4,695 matches
-
nu mai arăți ca un circar. Ce mai aștepți? Îmbracă-le. După câteva minute, Pran este îmbrăcat ca un școlar englez, cu excepția pantofilor. Fiind cu picioarele goale, simte asprimea podelei. Hainele i se potrivesc, deși gulerul este prea strâmt. — Bine, murmură maiorul, cu ochii strălucind. Foarte bine. Bine că nu mai porți hainele alea păgâne. Astea au fost culorile mele. Culori de școală. Ar trebui să joci cel puțin într-o echipă de prestigiu, ca să câștigi o cravată ca asta. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
firesc, nobilele fantezii ale lui Privett-Clampe coincid cu realitatea, punând capăt chiar și frivolității din pantaloni. Accentul lui Clive se îmbunătățește și maiorul se mulțumește să-și privească așa, ca prin ceață, protejatul, care se ridică și declamă. — O, da, murmură maiorul. Rostește corect. Așa! Pagină separată Fâșâitul unui proiector. Un fascicul alb de lumină se revarsă pe un ecran, punând în evidență o duzină de capete tunse modern, dar goale. Cu părul scurt, ondulat și pomădat, prințul Firoz și prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari și sensibile ale elefanților, murmurându-le acestora să pășească încrezător, să nu se teamă. Pădurea ia locul ierbii înalte și invitații descalecă, mergând pe jos spre locul unde Maestrul Regal de Vânătoare al nababului a decretat că poate fi atras un tigru. Șeful vânătorii, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de doctor în biletul de externare. Când soțul ei îl citi, se înroși brusc, înnăbușindu-și mânia. Nu avea ce spune. Noaptea, îl simți lângă ea tensionat, cu resentimente. Încercase să-l aline, dar el o îndepărtase. Mai rău decât nimic, murmurase el. Mai rău decât înainte de a te întoarce. O făcu să se simtă vinovată, de parcă ar fi făcut-o dinadins. Andrew nu înțelesese că pierderea era și a ei, în egală măsură. Nu existase între ei decât această legătură fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Macfarlane îl introduce pe Bobby în spiritualitatea științifică. Societatea Teosofică se întrunește într-o sală mare, cu afișe care preamăresc înțelepciunea maeștrilor himalaieni și noblețea cercetărilor ermetice. Bobby asistă împreună cu stăpâna sa și este foarte admirat. Cum îi strălucește sufletul, murmură doamnele de vârstă mijlocie și domnii. Este destinat să devină Adept. Bobby descoperă că tinerii arătoși au jucat întotdeauna un rol important în lucrările Societății. Însuși Învățătorul Universal, aflat într-un tur de prelegeri în Europa este un tânăr extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i vocea, se întoarce. — Poftim? Nu mai face gestul ăla din cap. Te trădează. Cele două reguli de bază sunt să nu mai dai așa din cap și niciodată să nu fi văzut stând pe vine. Ai înțeles? Bobby încuviințează, murmură mulțumiri și pleacă lăsând-o pe frumoasa Lily Parry să tragă ultimul fum din țigară, până la filtru. Pagină separată Îndepărtându-se de pista de curse, încearcă să și-o scoată din minte pe Lily Parry, ca și cum n-ar fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arată o cutie de lemn de la picioarele sale și rămân amândoi cu privirile ațintite asupra ei. Jonathan vede un amestec de murdărie și tuburi. Dar pe doctorul Noble ceea ce vede îl stârnește, pentru că lasă să-i scape un geamăt. — Fantastic, murmură el. — Da, domnule. — Vino cu mine la Casa Alpină unde sper să descoperim că doamna Dodd e pe punctul de a servi ceaiul. Își croiesc drum prin masa de verdeață. Peste tot, orhidee aliniate în plantatori, atârnând din coșuri, răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a plâns. — Mare pierdere, zice Porter. Manning, care stă la fereastră, pufnește disprețuitor. — Mă acuză c-am furat o hârtie de cinci lire din portmoneul lui Waller, murmură Gertler. — Noi nu te acuzăm de nimic, rostește Manning pe un ton batjocoritor. Am găsit-o la tine. Hoțule! — Ce se va întâmpla? — S-a întâmplat deja. Briggs mă duce la gară, să prind trenul de ora patru. — O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
coroiat și un turban enorm de mătase ca un munte, să ne pierdem speranța. Dacă nu facem asta, negăm condiția de bază sub care trăim. Suntem oamenii care trăiesc niște consecințe. Ce rol ar avea speranța în viața noastră? Toți murmură aprobator, iar el își dezvoltă tema, prezentând nevoia unui om nou, a unei noi societăți, a unei arte noi, oferindu-se pe sine și poezia sa ca prototip. În timp ce acesta vorbește, Jonathan are șansa să-și examineze rivalul. Selwyn este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cele mai simple lucruri fără a fi deranjat. Simpla așezare la biroul său îi produce un amalgam de asociații, forțându-l să îndeplinească o serie de ritualuri semi-involuntare. Jonathan îl privește buimăcit cum rotește vechiul glob de lemn din colț, murmurând ceva neinteligibil. Ia un volum din Punch off de pe un raft, citește cu voce tare trei glume politice, zgândăre focul, face încercarea de a-și atinge vârful picioarelor, răsucește globul în sens invers, apoi grăbit, aproape vinovat, se prăbușește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
explozie mare, albă deasupra capelei. Aplauze și ovații. Jonathan o prinde în brațe pe Star. În jurul lor, oamenii se bat pe spate, își dau mâna. Ea n-a fost nicicând mai frumoasă. — Te iubesc, zice el și o sărută. — Dragule, murmură ea. Ce minunat! — Adevărat? Chiar crezi asta? — Sigur că da, Johnny. Cred că este minunat! — Așadar... vrei...? — Ce să vreau? — Ce prost sunt! M-am pierdut. Să te măriți cu mine, desigur. Accepți? — O, Johnny, ești un scump. — Accepți, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câtva timp în fața unui Fragonard spumos, a unui grup de femei care se scaldă în râu, toate sunt blonde, cu carnea trandafirie. Subliniind atitudinile lor fermecătoare și tehnica uluitoare a pictorului, stă foarte aproape de urechea ei și începe să-i murmure ceva despre senzualitatea nestăpânită a artei. Jonathan, care simte nevoia să se ocupe de ceva, decide că este cazul s-o facă acum. Uite ce este, Gittens, nu-mi vine să cred ce văd. — Ce vezi? repetă Gittens. Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Este semn clar că are pe altcineva, care-l bagă-n boală...“ Ce-a spus? Îl bagă-n boală? Își amintește orele petrecute din casa bărcii și vorbele pe care le murmura Star când orbecăiau pe întuneric, încercând să se dezbrace mai repede. De când vine ea aici? Se luptă cu ceva, o suspiciune ascunsă, când un grup de albi bine îmbrăcați intră pe ușă. Imediat, Bricktop trece pe o melodie populară, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sunt câteva versuri care fac genealogia familiei Chapel până la încețoșatul secol șaptesprezece, într-o casă obscură din Wiltshire. În timp ce profesorul se înclină mândru, ceilalți se uită la picioare. Când cântecul lui Jonathan ajunge la sfârșit, Fotse, adunați să-l asculte, murmură ceva neliniștiți unul către celălalt. — A fost cam scurt, șoptește Gittens. Probabil vor crede că suntem fără tradiție. Deși îi lasă să înțeleagă că disprețuiește genealogia lor, pentru că este atât de scurtă, Daou este mulțumit în cele din urmă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
existența unui sistem solar, comentă Zeul Concentrării. - Norocul să fii proiectat de jetul din fundul fluviului - o sută de miliarde... - Cât viața unei galaxii. - Și probabilitatea să ajungi viu până la noi - o mie de miliarde de ani... - Cât suflul universului! murmură ca o încheiere Zeul Neantului. În acest timp, Homer, care, la început, de bine de rău, se ținuse de bara din fața altarului, atârna acum moale, ca o marionetă, cu picioarele rășchirate grotesc și cu brațele bălăbănindu-i-se de la subțiorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
în mătușa necunoscută o comoară pe care nu voiam s-o pierd. — Amintirile se derulează continuu, ca într-un film vechi în care pelicula s-a rupt pe ici, pe colea... parcă nici nu mă văd la 85 de ani, murmură ea după un timp. — Povestește-mi ce s-a întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mic album de Țuculescu, altul, o cărticică despre Enescu, unii veniseră cu câte o floare, alții, cu câte o veche fotografie ca amintire, alții, cu un drapelaș cu coroana regală. — Trebuie să fi fost un spectacol cutremurător pentru tine, am murmurat. — Am fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să-ți răspund. Totuși, aș fi preferat ca pe copertă să fie scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite.
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și nu ne-ar fi durut. însingurări prelungi cusute-n fir de gheață își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață, Iar gânduri ce au zăcut o iarnă-n amorțire Renasc dorindu-și haină nouă de iubire. Se înalță dintre sloiuri murmure de seară, Pe umeri aburește zvon de primăvară, Pendulări de cald și frig se-amuză printre zile Și dintr-un geam zâmbesc eternele zambile. îmi crește-ncet sub piele mirosul viu de crud, în pocnete de muguri m-aș vrea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii de-ntrebări fără răspuns. De ce când norii sunt triști, Iși deschid brațele Și prind în palmele reci lacrimi fierbinți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii de-ntrebări fără răspuns. De ce când norii sunt triști, Iși deschid brațele Și prind în palmele reci lacrimi fierbinți ce cad despletite pe umerii bătrânei Geea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
are o tavă cu hârtie de mătase, iar a patra un lighean de argint. Ultimele două duc câte o găleată plină cu apă, una cu apă caldă și cealaltă cu rece. Lăsați totul pe jos, le zic. Sunteți libere. Toată lumea murmură: — Da, doamnă, dar nu se mișcă niciuna. Ridic vocea: — O să put. — Nu, nu puțiți, răspund ele la unison. — Făceți-mi pe plac, țip eu. Afară! — Nu ne deranjează. Noi iubim mirosul dumneavoastră. — An-te-hai! An-te-hai se năpustește înăuntru. Da, doamnă. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bani și i-o pune în mână: Mă face să simt beția fericirii! Îi ține mâna și nu vrea să-i dea drumul: O adevărată pasăre măiastră! Pasărea mea măiastră! Se uită fix la actor cu ochii unei tinere îndrăgostite, murmurând: Minunat băiat! Drăgălașă ființă! După părerea mea, actorul nu are decât o înfățișare obișnuită, deși admir foarte mult felul în care cântă și dansează. Interpretarea pe care a dat-o Vulpii Albe posedă esența frumuseții feminine. N-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tavă de aur de pe biroul său. Pe tavă se află plăcuța de bambus cu numele meu. Ridică plăcuța și o ține în căușul palmei: doamna Yehonala. Cum îți spun cei din familia ta, Yehonala? — Orhideea. — Orhideea. Dă din cap și murmură de mai multe ori numele în timp ce lasă plăcuța să cadă la loc pe tavă. Ei bine, Orhideea, poate că ai dori să mă rogi să îți îndeplinesc o ultimă dorință. — Nu, aș vrea să o termin cu viața cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Împotriva voinței mele, mintea mă poartă către o pereche de viermi de mătase care se împerechează - momentul când jumătate din trupul masculului e înghițit de cel al femelei. Stau întinsă, pe jumătate excitată, pe jumătate dezgustată. El geme deasupra mea, murmurând cuvinte pe care nu le înțeleg. Nu-mi vine să cred că durerea așteptată nu se face deloc simțită. Corpul meu își întâmpină bucuros intrusul. Împăratul Hsien Feng se luptă de parcă ar îndeplini o sarcină dificilă. Și eu sunt stângace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]