5,311 matches
-
trei zile și trei nopți În șir În pântecul unei creaturi marine și să inhalezi un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe o corabie și s-a Îmbătat. Îmbătându-se, l-au apucat mustrările de cuget. Nu era, desigur, simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asta până mâine... mai bine Îl las În plata Domnului să spună ce o vrea... Totuși, gândi ea, lumea din care vine nu pare prea diferită de cea de aici. Sunt și japonezi, și șobolani, și canguri, și proroci, și monștri biblici... Într-adevăr, tot ce-i aici există probabil și dincolo, doar că sub o altă formă, ceva mai deformată.“ Extraterestrul sorbi un gât din păhărelul de horilcă, după care continuă: - Alcoolul Îngurgitat cu noaptea-n cap Începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
amintească... A, desigur - „Seceră vântul sălbatec”, Își reaminti el, Încercând să-i numere capetele. Nu mică Îi fu groaza când obsevă reptila privind la el cu ohii dilatați, În timp ce el Îngrozit, nu facea nimic În apărarea sa. În secunda următoare monstrul din ochii căreia țâșneau flăcări și Îl priveau dușmănos, făcu un spectaculos salt, se năpustindu-se cu toate tenctaculele Îndreptate asupra lui, hotărât să-l lichideze...!! Scoțând un strigăt Înăbușit, se răsuci speriat acoperindu-și capul cu plapuma - În așteptarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Directoarea Tatiana Îi conduse pe cei doi parteneri Într’o altă galerie unde de fapt erau așteptați. Privind În ansamblu locul producției, Întrebă lucrătorii. „Ați pregătit totul...?” „Absolut...” Contrariat, Tony Pavone privi butoaiele, vorbind singur. „Ce capacitate poate avea acest monstru...??! „Doisprezece mii de litri....” - răspunse un lucrător. Directoarea Tatiana oferi un pahar gol lui Gică Popescu, precizând. „Pentru a vă convinge de adevăr și, nu comit cine știe ce scamatorie, te rog domnule Gică Popescu probează conținutul acestui butoi ori monstru cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acest monstru...??! „Doisprezece mii de litri....” - răspunse un lucrător. Directoarea Tatiana oferi un pahar gol lui Gică Popescu, precizând. „Pentru a vă convinge de adevăr și, nu comit cine știe ce scamatorie, te rog domnule Gică Popescu probează conținutul acestui butoi ori monstru cum l-a numit simpaticul coleg al dumitale...” Suficient confuz de cele ce aveau să urmeze, Gică Popescu potrivi paharul la cana, umplându-l cu un fel de lichid incolor, Încercând să aprecieze. „Îmi pare rău, oricât m-ași strădui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
evităm o catastrofă În care nu se pot cunoaște urmărille...! Așa...acum mai departe. Pe toată suprafața planetei sunt numeroși indivizi ce comit crime asupra persoanelor fizice uneori de o așa manieră Încât, efectiv nu poți crede.Ei bine... Acestor monștri li se aplică o pedeapsă prea ușoară, Între cinsprezece și douăzeci și cinci de ani! - iar În timp ce mortul e În groapă, criminalul e În viață, e bine hrănit, primește vizite, are locuință gratis, are speranța unei evadări iar În final mai poate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din peste trei sute clădiri a patru-cinci etaje Înălțime toate răspândite pe suprafața capitalei și Închiriate la negustori și particulari. La fiecare sfârșit de lună, milioanele veneau pe bandă rulantă Încât Onassis* cu bărcile lui comerciale părea un gândac În comparație cu acest monstru financiar! Pe lângă aceste valori fixe, mai poseda În Împrejurimi câteva importante insule unde se cultiva măslinii și unele fructe exotice și de unde banii alergau către el adunați cu lopata...! Având atâta avere, ce credeți, acest slăbănog individ, mânca cu șapte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nimic mai mult decât o oprire ciudată pe marea autostradă a supraviețuirii umane. De aceea bărbații din baruri își permit să râdă de ea. E oare mai bine să se râdă de tine decât să fii temut? A fi un monstru public este - sigur, monstruos. Dar nici să devii sacul de box al glumelor obscene nu e prea plăcut. Unui ticălos îi rămâne totuși ceva. Doamna Connolly se teme că Sheba va beneficia de dublul standard. Dar mă îndoiesc profund că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Mary Parvin, Margaret Ratner, Colin Robinson, Mark Rosenthal, Claudia Shear, Roger Thornham și Amanda Urban. De asemenea, mulțumiri pentru Larry Konner, fără ale cărui sfaturi, sprijin moral și desăvârșit menschlichkeit această carte n-ar fi fost scrisă niciodată. Singurătatea naște monștri Probabil cei care tocmai au terminat de citit această carte au înțeles că, în ciuda titlului și a povești cu iz senzaționalist, cartea scrisă de Zoë Heller e departe de a fi un simplu succes comercial. Biografia autoarei ne asigură, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ar avea asemenea înclinații și nici Sheba nu-i reproșează asemenea intenții - așa cum o face o Blanchet înfuriată într-una din scenele de la finalul filmului - pentru că în carte singura, absolut singura problemă a Barbarei e singurătatea. Singurătatea în sine naște monștrii, nu e nevoie să fie complicată sexual. Aceasta e tema și e magistral observată și analizată. Fragmentele în care Barbara vorbește despre „un weekend construit în jurul unei vizite la spălătorie“ și despre ce înseamnă singurătatea fără orizont, singurătatea fără ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
despre miturile creaționiste ale amerindienilor era întotdeauna acolo și tocmai din acest motiv Jina știa că Nez Percé, primii oameni care au populat acel canion, în urmă cu zece mii de ani, erau convinși că ei se formaseră din inima unui monstru. După ce monstrul a devorat aproape toate animalele, Coiotul l-a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
creaționiste ale amerindienilor era întotdeauna acolo și tocmai din acest motiv Jina știa că Nez Percé, primii oameni care au populat acel canion, în urmă cu zece mii de ani, erau convinși că ei se formaseră din inima unui monstru. După ce monstrul a devorat aproape toate animalele, Coiotul l-a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un alt trib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
urmă cu zece mii de ani, erau convinși că ei se formaseră din inima unui monstru. După ce monstrul a devorat aproape toate animalele, Coiotul l-a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un alt trib se năștea. Când Coiotul a stors sângele viteaz din inima monstrului, în lume s-a zămislit cel mai nobil dintre toate triburile: Nez Percé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul a tranșat corpul monstrului și-a aruncat bucățile peste tot pământul și oriunde ajungea câte-o bucată, un alt trib se năștea. Când Coiotul a stors sângele viteaz din inima monstrului, în lume s-a zămislit cel mai nobil dintre toate triburile: Nez Percé. De aici începe ținutul primitiv, a spus Zach. Serviciul Forestier a ars majoritatea vechilor cabane. Și nimic altceva nu mai poate fi construit. Jina și-a închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
întoarce în fiecare an, a continuat Ellis. Stă prin jurul cabanei. Nu-i e greu. A ajuns uriaș, e un elan imperial. Nimeni nu-l deranjează. Iarba de sub picioarele lor a început să foșnească uscat când un elan gigantic, un adevărat monstru, a pătruns în luminiș. Animalul era magnific: era înalt de cel puțin un metru și jumătate, avea o coamă deasă și neagră și crupa albă. Când s-a uitat către ei, respirația i s-a transformat în abur. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bilet spre sud chiar în secunda aia. Danny nu era sigur de multe lucruri, cu o excepție însă: știa să joace jocuri video. Tolerase reproșurile și remarcile batjocoritoare ale lui Charlie, dar acum era vorba de GameBoy. Danny bătuse toți monștrii care scuipau foc și toate creaturile inventate de armată. Maică-sa nici nu-l lăsase să-și aducă jocurile cele mai tari cu bătăi: Mortal Kombat și Sonic Battle. Munții de gheață și vulcanii din Super Mario erau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
număr, s-o mai ia încă o dată la rând. Când părinții i-au strigat că-i o curvă, Pearl și-a făcut bagajele. S-a mutat în mașină, a băut prea mult, dar asta n-a transformat-o într-un monstru. După ce l-a născut pe Andy, a sărutat copilul pe obraji și pe fruntea pe care doctorii o numeau deja anormală, deformată. Pearl le-a ascultat diagnosticul, dar n-a intrat în panică. Când, dintr-o dată, cineva devine toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
căutare, Cu libertatea în tandem vin dragostea și ura. Oare? Quid est veritas? Întreabă Motanul Negru. Prințesa din basme, berberica, Așteaptă sărutul și verbul. Ochii aud întunericul, Auzul ucide moartea, Periculos, perifericul Își scrie cărțile, Cartea. Plictisul, verde parfum Naște monștri de cârpă, Doar Bergerac face-un drum Spre Lună să nu se surpe. Simplu, fals suicid Trece prin gând și se stinge, Noi parodiem neiubind Viața, prinosul de sânge. A obosi trăind? O întrebare, Un glonț în ochiul stâng și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de multe fărădelegi și tocmai de-asta încercam să împiedic această căsătorie. Dar acum nu mai era vorba de a feri o adolescentă de o viață posacă și apatică; problema era s-o scap din ghearele unui asasin, ale unui monstru sângeros. Iscoditorul nu era mai puțin îngrijat decât mine, dar mintea lui nu pierdea niciodată vremea cu tânguielile: — Când trebuie să aibă loc ceremonia? Peste cel mult două luni. Contractul este semnat, pregătirile sunt în toi, tata îi adună zestrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gladiatorului, care îl luă și îl vârî în haină. — Adio, zise bărbatul, însă gladiatorul nu răspunse. Bărbatul veni lângă Valerius, care pornise deja. — Așteaptă. Apucă din nou frâul calului. — Ai grijă, îi spuse îngrijorat. Ai grijă. În pădurile astea sunt monștri... spirite rele. Nu știu cum o să te aperi. Dar cu asta... - și scoase din traistă o amuletă... Ia-o, te va apăra de spirite și, poate, de oameni. Valerius privi amuleta. Era o piatră plată și rotundă, cu un șnur de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amuleta la buze. Alături, gladiatorul îl privea pe sub gluga de blană. Ochii îi străluceau pe chipul întunecat. — Pune-o la gât. Bărbatul făcu un gest de salut și se îndepărtă în fugă spre sat, grăbit să scape de primejdie, de monștrii, spiritele și balaurii pădurii, dar, mai ales, de gladiatorul care aducea numai nenorociri. Valerius își petrecu șnurul de piele după gât, vârî amuleta sub haină și o strânse la piept. Dădu pinteni calului și, precedat de Lurr, o porni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își pusese botul pe genunchiul lui. Când am auzit glasul ăla... Aș vrea să-l omor. Gladiatorul duse cupa la gură și bău cu înghițituri mari. — Deci l-a cumpărat pe Skorpius. L-am văzut luptând. E o fiară, un monstru. Din fericire, n-a trebuit să-l înfrunt, pentru că am fost secutor. N-aș mai fi acum aici... De mâna lui Skorpius nu scapi. Se rezemă iar de perete. — Skorpius e feroce. E un munte de om, dar e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zile. Vitellius i-a pedepsit că s-au întors cu mâinile goale. Dacă ai fi rămas în pădure, te-ar fi găsit, mai devreme sau mai târziu. Sau te-ai fi dus să mori în cine știe ce ținut pustiu... — ...plin de monștri, balauri și spectre. Titus zâmbi ușor. Valerius se străduise mult să-l convingă să se întoarcă - pe alt drum - la Colonia, orașul de unde fugise. Îl asigurase că era ultimul loc în care aveau să-l caute. Valerius cunoștea pădurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alături de voi! Errius se alătură centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nimeni nu-i mai puternic decât el. Skorpius e cu neputință de învins, iar sângele celor pe care îi învinge îl închin lui Marte. — Păzește-te de Orpheus - glasul vrăjitoarei devenise răgușit și profund, părând că iese din gura unui monstru aflat în adâncul infernului. — Orpheus! strigă Vitellius. Spune-mi cine este Orpheus! Cel mai puternic gladiator? Unde-l pot găsi? — Orpheus... Da, este cel mai puternic. Păzește-te de Orpheus, repetă glasul ce devenise un mârâit teribil, în vreme ce soarele dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]