2,533 matches
-
a beciurilor. În anul 1978, a fost demolat pridvorul bisericii și veșmântăria. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Coșula, aducând aici călugări care să se ocupe de refacerea vieței monahale din acest complex monahal medieval. În 1996, a fost finalizată construcția a două construcții de zid cu rol de chilii, cu cerdacuri largi. La 100 m nord-vest au fost construite anexele gospodărești. Au fost renovate clădirea arhondaricului și cea a stăreției. Biserica a fost
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
sunt cedate de Primăria orașului Botoșani către diverse instituții: casele egumenești sunt date armatei în 1868, livada este preluată de către Compania Căilor Ferate în 1870 etc. Reducerea mănăstirii la rangul de biserică de mir a avut efecte negative asupra ansamblului monahal. Biserica s-a deteriorat, fiind acoperită cu tablă în 1891. Cu toate acestea, deteriorarea bisericii se accentuează și ca urmare a faptului că la 12 mai 1897 s-a prăbușit jumătatea superioară a catapetesmei, Protoieria Botoșani decide la data de
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
al XIX-lea și Neofit Scriban, viitorul arhiereu și pedagog. Printre stareții mănăstirii s-a numărat și ieromonahul Iosif Gheorghian (1863), viitorul mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. Stăpânirea mănăstirii de către călugării greci nu a fost de bun augur pentru așezământul monahal. Astfel, în ziarul "Buciumul" din 13 august 1863 se menționează furtul odoarelor mănăstirii de către călugării greci. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Mănăstirea Teodoreni s-a desființat. Biserica mănăstirii a devenit
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
de Hillerin", executat de maistrul sticlar Van Guy în 1957 Marie-Anne Vaillots s-a născut în 13 mai 1736 la Fontainebleau. Tatăl ei a murit la câteva luni după nașterea ei, mama ei remăritându-se mai târziu. A intrat în ordinul monahal "Saint-Vincent-de-Paul" în 25 septembrie, 1761 urmând cursurile seminarului din Paris. A lucrat în spitalele de la Saint-Louis-en-l'Île, Fontenay-le-Comte, Longué-Jumelles și Saint-Pierre-Montlimart, ajungând în cele din urmă la spitalul Saint-Jean din Angers. În momentul arestării sale era responsabilă cu depozitele de
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
a susținut că conștiința ei nu-i permite să depună jurământul, explicând: Am făcut sacrificiul de a-mi părăsi părinții când eram foarte tănără, pentru a îngriji pe cei nevoiași. Am făcut sacrificiul de a nu mai purta hainele mele monahale, îmbrăcându-le pe cele în care mă vedeți acum. Am făcut sacrificiul de a purta cocarda tricoloră" Această declarație a fost prost primită de judecător, care a condamnat-o la moarte. Odile Baumgarten s-a născut în 15 noiembrie, 1750
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
vedeți acum. Am făcut sacrificiul de a purta cocarda tricoloră" Această declarație a fost prost primită de judecător, care a condamnat-o la moarte. Odile Baumgarten s-a născut în 15 noiembrie, 1750 la Gondrexange, Lorena. A intrat în ordinul monahal "Saint-Vicent-de-Paul" în 4 august 1775, urmând cursurile seminarului din Metz. În 1776 a fost repartizată la Brest, fiind transferată în anul următor la spitalul din Angers. A lucrat ca șefă a farmaciei spitalului, funcție pe care o avea în momentul
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
singur fiu, viitorul împărat Teodor al II-lea Laskaris. Ulterior, Irina a avut un accident (căzând de pe cal) atât de grav, încât a fost în imposibilitate de a mai avea copii. Ea s-a retras la o mănăstire, luând numele monahal Eugenia, și a murit acolo în 1239. Ioan al III-lea Ducas s-a căsătorit a doua oară cu Constanța de Hohenstaufen, o fiică ilegitimă a împăratului german Frederic al II-lea de Hohenstaufen. Ei nu au avut copii. Ioan
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
de cetatea Gerania; care a existat între secolele 4-7 d.Hr. rămânând astăzi doar niște bucăți masive de piatră și o bazilică de-a lungul marginii platoului. Mănăstirea ortodoxă Peștera Aladzha, la 3 km spre vest, a fost un centru monahal din antichitate prin intermediul celui de-al doilea Imperiu Bulgar. În timpul Imperiului Otoman, Uzunkum (Turcă: nisipurile timpului) a fost cunoscut ca un ascunziș pentru cei certați cu legea. Aceasta a fost în mare măsură, pustiu, până în anii 1950 când a fost
Nisipurile de Aur () [Corola-website/Science/315184_a_316513]
-
a fost strămutata în cadrul complexului monahal Sfanțul Ioan Botezătorul din Albă Iulia. A fost adusă din localitatea Acmariu din comuna Blandiana, județul Albă. A fost construită în anul 1768 suferind ulterior diverse modificări. Biserică se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
un dâmb, în partea de vest a așezării. În 1960 satul Acmariu și-a construit o biserică de zid, si nu mult după acest fapt, paragina a cuprins lăcașul de lemn părăsit. Biserică a fost salvată prin mutarea în complexul monahal Sfanțul Ioan Botezătorul din Albă Iulia. Pereții edificiului, alcătuiți din câte șase bârne de stejar, îmbinate la colțuri, aidoma celor din 1624, de la Almașul Mic, înscriu un plan dreptunghiular, cu absida decroșata, poligonala cu cinci laturi. Foișorul turnului de pe pronaos
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
director al Muzeului Național al Agriculturii, și a părintelui consilier Ion Florea, paroh al Bisericii “Sf. Voievozi” din com. Sudiți, au fost donate Episcopiei Sloboziei și Călărașilor în vederea înființării unei mănăstiri. În present, Mănăstirea “Sf. Mare Mucenic Pantelimon” găzduiește obștea monahală condusă de părintele stareț Ilarion. În încheiere, aș vrea să mulțumesc Sfinției Sale, Părintele Ion Florea, care mi-a pus la dispoziție informații și materiale și mi-a demonstrat că și în Ialomița “nasc oameni”. Bibliografie: 1. Cerere pentru acord de
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
primii călugări au zidit o mănăstire-fortăreață în formă de pară. Mănăstirea era apărată din trei părți de pereții naturali ai muntelui. Lipsesc date exacte asupra modului de trecere a terenului din patrimoniul maghiar în patrimoniul românesc și asupra începuturilor vieții monahale românești în acest loc. Din istoriografia maghiară aflăm însă că la Petrid (azi Petrești) a existat un lăcaș românesc de cult ortodox la toponimul „La Biserică”. Mănăstirea a fost reconstruită prin contribuția satelor din jur. Istoricul Gheorghe Moldovan datează începuturile
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
mănăstiri la Ilișești. Din cauza războiului ruso-turc din 1710-1711, construcția bisericii s-a prelungit, iar lăcașul de cult a fost sfințit abia la 20 iunie 1714, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1716). Nu se cunosc numele meșterilor. Din ansamblul construcțiilor monahale, se mai păstrează astăzi doar biserica și clopotnița. Biserica are o pisanie cu următorul text în limba română cu caractere chirilice: ""Cu vrearea tatălui și cu agiutoriul fiiului și cu săvârșirea sfântului duh ziditu-s-a aceasta sfântă și de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
ianuarie 1235) a fost un prinț sârb a Zahulmiei și călugăr ortodox, primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe autocefale, creatorul literaturii și legislației sârbe, fondatorul Mănăstirii Hilandaru de pe Muntele Athos și un diplomat. S-a călugărit din tinerețe, primind numele monahal Sava. Numele său secular a fost Rastko Nemanici (în sârbă ). A fost cel mai tânăr fiu al domnitorului sârb Ștefan Nemania și astfel membru al Casei Regale Nemanici. a influențat literatura medievală sârbă. În 1219 a redactat prima constituție din
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]
-
menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Raluca Eminovici provenea dintr-o familie cu preocupări monahale, trei surori de-ale sale (Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu) fiind monahii la Mănăstirea Agafton. Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
Sf. Ioan Botezătorul, prezent în programul iconografic al bisericilor bolnițelor de la Bistrița și Cozia. Acest ciclu a fost înlocuit cu scene din Patimi și din Minuni, iar scenele care trebuiau să trezească sentimentul de pocăință și să evoce modelele lumii monahale au fost ilustrate în pridvor, prin scena, neobișnuită în pictura muntenească, a Vieții adevăratului călugăr, având, probabil, aceeași semnificație cu ilustrarea în zona iadului din Judecata de Apoi a numeroși călugări care au păcătuit. Pentru că scena Judecății de Apoi fusese
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
și canonizat. În 1265 Vaišvilkas, creștin fiind, a făcut pace cu Ordinul livonian și, chiar fără sprijin din Lituania, răscoalele din statele baltice care au fost alimentate de Treniota au început să dispară. În 1267 s-a întors la viață monahală și a lăsat Marele Ducat în seama lui Shvarn. Puține date sunt cunoscute despre Shvarn și domnia sa, dar istoricii cred că el nu a reușit să preia controlul asupra întregii Lituanii, și a guvernat doar părțile din sud. A murit
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
vândă. Artistul rămâne totuși acolo, deoarece are de realizat unele comenzi. În 1552, Lotto se stabilește definitiv la Loreto, iar doi ani mai târziu se retrage la mănăstirea "Santa Casă". Deși nu depune jurământul de credință, se supune regulilor interne monahale și își modifică testamentul în favoarea mănăstirii. Artistul se stinge din viață la sfârșitul anului 1556, sau începutul anului următor, ăn în care este anunțată oficial dispariția să. Dacă ultima perioadă a vieții o petrece în singurătate, fără a se mai
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
Pahomie cel Mare au fost întemeietorii timpurii ai monahismului egiptean, deși primul creștin despre care se știe că a trăit ca monah a fost Sfântul Pavel Tebeul. Ortodoxia îl consideră și pe Sfântul Vasile cel Mare ca fondator al regulilor monahale, urmând și exemplul Părinților Deșertului. Sfântul Benedict de Nursia, a cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. Vasile, este adesea considerat întemeietorul monahismului apusean. În anul 451, în urma conciliului de la Chalcedon, Biserica Alexandrină este împărțită în două ramuri: calcedoniană
Copți () [Corola-website/Science/320654_a_321983]
-
ca sfinții pictați să poarte aureole negre, în locul celor aurii. O altă ciudățenie este considerată o frescă în care apare un diavol alb care ispitește, ținând în mână o coală de hârtie, un bărbat matur, cu barbă, îmbrăcat în haine monahale, care strânge la piept o carte. Poetul este pictat pe peretele din stânga, în mărime aproape naturală, înfățișat în postura unui tânăr de douăzeci de ani, iar în dreapta, este reprezentat Regele Carol al II-lea. Sfântul Arhanghel Mihail are chipul lui
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
o mănăstire de călugări din nordul Republicii Moldova, în Episcopia de Edineț și Briceni și are ca hram principal praznicul Nașterii Domnului. Ea a fost înființată la data de 4 august 1999, cu binecuvântarea și sprijinul PS Episcop Dorimedont. Acest așezământ monahal este amplasat la o margine de pădure, într-un loc pitoresc, pe teritoriul fostului sanatoriu de odihnă și tratament “Albinuța”, ale cărui edificii au fost cumpărate de Episcopia de Edineț și Briceni. Inițial aici s-au așezat un grup de
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, iar în 2012 s-au finisat lucrările de construcție a bisericii mari a mănăstirii, rămănând să fie executată doar pictura. Deși cu începuturi modeste, obștea mănăstirii a început să-și creeze un program monahal și liturgic foarte intens, oficiindu-se zilnic toate Laudele bisericești și Sfânta Liturghie. Tipicul mănăstirii este după modelul Sfântului Munte Athos. Cântarea la strană este psaltică-bizantină, dar și corală-liniară. Astfel în fiecare seară, la ora 18.00, se săvârșește Vecernia
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
și creștinilor de rînd, aici fiind 3 preoți duhovnici care permanent stau la dispoziția credincioșilor ce vin la Mănăstire pentru diferite probleme duhovnicești. Atunci când se vorbește despre Mănăstirea Zăbriceni, trebuie să se spună că încă de la începuturile ei, pe lângă viața monahală, ea a avut și o misiune pastoral-misionară și culturală destul de intensă. Chiar din august 1999, pe lângă mănăstire, s-a înființat un Seminar Teologic Liceal de băieți, iar din august 2004 - și o Facultate (inițial - Institut) de Teologie Ortodoxă, care oferea
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
danie a fost întărită prin documente de domnitorul Alexandru Lăpușneanu și apoi reînnoita de către Vasile Lupu, în 1646. În jurul anului 1600, este construită o biserică de piatră în locul celei din lemn. În incinta schitului existau chilii și case necesare vieții monahale. Într-un document din 1646 se precizează că Schitul Sf. Onofrei este metoh al Mănăstirii Putna. În locul acestei bisericuțe de lemn, în anul 1673, domnitorul Ștefan Petriceicu zidește o biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie (sau Sf. Onofrei, după cum
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
în anul 1457. Tot la îndemnul lui Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Putna în anul 1466. După sfințirea în 1470 a acestui lăcaș, se retrage la Voroneț, pe malul pârâului Voroneț, sub stânca Șoimului, unde își continuă viața monahală. La Voroneț îl vizitează din nou Ștefan cel Mare, după înfrângerea de la Războieni din 1476, cerându-i sfatul. Daniil Sihastrul l-a sfătuit să continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui, ceea ce s-a și întâmplat. În amintirea acestei
Chilia lui Daniil Sihastrul () [Corola-website/Science/321388_a_322717]