4,723 matches
-
comerțului este foarte veche și originile se exemplifică în literatura de specialitate<footnote Botez, O., Militaru, M., Comerțul internațional și comerțul exterior al României, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004, pp. 13, 17-135. footnote> prin forma primară de „comerț mut” sub care se desfășura schimbul de mărfuri de către cartaginezi, care au dezvoltat comerțul pe mare, forme mai evoluate atribuite grecilor, romanilor, puternicelor state China și India din Asia, care au pus în mișcare caravanele pe distanțe foarte mari. Rămânând în
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
Dostoievski și, de asemenea, și de fetița care a încercat să fure un covrig, în cvasi-necunoscuta capodoperă a lui Caragiale, În vreme de război. Sunt nenumărate la Marin Preda asemenea sobre și percutante reprezentări ale durerii, ale suferinței teribile și mute, având ca obiect fie oameni, fie animale (nu numai celebra schiță Calul, dar de pildă cumplita și absurda ucidere a câinelui, în Marele singuratic, amintind de câinele „dat în tărbacă” în Grand Hôtel „Victoria Română” a lui Caragiale). Derivând din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cotidiană este, în concepția caricaturală a lui Ion Sava, o funcție purificatoare. De aceea, caricatura este pentru el drumul, propriu-zis „metoda” prin care ajunge la poezie. Poezia din acel mic portret de „Dobrogeancă”, de pildă, pământie, umilă, plină de reproșuri mute și poate inconștiente, ca fetițele torturate ale lui Dostoievski. Sau poezia tragică, amețitor dureroasă, a măștii lui Banquo. NECESITATEA POLEMICII 1. Există o relație organică între polemică și spiritul critic în genere? 2. Se simte, în viața noastră literară, lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Pentru că omul are mai mult tendința de a da sfaturi, decât aceea de a se autoresponsabiliza.) „Nu e destul să știi, trebuie să și aplici; nu e destul să vrei, trebuie să și faci.” (J.W. Goethe) Marile dureri sunt mute. (Tot ceea ce Întrunește grandoare pretinde o contemplație respectuoasă În intimitate, deoarece stările care cuprind mari energii interioare, care sunt trăite deosebit de intens nu pot fi exprimate În termeni reci și obiectivi.) Las’ că-i bine, chiar de-i rău. (Paradoxul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lume a „semnelor”, adică a semioticii -, era limbajul părului lor. Era vorba despre un singur semn - tocmai lungimea părului lor ce cădea pe umeri -, în care erau concentrate toate posibilele semne ale unui limbaj articulat. Care era sensul mesajului lor mut, exclusiv fizic? Era acesta: „Noi suntem doi pletoși. Aparținem unei noi categorii umane, care își face apariția în lume zilele astea, categorie ce-și are centrul în America și care, în provincie (ca, de exemplu - ba, dimpotrivă, mai ales - aici
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
idee infantilă asupra istoriei, potrivit căreia „Germania” și „Italia” se băteau ca într-o carte, iar tinerii care se luptau și mureau o făceau ca într-o glumă cosmică, jucându-și propria viață cu aceeași ușurință ca eroii unui „western mut”. Într-un alt articol (despre Puțină febră de Sandro Penna, tot în Tempo, 10 iunie 1973) spusesem că, sub fascism, Italia rămăsese intactă în mizeria și în cultura sa „populară”: în realitate, fascismul antrenase și corupsese câteva sute de mii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
granița la sârbi. Printr-un concurs de împrejurări, patronul este ucis de chiar fiul său, iar „eroii” ajung, după felurite peripeții, la Timișoara, unde, în sordidul țigănesc al unei mahalale, se încinge un amor nebun între Relu și o țigancă mută și aproape nimfomană, în vreme ce călăuza menită a-i trece la sârbi lipsește. Suferind de incontinență narativă, autorul dezlănțuie o sarabandă evenimențială care omoară prin inflație de semnificații cruda frumusețe din prima parte a romanului: Laur fuge cu banii și cu
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
trăim ca-ntr-un acvariu cu apa jumătate”), iar peisajele marine apar întunecate de gândul sinuciderii. Salvarea este găsită în armonia cuplului, „monadă fără prețuri”, în bucuria nupțială, exprimată, bunăoară, în ciclul Epitalam. La M. versurile se doresc „un flaut mut, neauzit urechii”, muzică născută „din rotiri de sfere”. SCRIERI: Cercul de aur, București, 1966; Ca să fii stea, București, 1969; Ochii și ploile, București, 1972; Pe sub arcada porții negre, București, 1972; Euridice, București, 1976; Am lăsat graurii să zboare, București, 1976
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
așezat, devenind, prin urmare, un scriitor român de limbă străină. Dar dincolo de această latură a muncii sale, rămâne eterna lui identitate: aceea de scriitor român. Și un scriitor care nu are cum și unde să se manifeste, e un scriitor mut, o jumătate sau un sfert de scriitor. Datoria de a fi prezent - iată programul pe care ni l-am impus.” Î.m. își propune totodată să fie „o tribună”, un spațiu al spiritului în care scriitorul „să aibă putința de
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
a mâțelor, a oilor și caprelor (studii) și Amintirile ierodiaconului Iosif. Revista mai publică articole privitoare la arta modernă, teatru și cinematograf, la regia scenică, decor și costume, abordând totodată, dintr-o perspectivă nouă, filmul sau enunțând considerații despre arta mută (B. Florian), teatrul poetic, formula pirandelliană etc. Ilustrând schimbarea atitudinii exclusiviste din articolul-program și deschiderea față de experiențele poetice noi, textele publicate la un moment dat fac o imparțială trecere în revistă: Georges Ribemont-Dessaignes este inclus în sumar cu un articol
INTEGRAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287566_a_288895]
-
nu se-aprind focuri / pe comorile ascunse / și Făt-Frumos întârzie pe la fântâni / cu servitoarele Sfintei Vineri” (Povestea de-aseară); „Ave Maria / s-a deghizat în Mary Lou” (Metamorfoză); „Noe, iubitul meu Noe,/ tânărul meu amant arestat / la graniță de vameșii muți, / cine se mai întoarce / acum în locul tău / să mă ridice deasupra apelor” (Posibile aceste gări... ). I. scrie deseori o poezie voit frântă, alteori dorind evident a scandaliza, deoarece crede că acestea sunt singurele mijloace de a atrage atenția asupra condiției
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
cele lingvistice au fost evidențiate în primul rând, cu toate că în Evul Mediu n-au fost singurul și nici cel mai important criteriu al delimitării de celălalt. Încă în societățile primitive străinul era considerat barbar, care urlă ca animalele sălbatice sau „mut“ - nemec -, în orice caz, cineva cu care nu te poți înțelege. Pentru desemnarea limbii vorbite în Cehia și în Polonia, sursele interne și străine au folosit timp îndelungat sintagmele lingua slavica, lingua Sclavorum. Cosma de Praga nu făcea vreo referință
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost ajutați și de populația civilă din zonă, uneori utilizându-se mijloace de inducere în eroare a Securității. Spre exemplu, dacă este să dăm crezare mărturiei unui securist care a luptat împotriva acestor partizani, călăuza lor principală era „o fată mută, tânără și frumoasă care ducea pe măgar alimente, armament, muniție“72. Și documentele poliției politice denotă existența în rândurile populației din zonă, cel puțin în parte, a unei simpatii pentru partizani, chiar dacă aceștia nu erau localnici. Se vorbea de existența
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sine nu-l preocupă. Reține însă două-trei ipostaze semnificative, se distanțează sau se apropie de obiect, amplifică sau reduce dimensiunile, pentru ca pe marginea unei trăsături definitorii să comenteze nestingherit, de cele mai multe ori patetic. Când autorul nu are în vedere drame mute, intervin discret scene de un umor bonom. Parcul lui de vietăți (între care o ciocârlie, un vultur, o lebădă, cărăbuși, furnici, o căprioară) face pereche grădinii cu flori a lui D. Anghel, nota care-i apropie fiind fantezia. Deși narate
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
mare acuitate. Natura e un amplificator, în sensul că freamătul interior se izbește de indiferența și de tăria ei. Aceasta e semnificația tăcerii în poemele sale, și din această cauză în reprezentarea lui codrul sau muntele apare ca o entitate mută. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Tăgăduința lui Petru, Iași, 1918; Imagini și cărți din Franța, București, 1922; ed. (Images et livres de France), tr. Odile Serre, Paris, 2002; Trois scénarios: ciné-poèmes, Bruxelles, 1928; Priveliști, cu un portret de C. Brâncuși, București, 1930
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
mă Întreb este unul care vine de la o ciudățenie pe care a spus-o Horea data trecută la textul meu. Am tot discutat despre ce fel de text este și Horea a spus ceva care pe mine m-a lăsat mut la momentul respectiv referitor de textul acela. Zicea: „Este teorie și atâta tot! Este pur și simplu teorie Într-un nou limbaj!”. Mă duc acasă Întrebându-mă: Ce idee are Poenar despre teorie, ce-o fi Însemnând teorie În mintea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cenușă sfântă (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români), Elegii (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul Academiei Române), Zăpezi și purpură (1936) tânguioase evocări și invocări, lamentații despre „sterpul meu infern”, în care „se cuibărește ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența devine „groapa mea de umbră”, e bântuită de „fantomele singurătății”, ceea ce o face să semene cu un permanent exercițiu de magie neagră: „Tot ferec și desferec peste vreme/ Trecutul care fumegă și geme
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
pietrele ochilor frați;/ pe sfecla feței, lividă, spălată să fie dată la oi,/ se coc tumorile vânătăilor, ca mugurii degerați.” Apare mitul Magnei Mater, sunt invocate Muma-Zeiță, Maica-Mumă, Sfântul Gineceu. Poate fi admirat și chipul poetului, socotit a fi Marele Mut, preot „al unui oracol vorbind în dodii”, „zeu arlechin”, „preot hilar”, „bolnav de cât avea închis în minte.” Avatara (1972; Premiul Academiei Române), un poem amplu, în treizeci și patru de părți, relevă starea de spirit provocată de descoperirea unor spații noi, urmare
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
povestiri într-o singură frază!” Pentru că unii scriitori, din a căror operă a tradus, precum Václav Havel, Milan Kundera și Bohumil Hrabal, erau atunci interziși în țara lor, însuși traducătorul a devenit acolo persona non grata. Traduceri: Jan Drda, Baricada mută, București, 1949, Nuvele, București, 1951; Marie Majerová, Sirena, București, 1950, Balada minerilor, București, 1965; Jiří Marek, Vorbește mama, București, 1953, Țara de sub ecuator, București, 1960, Panoptic de vechi întâmplări criminalistice, București, 1973, Panoptic de oameni păcătoși, București, 1977, Unchiul meu
GROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
iubire (Fondul principal de iubire. Jocuri de dragoste. Să-mi fii Duminică în orice zi), Pitești, 1996; Recurs la iubire, București, 1996; Durere în doi, Pitești, 1997; Steaua de rouă, Pitești, 1999; Tristețe, Pitești, 2001; Mereu, tristețea, Pitești, 2001; Regele mut, Pitești, 2002; Autumnale, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Daniel Dimitriu, „Plânsul oglinzilor”, CL, 1971, 8; Laurențiu Ulici, „Plânsul oglinzilor”, CNT, 1971, 40; Daniel Dimitriu, „Lacrima Laurei”, CL, 1973, 10; Constantin, A doua carte, 233-235; Cristea, Un an, 274-277; Felea, Secțiuni, 273-280
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
de biografii ale unor inși singuratici, din speța învinșilor și a inadaptabililor prezenți în scrierile începutului de secol XX, dar diferențiați de aceștia printr-o mai pronunțată introvertire, exprimată prin detașare de sine. Personajele trăiesc apatic un fel de drame mute, fără să se autocompătimească, fără sentimentul damnării; le suportă privindu-le cumva din afară, considerându-le parcă elemente ale normalității. În Mâine va fi luni, de pildă, un tânăr scriitor se înapoiază de undeva, cu trenul, într-o duminică, ros
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
se va dovedi tot o proiecție alegorică a nefericitului scriitor. Ursul, un adevărat rege al munților, este prins de comenduirea germană și vârât într-un puț de fier și beton semănând cu un buncher sau cu o pivniță. Natura plânge mută, dar trei copii, cu inventivitate, răbdare și curaj, reușesc în cele din urmă să îl elibereze, ducându-l în mijlocul pădurii Bucov. Buru se va întoarce însă în captivitatea de care nu se mai poate desprinde, iar înțeleptul Gary pornește pe
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
peisaj e rupt/ e făcut din picăturile/ unui cer/ căzut peste noi”, Acest gând), totul situându-se sub semnul destrămării (prăbușire, sufocare, cădere, urlet). Și încrederea în „îngroparea în poem” (Văzduhul surd) parcă dispare, căci verbul se dovedește „orb” și „mut” (Febră), iar cuvintele au „moartea pe ele” (Roata durerii). Culegerile Fumul (1997) și Convoiul (1997) includ poeme ample, unde își fac apariția obiecte comune și personaje enigmatice (domnul K, doamna O, ding). Destinul umbrei (1998) are în centru motivul tanatic
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
lui Coșobea cel cu mustăți atât de lungi, acestea îi sunt scurtate ca să îi încapă în sicriu (Coșobea); un colonel xenofob își lasă averea celui mai pauper localnic din urbe, care se nimerește a fi chiar „o evreică - surdă și mută” (Norii); un preot de țară își achiziționează crucea de veci, care, însă, îl răpune, prăvălindu-se peste el (Amilcar Barca); unui ceasornicar numeroasele orologii din prăvălia „La țanc” nu îi mergeau după ora exactă, ci după „infailibilul său auz muzical
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
le va încălța, pentru a porni la Viena să îi spună împăratului păsurile iobagilor (Opincile). În ciclul Tulnicele Iancului, un lemnar ce își vinde singur obiectele confecționate face fapte de eroism (Mărian din Poșaga); spânzurat în turnul clopotniței, un clopotar mut se zbate cu ultimele puteri pentru a le vesti sătenilor prezența cătanelor, iar aceștia reușesc să le pună pe fugă (Clopotarul din Rovine). Un aer tragic-elegiac învăluie aceste mici narațiuni, din care speranța dreptății dispare, eroii Transilvaniei murind „pentr-un
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]