3,149 matches
-
era oferită celui care își primea misiunea, cealaltă era păstrată în cancelarie, pentru control. Victoria statului Qin împotriva dușmanilor săi a fost posibilă numai prin organizarea unei armate bine echipate și cu o disciplină strictă, pe lângă competența comandanților și viziunea monarhului. Cronicile vorbesc de sute de mii de capete tăiate (nu se luau prizonieri de război). Deși această brutalitate era ceva comun în China Veche, totuși acest tablou sângeros al unificării prin foc și sabie a prefațat, ca o prevestire, duritatea
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
imperiului prin sânge, este total lipsit de scrupule și se bazează total pe armată . Victoria statului Qin împotriva dușmanilor săi a fost posibilă numai prin organizarea unei armate bine echipate și cu o disciplină strictă, pe lângă competența comandanților și viziunea monarhului. Cronicile vorbesc de sute de mii de capete tăiate. Deși această brutalitate era ceva comun în China Veche, totuși acest tablou sângeros al unificării prin foc și sabie a prefațat, ca o prevestire, duritatea regimului instaurat de Qin Shi Huangdi
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
franceză cuvântul « franc » semnifică « liber », este mai probabil că denumirea monedei provine, pur și simplu, de la această inscripție. În 1385, francul este bătut cu imaginea noului rege Carol al VI-lea. Pe o piesă de 3,06 grame de aur, monarhul este reprezentat "în picioare", Această monedă este denumită franc à pied, în românește: "franc în picioare". În 1575, regele Henric al III-lea, cere să se bată un franc de argint de 14,18 grame cu titlul de 833‰, valorând
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
(n. 2 septembrie 1838 - d. 11 noiembrie 1917) (numită și Lydia Kamakahea, Lydia Liliʻuokalani Paki, Liliu Kamakaʻeha, Lydia Paki Kamehaka Liliʻuokalani, sau Lydia Paki Kamehamea Liliʻuokalani) a fost ultimul monarh și singura regină a Regatului Hawaii. s-a născut la 2 septembrie 1838 și a fost fiica lui Caesar Kaluaiku Kapaakea și Analea Keohokălole. Potrivit tradiției hawaiene "hănai", ea a fost adoptată la naștere de Abner Păkī și de soția
Liliuokalani () [Corola-website/Science/314522_a_315851]
-
prin intermediul administrației (control exercitat la multiple niveluri: economic, juridic, demografic etc.) au produs și consolidat ideea de societate bine delimitată, unică și unită, întărind totodată ideea că legitimitatea politică a existenței statului este dată de oameni, nu de Dumnezeu (puterea monarhului avea un caracter sacru, iar alegerea monarhului și menținerea puterii dinastice erau expresia voinței divine). Oamenii au trăit dintotdeauna în grupuri a căror mărime, compoziție și structură a fost extrem de variată: de la familie la triburi sau la alte forme de
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
economic, juridic, demografic etc.) au produs și consolidat ideea de societate bine delimitată, unică și unită, întărind totodată ideea că legitimitatea politică a existenței statului este dată de oameni, nu de Dumnezeu (puterea monarhului avea un caracter sacru, iar alegerea monarhului și menținerea puterii dinastice erau expresia voinței divine). Oamenii au trăit dintotdeauna în grupuri a căror mărime, compoziție și structură a fost extrem de variată: de la familie la triburi sau la alte forme de asociere pe baza unor legături de rudenie
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Ținând cont de noile condiții de viață (alfabetizarea, accesul crescut la schimbul de informații, noile posibilități de deplasare în spațiu etc.), nu se mai putea afirma că „poporul” este format din acei indivizi care s-au născut pe domeniul unui monarh sau care au fost cuceriți într-un război. În acest context s-a impus cu ușurință ideea de națiune potrivit căreia „poporul” unei „țări” este un grup unitar cu interese comune și cu voința și puterea de a acționa întru
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
existat înainte de sfârșitul secolului al XVIII-lea. Făcând abstracție de câteva opere literare, înainte de sfârșitul secolului al XVIII-lea o „țară” nu putea fi gândită sau imaginată decât ca o reflexie a celor care exercitau puterea politică în respectiva „țară” (monarhi, aristocrați etc.), ca o recunoaștere (sau, dimpotrivă, ca o disputare) a legitimității monarhului care deținea puterea. La sfârșitul secolului XX, atât SUA cât și URSS au arătat o dorință redusă de a susține principiul autodeterminării. Această tendință a devenit evidentă
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
înainte de sfârșitul secolului al XVIII-lea o „țară” nu putea fi gândită sau imaginată decât ca o reflexie a celor care exercitau puterea politică în respectiva „țară” (monarhi, aristocrați etc.), ca o recunoaștere (sau, dimpotrivă, ca o disputare) a legitimității monarhului care deținea puterea. La sfârșitul secolului XX, atât SUA cât și URSS au arătat o dorință redusă de a susține principiul autodeterminării. Această tendință a devenit evidentă prin opoziția URSS la independența statelor baltice și prin folosirea forței militare pentru
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
lucrat la o cercetare („Leș monarchomaques de la Saint Barthélémy”) asupra locului important ocupat de religia creștină calvinista în teoriile politice ale monarchomachilor (termen de sursa elenă care desemna pe adversarii regalității, care se împotriveau mai ales puterilor exagerate exercitate de monarhi) și a încercat să arate că principalele motivații ale acestora erau religioase și nu politice. Publications de la Faculté des Lettres et Sciences Humaines de Paris-Sorbonne, série "Recherches' ț. 59, Paris, Louvain: Editions Nauwelaerts, 1971. (ed.) Leș Juifs dans l'histoire
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
Victor Emanuel ÎI al Italiei (italiană: Vittorio Emanuele ÎI) (n. 14 martie 1820 - 9 ianuarie 1878) a fost supranumit „Regele gentilom”. Victor Emmanuel al II-lea a fost primul rege al Italiei Unite. Monarh liberal, i-a acordat încredere lui Cavour, fără a renunța niciodată la propria să autoritate. Pentru supușii săi, Victor Emmanuel al II-lea a fost "îl re galantuomo", "regele gentilom", cel care a păstrat Constituția liberală "dăruita" Piemontului de tatăl
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Bizanțului întâlnesc la 16 kilometri de Cartagina, trupele conduse de regele vandal Gelimer. La numai câțiva kilometri distanță, o divizie mixtă romano-hună învingea trupele conduse de Gibamund, vărul regelui vandal, confruntare în care își pierde viața Ammatas, tânărul frate al monarhului barbar. Mulți istorici consideră acest aspect, cheia Bătăliei de la Ad Decimum, pentru că, deși se părea că sorții înclinau către vandali, aflând de moartea fratelui său, Gelimer este lovit de un acces de furie incontrolabilă, pierzând controlul propriilor trupe și oferind
Belisarie () [Corola-website/Science/313509_a_314838]
-
kilometri nord de Adrianopole. Tatăl său era "Nicefor Bryennios", un strateg al armatei bizantine, pretendent la tronul imperial, general al împăratului Mihail VII Ducas. Datorită cunoștințelor sale, era o persoană apreciată de contemporanii săi. "Nicefor Bryennius" fiind unul din favoriții monarhului a devenit ginerele împăratului bizantin Alexios I Comnen, prin căsătoria sa cu porfirogeneta Anna Comnena. "Bryennios" sau "Bryennius" a apărat, cu succes, în anul 1097, orașul Constantinopol, care era asediat de cavalerii cruciați participanți la Prima cruciadă și care erau
Nicefor Bryennius () [Corola-website/Science/313539_a_314868]
-
Pius al VII-lea în acea perioadă. În ciuda acestor eforturi pentru a-și spori popularitatea, naționalitatea și sprijinul străin ale lui Bonaparte, plus apartenența acestuia la o lojă masonică, au garantat practic faptul că nu va fi acceptat niciodată ca monarh legitim de către majoritatea populației spaniole. În timpul domniei sale asupra Spaniei, Venezuela și-a declarat independența (1810) față de Spania, fiind prima națiune care recurge la acest fapt. De-a lungul Războiului peninsular, comanda sa asupra forțelor franceze din Spania s-a dovedit
Joseph Bonaparte () [Corola-website/Science/313536_a_314865]
-
situația devenea mult mai radicală. Totuși a sperat că poate evita războiul. Pe 27 august, Leopold și Regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, în acord cu nobilii emigranți francezi, au eliberat Declarația de la Pillnitz, care a declarat interesul monarhilor din Europa în bunăstarea lui Ludovic și al familiei sale, și a amenințat vag că vor fi consecințe grave dacă li se întâmplă ceva. Deși Leopold a considerat Declarația de la Pillnitz o metodă de a lua măsuri care să-i
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
morții tatălui său, Mieszko I, au prognozat ceea ce avea să devină mai târziu o practică răspândită în rândul dinastiei Piast. Acestă preluare a puterii a constat într-o luptă pentru dominație, de obicei una militară, între urmașii aproape a fiecărui monarh decedat din dinastia Piast. Boleslav I nu a fost o excepție, iar la scurt timp după moartea lui Mieszko I (25 mai 992), el a alungat-o pe mama sa vitregă Oda și pe cei doi frați vitregi, care ar
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
de facto a regatului. Londra a fost capitala statelor succesive care au înlocuit Regatul Angliei, și anume Regatul Marii Britanii, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei și al actualului stat Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Actualul monarh al Regatului unit, Regina Elisabeta a II-a, este succesorul modern al Regilor și Reginelor Angliei. Cu toate acestea, titlul de Regină (sau Rege) a Angliei este incorect din 1707, cu toate că este des folosit în mod curent. Regatul Angliei nu
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
al Angliei, și Restaurația Stuarților din 1660, când Carol al II-lea al Angliei este încoronat. În urma Revoluției Glorioase din 1689, William de Orange urcă pe tronul Angliei, instaurând astfel o monarhie constituțională. În timul domniei fiicei acestuia, Anna, ultimul monarh din Casa Stuarților, Regatul Angliei este unit cu Regatul Scoției formând astfel Regatul Marii Britanii. Din acest moment Anglia a încetat să mai fie o entitate politică separată, cu toate că din punct de vedere legal aceasta și-a păstrat până în prezent jurisdicția
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
posesorii lor anglo-saxoni. A schimbat natura juridică a numeroaselor alodii anglo-saxone, care din proprietăți libere, au devenit condiționate. Spre deosebire de continent, nobilimea normandă nu a primit proprietăți necondiționate, capabile să-i sprijine ambițiile de emancipare. Serviciile sale militare au fost reglementate. Monarhul avea grijă ca repartiția tuturor feudelor să fie dispersată pe întreagă întindere a regatului, lipsindu-le și de privilegiile de imunitate. Nobilimea engleză nu și-a putut crea principate teritoriale care să sfideze autoritatea regală. Caracterul necondiționat al tuturor posesiunilor
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Louis, Duce de Burgundia, dețineau pozițiile 1 și 2 în linia de succesiune la tronul Franței, regele Carol al II-lea al Spaniei l-a numit pe Filip ca moștenitorul său. Cum uniunea dintre Franța și Spania sub un singur monarh ar fi afectat echilibrul de putere în Europa, celelalte puteri europene ar fi putut lua măsuri pentru a preveni acest lucru. Filip a fost primul membru al Casei de Bourbon care a domnit în Spania. Suma celor două domnii ale
Filip al V-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/314113_a_315442]
-
în numele său, nici în al guvernului pe care îl conducea. Astfel putea să aleagă dintre soluțiile propuse de subordonații săi „făcându-i pe ei responsabili de ele, iar el rămânând de-o parte, sacrosant, inviolabil, Dalai Lama”. Eminescu credea că monarhul trebuia să fie regulatorul vieții sociale care poate armoniza interesele diferitelor clase. El a analizat felul în care Carol I își îndeplinea îndatoririle constituționale într-un articol prin care răspundea acuzațiilor din ziarul "Presa" că dădea lecții de constituționalism M.
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
justiție. În final Eminescu făcea un „apel direct” către domnitor să își îndeplinească toate prerogativele care îi reveneau. Abuzurile din viața politică nesancționate de Carol I erau pentru Eminescu o mare dezamăgire față de așteptările pe care le avea din partea unui monarh constituțional. Din cauza acestei lipse de reacție Eminescu îl numea pe domnitor „Carol Îngăduitorul”. Eminescu credea că explicația comportării acestuia se află în încercarea lui Carol I de a potoli pretențiile liberalilor prin satisfacerea poftelor lor. În felul acesta Carol I
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
soțul acesteia prințul Bernhard și copii cuplului princiar plecaseră din IJmuiden la bordul "HMS Codrington " spre Harwich. Toate aranjamentele necesare refugiului făcuseră făcute mai înainte de declanșarea invaziei germane. Cum din punct de vedere constituțional regina era parte a guvernului, plecarea monarhului a ridicat problema plecării cabinetului. După o serie de discuții aprinse, miniștii au decis să părăsească de asemena țara. La 19:20, membrii guvernului au plecat de la Hoek van Holland la bordul "HMS Windsor" spre Anglia, unde aveau să formeze
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
predici și minuni incredibile, va intra triumfal în Ierusalim, ca Messia și va fi încoronat acolo. Antichrist se va arăta, asemenea lui Iisus, ca profet, rege și mare preot, și își va completa oficiul destructiv ca învățător al omenirii, ca monarh supranațional, și ca primat suprem al tuturor religiilor, cerând să fie venerat ca Dumnezeu. Antichristul va oferi proiectele cele mai fiabile pentru rezolvarea crizei globale și pentru stabilirea unei politici sociale uniforme. Omenirea, sătulă de războaie și necazuri, și orbită
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
do Mar". Este singura interpretă care cântă "Ave Maria", celebra lucrare a lui Franz Schubert, în limba română. Textul a fost scris de Horațiu Bena în 1938. Maria Gheorghiu este singura cântăreață din România care a dedicat un cântec unui monarh, și anume Reginei Maria a României. Cântecul se intitulează "Inima de la Balcic" și a fost compus în anul 2013, chiar în stațiunea Balcic de la malul Mării Negre, pe care Regina Maria a iubit-o foarte mult. Versurile cântecului aparțin poetului Miron
Maria Gheorghiu () [Corola-website/Science/314307_a_315636]