107,384 matches
-
crezuseră toți marii discipoli ai Incomparabilului, de la Mahakashyapa și Ananda la Bodhidharma și Huineng, reifică, în chip aproape magic, metafora complexă a gesturilor esențiale, care nu pot fi executate decât sub pretextul inocent al ludicului. Prin urmare, jocul devine o modalitate de asceză, o disciplină de concentrare a atenției și de contemplare privilegiată a frumosului absolut (de altfel, mulți dintre maeștrii de go intrau în ierarhia călugărilor budiști, asumându-și nume de clerici). Oglindă transfiguratoare a realității, jocul însuși trebuie să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
plăcere este, în ochii extrem-orientalilor, un concept suspect, intrând în contradicție cu un modus vivendi în care munca în interesul comunității este un scop în sine, nu un mijloc (precum în Vest). În loc de a încerca să-și pună la punct modalități de a scurta și eficientiza programul de lucru, pentru ca, la sfârșitul acestuia, să se poată dedica în exclusivitate intereselor personale și loisir-ului, niponul obișnuit preferă să inventeze pretexte pentru a petrece cât mai mult timp posibil în sfera publică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care se impun este constituită de arhetipul persona. Deja teatrul no vehiculează masca și accesoriile ei ca pe un tampon între lumea interioară și cea exterioară. Cum persona este, în primul rând, un arhetip social, transpare cu claritate că singura modalitate în care japonezii par a fi în stare să conceapă și să realizeze integrarea socială este renunțarea dureroasă la exprimarea vocii lăuntrice. Avantajul acestui comportament rezidă, în principal, în funcția de protecție pe care o exercită în favoarea individului: spațiul interior
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Horst- Eberhard Richter, de "a rezista" și de "a nu fugi", iar asta este valabil în special într-o societate foarte complexă ca a noastră. Încrederea de fond este, prin urmare, fundamentul simțului identității, ce trebuie să se afirme în modalități mereu noi prin toate conflictele sociale și psihologice. Așadar încrederea de fond rămâne o datorie pe viață ce trebuie permanent primită în dar. Încrederea de fond nu este importantă doar pentru viața individului, ci și pentru a societății. În urmă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și la sindicaliștii lacomi de putere, la oamenii de știință în căutarea celebrității și la medicii fără scrupule, la religioșii ipocriți. Mă gândesc la cotidian și la o interpretare egoistă a propriei autorealizări, care se poate manifesta în formele și modalitățile cele mai complexe în fiecare dintre noi. Autodeterminarea, conștiința de sine, descoperirea de sine, dezvoltarea și deplina realizare a propriului eu trebuie să fie acceptate în măsura în care nu conduc la narcisism, egocentrism și la o lipsă de respect de tipul celei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
puțin din acea "beatitudine" despre care vorbește însăși Mozart. Și sunt mulți care au savurat asemenea momente ascultându-i muzica. Desigur, pentru binecunoscuții cinici și nihiliști, până și muzica lui Mozart este incapabilă să transmită armonie și frumusețe. Sunt diverse modalități de a asculta muzica lui Mozart. Eu când ascult, în timp ce studiez sau pentru simpla plăcere de a savura, mă deschid total ei, lăsând-o să se reverse în interiorul meu, mă abandonez ei. Nu doar cu inteligența minții necesară științei, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am nevoie să îmi chinui la infinit viața pe acest pământ. Și acest lucru face parte pentru mine din arta de a muri. Când va sosi clipa, este corect ca eu, dacă voi fi în măsură, să decid momentul și modalitatea morții, iar în rest va trebui să se țină cont de testamentul meu biologic. Faptul că Parlamentul german, în iunie 2009, a stabilit valabilitatea acestui "testament" pentru medici și pentru cine îi îngrijește pe bolnavi, mi-a confirmat idea. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru o nouă eră. Mulți și-au pierdut casele. Multe locuri de muncă au dispărut. Multe afaceri au falimentat. Serviciul nostru sanitar este prea scump. Școlile noastre pierd foarte mulți tineri. Iar fiecare zi aduce noi probe ale faptului că modalitatea în care folosim resursele energetice ne întărește adversarii și ne amenință planeta. Aceștia sunt indicatorii crizei ce pot fi analizați în statistice și date. Mai puțin măsurabilă, dar nu mai puțin profundă este pierderea moralei și a încrederii cu care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
e confuz și rămâne așa până își dă el seama, declarat o respondentă care a adoptat un copil în vârstă de 5 ani. Într-o altă situație, un copil a aflat din comunitate, aducându-i-se jigniri pentru acest fapt. Modalitatea de gestionare de către mamă a acestei situații a fost de negare. A venit acasă plângând și m-a întrebat nu-i așa că tu ești mama mea? Mi s-a rupt sufletul și nu am putut să-i spun adevărul. Una
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
importantă cu cât, după cum vom vedea, prin asumarea acestei laturi, Șerboianu s-a pus de-a curmezișul unei critici vehemente din partea mediul ortodox al vremii, caracterizat printr-o retorică și acțiune vehement anticremaționistă. Mai mult, dacă considerăm impunerea cremațiunii, ca modalitate de dispunere asupra cadavrului, drept o confruntare între tradiție și modernitate, contribuția arhimandritului ne apare ca fundamentală, raportată la nivel global. Până acum nu am știință de vreun alt cleric ortodox din acea epocă și din perioadele anterioare, pe plan
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru aceasta. Însa nu se menționa absolut nimic despre incinerarea cadavrelor. Dintre articolele cu tematică religioasă directă apărute în Cultura Poporului, se remarcă un ciclu de cinci articole scrise de către arhimandrit, centrate pe "tâlcuirea legilor", urmărind, la un moment dat, modalitățile de "alcătuire a societății omenești". Din perspectiva cremațiunii, semnificativă este partea din acest ciclu dedicată "binefacerilor focului"72. În cadrul acesteia nu este menționat nimic despre arderea cadavrelor, articolul fiind centrat pe beneficiile pe care omul le-a dobândit utilizând focul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care îi considera atei și, prin urmare, lipsiți de orice reper moral: Copiii lor sunt cei mai destrăbălați și din ei ies pungași și omorâtori de oameni care au îngrozit mai ales Parisul"117. Pentru a exemplifica aceasta el descria modalitatea prin care socialiștii își înmormântau morții, preferând, de cele mai multe ori, cremațiunea. Un asemenea subiect îi prilejuia comparația cu realitățile românești în care el se regăsea din plin, la acel moment. Astfel, cimitirul îl percepea ca un oraș de morți, unde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
specifica limpede faptul că Dumnezeu a decis să blocheze accesul lui Adam și Eva înspre Pomul Vieții, prin doi îngeri, ce păzeau drumul spre o asemenea "locație" cu săbii de foc. Următoarele două părți din studiul arhimandritului se axau pe modalitatea în care focul este reflectat în Sfânta Scriptură. Primul dintre acestea scotea în evidență situația în care natura focului exprimă divinitatea: Dumnezeu ca foc mistuitor; ca foc strălucitor sau arătarea sa prin foc. Utilizarea focului la sacrificii (pornind de la Cain
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca totul ca, prin focul spiritului Lui sfinților să-l curețe de toată tina păcatului și să facă organ bine plăcut Sieși"151. Șerboianu interpreta, totodată, anumite întâmplări din Vechiul Testament într-o manieră subiectivă. Astfel, conform lui, lipsa referinței la modalitatea concretă de dispunere asupra cadavrului, pentru multe din momentele în care se preciza că un personaj biblic decedase, constituia o dovadă că existau mai multe maniere de distrugere a corpului uman pentru care trebuia să fi fost și cremațiunea. În ciuda
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este doar condiția externă a cunoașterii științifice, în sensul în care savantul trebuie să întoarcă paginile cărții pe care o citește, ci este de asemenea și o condiție internă a sa. Cunoașterea științifică, după cum am spus, nu este decât o modalitate a cunoașterii conștiinței, adică a raportării la obiect. Însă aceasta nu este ea însăși posibilă decât pe fondul vieții în sine. Raportarea la obiect este perceperea obiectului, fie că este vorba de perceperea sensibilă a obiectului sensibil sau de perceperea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dintâi, și în același timp modelul oricărei cunoașteri teoretice posibile, care, dacă se supune acestei condiții a viziunii clare și distincte, va fi una certă și sigură de sine. Cât despre această actualizare a cunoașterii teoretice în evidență, este o modalitate a cunoașterii conștiinței în general, adică a unei conștiințe de obiect. Or dacă textul cogito-ului este o evidență în cadrul cunoașterii teoretice, ceea ce semnifică el este cu totul diferit, este scoaterea din joc și excluderea oricărei cunoașteri de acest tip, a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o idee a cugetului și dacă, ca idee a cugetului, este întâi de toate pura și simpla încercare de sine care o revelează ei înseși așa cum este ea în sine, drept cogitatio, drept modalitate a vieții, a sufletului chiar de-ar fi să nu fie acolo nici un om, nici un triunghi sau nici un zeu. În măsura în care viziunea obiectului presupune cunoașterea viziunii înseși și în care cunoașterea viziunii este propriul său patos auto-afectarea subiectivității absolute în afectivitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să mai vorbim despre cunoașterea vieții și să înțelegem de ce cultura nu este simpla punere în operă a unor puteri definite o dată pentru totdeauna, ci tocmai "dezvoltarea" lor. În calitate de practică, cultura îmbracă diferite forme: forme elementare mai întâi, care sunt modalitățile concrete ale împlinirii trăitului imediat. Astfel, fiecare cultură se caracterizează printr-un a face specific referitor la producerea activă a bunurilor utile vieții și la consumarea lor hrana, îmbrăcămintea, locuința etc. -, cât și prin jocul spontan al vieții înseși, celebrarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acționează sub formă de necesități, în sensul pe care îl vom atribui acestui cuvânt, cu condiția ca zisele necesități să fie, tocmai, înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană nefiind altceva decât sporirea necesității, împlinirea sa. Însă subiectivitatea este în întregime necesitate. Necesitățile superioare, care rezultă din natura necesității înseși, prilejuiesc formele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dispariția progresivă, în totalitatea sa organică, a unei "lumi" umane, a dimensiunilor sale estetică, etică și religioasă, poate fi și ea înțeleasă pornind de la un proces care afectează esența ființei înțelese ca fiind principiul din care decurge orice cultură, precum și modalitățile sale concrete de realizare, mai cu seamă cele mai înalte: este o boală a vieții înseși. Întrebările referitoare la barbarie ca proveniență historială cu punctul de plecare în cultură, precum și această cultură însăși percepută ca presupoziția oricărei dezvoltări se organizează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trebuie să fie aceasta pentru a face posibilă a priori și, astfel, necesară dezvoltarea unei culturi? 2. Cum se realizează o atare dezvoltare pentru a ajunge la forme care se pretind a fi "superioare"? De ce astfel de forme îmbracă aceste modalități concrete determinate, care sunt arta, etica, religia? 3. Dacă viața produce în mod necesar cultura, în ce fel mișcarea sa de auto-transformare, finalizată ca auto-sporire a sa, este, dimpotrivă, susceptibilă să se inverseze în procese de degenerescență și sărăcire? Nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ceea ce este. Este motivul pentru care nu este posibil, în privința sensibilității, să nu luăm în considerare decât un lucru, lăsându-le deoparte pe celelalte. Putem, la fel ca inginerii greci, să nu ne interesăm decât de curentul electric și de modalitățile transportării sale, de calculele legate de aceasta din urmă și de ceea ce presupune ea, înălțimea pilonilor, rezistența firelor, frecvența curentului etc. Asta nu înseamnă că toate aceste "elemente" nu fac parte în aceeași măsură dintr-o singură lume, cea în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
disciplină a cunoașterii. Cuvântul "estetică" are într-adevăr mai multe accepțiuni, și aceasta în mod necesar. Potrivit structurilor fundamentale ale ființei și împărțirii lor originare, el este înțeles într-un dublu sens, practic și teoretic. În calitate de praxis, estetica desemnează o modalitate a vieții sensibilității și, corelativ, a lumii care îi aparține, a lumii-vieții ca lume sensibilă. Activitatea specifică a artistului, chiar și a iubitorului de artă, nu este decât o actualizare a vieții sensibilității, punerea sa în operă pentru ea însăși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
compoziției estetice este cel care îi conferă artei bizantine forța sa extraordinară și care face ca, pusă în prezența altor tipuri de compoziție, de pildă tipul grecesc, care căuta legile unei construcții spațiale a ființei lucrurilor, a evocării lor în funcție de modalitățile profunzimii, perspectivei etc., această artă să le copleșească, reducându-le la a fi simple aranjamente locale. Dacă diversele "renașteri" care jalonează istoria artei bizantine nu au cunoscut înflorirea deplină a celei din urmă, și anume Renașterea italiană, nu a fost
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi înfățișat și așezat acolo în fața noastră și țintuit cu privirea, ceva ce fiecare poate vedea și revedea, verifica și constata oricât de des ar pofti: numerația unei formule de laborator. Însă această stăpânire a realității de care dispunem, această modalitate de a o constrânge, de a o determina să se dezgolească în fața noastră și să se exhibeze în ea însăși așa cum este ea, să spună ea însăși că datează din secolul al XI-lea, al XVII-lea sau al XIX
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]