după ce-l linse ușor pe obraz, oftând, își culcă capul pe labe, privindu-l. Liniștit, Ioanide închise ochii și se lăsă în voia dormitării. III Strada Tritonilor nu amintește nici pe departe oceanul ori mitologia clasică, precum s-ar presupune din nume, datorîn-du-și probabil apelația unor primari mândri de ascendența noastră romană, deoarece alte străzi de evocație antică (Sirenelor, Ciclopilor, Minotaurului, Numa Pompiliu, Decebal, Traian, Virgiliu etc.) formează împreună cu ea o familie poetică. E o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un spațiu pe care te miști. Ce idee avusese Pica despre moarte când murise? Desigur alta decât Ioanide sau madam Ioanide. Fiecare individ moare după imaginea pe care și-o face despre acest eveniment. Când Ioanide era copil, înrîurit de mitologia religioasă, avea credința că a muri înseamnă a te preface imediat într-o ființă volatilă, luată în primire de diavoli sau de îngeri. Trupul mort îl înspăimînta ca un demon plin de malignitate, luând viclean poziție culcată și rigidă, putând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oasele și să i se reînhumeze. Madam Ioanide-mamă, care citea în fiece zi câteva rânduri din Apocalips, credea că ultimul os rămas se putea prezenta la a doua înviere, de care nu beneficiază cei care și-au pierdut trupurile. O mitologie străveche persistă astfel de-a lungul a felurite civilizații. Ioanide nu-și dădea seama că, în ciuda raționalismului său, trecea acum printr-o astfel de criză mitologică, prin care se apropia de mentalitatea mamei sale. Primind însărcinarea de a ridica biserica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reală profesionalizare se conjugă cu multiple forme de subangajare, pe de o parte, și cu o importantă muncă benevolă și / sau militantă puternic valorizată și încurajată, pe de alta. La o distanță de cincisprezece ani, atenția acordată astăzi în Franța mitologiilor "celui de-al treilea sector" și "economiei solidare", încorporate sistemului economic global tocmai în numele pseudo-disidenței pe care o încarnează 109, amintește de dezbaterile în care miza era, în anii optzeci în Lumea a Treia (mai ales în America Latină), "informalul". Am
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
reglare sau de distrugere, "forțe", periculoase sau benefice, de eliberare, de combatere sau de îmblânzire, un spațiu de schimb și totodată un operator de unificare al statului-națiune de ieri, al lumii de astăzi etc. ocupă o poziție centrală în producerea mitologiilor politice actuale și în mișcările de fuziune sau de fisurare pe care le derulează. Imaginarul central al pieței ca forță hegemonică globalizată, exteriorizată și culturalizată apare ca un element esențial în sânul evantaiului cvasi-infinit al noilor edificări ale solidarității, ale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]