29,739 matches
-
așa că-i ciudat? Căzu pe gânduri preț de o secundă. — Parcă era o gaură în perdeaua de tăcere. — Mișto, am zis. Antisunet. Clio se uită la mine. — Iar Dusty, spune Jane băgându-se din nou în discuție. Când ne-am mutat, am crezut că o să aibă o cădere nervoasă. — Dusty? întrebă Clio. — Pisica noastră. E bătrână, era a strămătușii lui Paul. E o siameză și e destul de sensibilă. Jane vorbi o vreme despre Dusty, povesti vreo două întâmplări hazlii cu pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
odată ce reușeam să văd și să zăresc ușa, aveam să fiu în stare să-mi silesc picioarele să iasă din amorțeala lor adâncă și să fug. Ceva violent se izbi de celălalt capăt al sofalei, iar zdruncinătura puternică ce urmă mută totul din loc. M-am lăsat pe partea dreaptă, afundându-mi degetele în brațul de pânză moale, încercând să mă opun impulsului care m-ar fi aruncat la podea și reușind cu greu. Așezându-mă iarăși, m-am agățat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rămășițele sendvișului său o fâșie subțire și albă de grăsime de la șuncă, se uită atent la ea cum se bălăngănește în aer, apoi o așeză pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului, Tușa Ruth mută toate sendvișurile rămase pe un singur platou, după care începu să le strângă pe cele goale. Rush o urmări cum își manevrează scaunul cu rotile ieșind de după bar și apoi se întoarse cu fața la mine. — O grămadă de oameni rămân ologi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare, încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o tentativă de alergare. Nimeni mă privea fix din spatele ochelarilor. Nu. Nu mă privea fix. Îmi trebuiră câteva secunde ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și coborî ecranul laptopului. Mi-am încordat mușchii pentru a fugi, așteptându-mă la ceva brusc și îngrozitor; ca el să sară de pe scaun și să se aproprie țipând în gura mare, inuman, de mine. Nu făcu asta. Înclină capul, mutându-și atenția de la mine la balta groasă de vomă de la picioarele mele. — O, măiculiță, făcu el, e greu atunci când se întâmplă. M-am aplecat în față și am riscat să arunc o privire spre locul în care se uita el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin cameră. Doctorul se urcă pe o cutie cu aparate, pe jumătate acoperită de fire, apoi se aplecă să inspecteze un monitor, bătând cu frenezie într-o tastatură din apropiere. — Unde ești, unde ești?... Nnu. Se întoarse, se ridică, se mută la alt ecran. Cioc cioc cioc. Ciociociociocioc. — Nu... A, da. Uită-te. Ridică ochii spre mine. — Un banc de fry în Thera. Hai la terminalul ăsta. Nu, la ăsta de-aici. Am traversat încăperea, călcând peste cabluri și fire, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca și când încăperea ar fi fost un submarin care cobora și tot cobora spre locul acela unde carcasa lui începe să se îndoaie. Doctorul tastă, se întoarse la altă tastatură, mai tastă ceva, tot fără să ridice privirea. Eu mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul, l-am urmărit și mi-am dorit să fiu altundeva. — Deci pentru ce-s toate aparatele astea? M-am simțit prost punând această întrebare. Pentru o clipă, n-am crezut că-mi va răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să recunosc primele semne prevestitoare și să ofer protecție împotriva viitoarelor epidemii periculoase. Limbile pot să se îmbolnăvească și să moară, să știi. Au loc extincții și mai sunt și migrările. Fidorous aruncă o ultimă privire textului furtunii, apoi se mută la următoarea masă, unde un computer asemănător procesa sunetele unor funeralii de stat sobre. Își făcu de lucru o vreme cu opțiunile programului. — Ai observat că „trebe“ l-a înlocuit aproape complet pe „trebuie“ în cele mai multe părți ale țării? Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o vale adâncă și sălbatică, unde medita cât era ziua de lungă. Când îl căutau oamenii și-i cereau să le transmită învățăturile pe care le primise, Tekisui spunea foarte puține sau nu le spunea absolut nimic. Apoi s-a mutat într-o parte mai adâncă și mai inaccesibilă a văii, unde să fie mai greu de găsit. Asta se întâmpla pe când marile temple își pierduseră mult din influență și Japonia se afla sub dominația militară Bushi, marile familii de luptători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu era nicăieri. Un fior de spaimă îmi străbătu ceafa. M-am hotărât să mă întorc în tabără. Cortul nostru dispăruse. Hamacul dispăruse. Gențile ei, gențile mele, totul. M-am uitat la celelalte locuri de campare ca să văd dacă nu mutase cumva totul cât eu fusesem la plajă, dar nu. Nu erau decât pământul nisipos netezit și găurile lăsate de cuiele cortului nostru. Hei! Un băiețel pirpiriu, cu o pălărie uriașă pe cap ridică ochii spre mine, întinzându-mi o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a întâmplat cu asta-i o treabă serioasă, Scout? Nu avem decât o șansă și timpul nu e de partea noastră. Doctorul o ignoră. — Cât timp crezi că avem? am întrebat. Scout nu se mai holbă la Fidorous, ci își mută privirea și se holbă la mine. Nu pricepu cuvintele mele din prima, dar când le pricepu am văzut cum se luptă cu propria-i furie ca să se hotărască dacă ar trebui să răspundă. Nu știu, zise într-un târziu. Ward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea și eu mă forțam să țin zăgazurile intacte. Tata a venit în vizită nu acum mult timp. Nu se prea pricepe la vorbit, dar a încercat totuși să facă puțin curățenie în timp ce eu i-am pregătit o cafea. A mutat una dintre cărțile lui Clio și eu am țipat la el până când aproape că mi-am pierdut vocea, însă el tot n-a priceput și-a încercat să pună cartea înapoi de unde o luase, spunând poftim, uite, e-n ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ăla, în cortul nostru, pe plaja aia. Mi se rupe inima și vreau pozele înapoi, Clee. Mi le doresc atât de tare înapoi. Nu-mi vine să cred ce am făcut. Săptămâna trecută l-am anunțat pe proprietar. O să mă mut pentru o vreme. N-am spus nimănui că plec, nici tatei. Nu știu dacă e bine sau rău ceea ce fac, dar adevărul e că nu mai fac față, nu mai rezist să fiu eu. Mi-e dor de tine, Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și Vasilii Ăduardovici, Vasilii Gavrilovici ducea scaune și scînduri, șumuiege electrice sau céldéri cu cuie și de foarte multe ori duceau amîndoi aceeași scînduré. Dar nici unul dintre aceste obiecte nu dispéreau, așa cum s-ar pérea normal sé disparé, ci se mutau numai cu locul pe teritoriul gospodériei. Lucrul acesta era ușor de confirmat, dacé stéteai ascuns dupé cisterné, În spatele depozitului, de unde, a patra noapte la rînd, cei doi erau urmériți de Alexandr Timofeevici. Nici unul dintre acele obiecte nu dispérea. Faptul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe teritoriul gospodériei. Lucrul acesta era ușor de confirmat, dacé stéteai ascuns dupé cisterné, În spatele depozitului, de unde, a patra noapte la rînd, cei doi erau urmériți de Alexandr Timofeevici. Nici unul dintre acele obiecte nu dispérea. Faptul era cert. Ele se mutau cu locul pe teritoriul gospodériei și o féceau cu atîta repeziciune nemotivaté, Încît dupé cele patru nopți de urmérire, Alexandr Timofeevici bénui cé la mijloc este o metodé foarte șireaté de a pune În Încurcéturé pe oricine ar Încerca sé-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé între iepurii, pe urmé se gîndi sé puné acolo o portițé micé de plasé, pe care s-o Închidé și sé o deschidé. Într-un cuvînt, vizuina era gata și Nicolai Arsenievici, Începînd chiar de mîine, ar putea sé-și mute În pédure iepuroaicele. Pe masé, În fața lui Nadejda Petrovna, stéteau una peste alta cutiuțele Învelite În hîrtie de caiet, cu numele scrise pe ele. Puteai sé te joci cu ele și sé construiești o casé de cutiuțe, céci seménau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe fața acestui om și ochii lui, care au pierdut orice urmé de ciudé și mersul lui clétinat, aproape cé nu mai motivau toate acele nopți pe care Alexandr Timofeevici le petrecuse În spatele cisternei, iar de doué zile s-a mutat dupé césuțe, sus de tot, pe iarbé. Cert era cé ciuda lui Alexandr Timofeevici dispéruse și el nu-l mai Învinuia pe Vasilii Gavrilovici de cele sévîrșite. Poate cé În locul lui, Alexandr Timofeevici ar fi procedat la fel. Alexandr Timofeevici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
urmat cursurile Institutului de Relații Internaționale al Ministerului Afacerilor Externe. La 11 noiembrie 1948, a fost angajat în M.A.E., fiind repartizat la Divizia Consulară, Direcția Judiciară, cu gradul de al II-lea Consul; după doi ani a fost mutat la Direcția II Relații. În anul universitar 1949-1950, a fost numit, la cerere, asistent universitar (cu jumătate de normă) la Institutul de Studii Economice, catedra de Economie Politică. În anul 1953, s-a transferat, la cerere, din M.A.E.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de informare a celeilalte funcții. Aceasta este mai relevantă în cadrul mediului sectorului public, în care fiecare parte își aplică regulile specifice, asigurând totodată confidențialitatea raportărilor. În prezent, auditul extern a fost atras de valul riscului, și abordarea acestuia s-a mutat de la „riscul auditului” la „riscul afacerii”, adică la riscurile cu care se confruntă clientul, respectiv mediul de afaceri, operațiunile și procesele de control, iar auditorii petrec mai mult timp luând în considerare aspectele mai cuprinzătoare ale riscurilor și controalelor managementului
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
de godin nu umplea frigul lăsat în mine de plecarea lui Iordan. Restul fiind cenușă și lacrimi. Restul resturi. O să evacuez toate mainimicurile care-mi sufocă mansarda. Construită în cinci pereți, ca mansarda lui Mircea Eliade. Poate c-o să mă mut cu totul aici și-o să închiriez parterul. "Banii sînt scurți", cum spunea bunelul. Din ce în ce mai scurți. Deschid caseta cu vechile fotografii alb/negru, zimțate pe margini și mă bucur că n-am ochelarii, că i-am lăsat jos. Mi-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la pian, în smoking și pantofi de lac. Greul-greu a venit din '49, cînd a fost nevoit să mă trimită la București, la Liselle; cînd se zbătea în incertitudinea a fi sau a nu fi arestat. Dacă s-ar fi mutat în '46-'47 la Sibiu... Prietenul Achim Stoia era acolo. Dar fidela mea mamă, gospodină (cam) abrașă, s-a vrut în casa ei. Nehotărît era și în '48. Ba nu, a vrut să plece la Cluj, dar cineva (parcă Antonin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea. A și suflat în linii, vrînd să le mute, să le încurce ițele. Cred că și pe mine ai putea să mă-nflorești așa, cu căldura mîinilor". "N-am organ pentru chestii primitiv-lacrimogene", i-am retezat-o. Deși, da, eram în levitație erotică. Pluteam, dar pentru Iordan. Mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întîrzii mult. Vino înapoi repede. Autobuzul nu-i aglomerat. Un copil murdar pe bărbie cronțăne semințe, la întrecere sonoră cu solistul de la Vama Veche: "Am să-mi trag un glonț în cap/ Și-am să-mi fac o gaurăăă... Mă mut spre spate și particip, fără voie, la discuția despre alte găuri, de data asta în șosele, a doi băietani. Înjurăturile mă fac să-mi schimb din nou locul. O țărancă îmbrăcată într-o bundă, de sub care se ivește un tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inima lui, mare cît inima lui... Se orbește de dor, așa se crede, am să orbesc și eu de dor. Ca Rusalin, își plînge Mitiță de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
strigat după mine, în Piața Unirii, Cornel Șoitu. Ce-i cu b "Ora"? Cîntă în struna celor cu pîinea și cuțitul mai ceva ca "Flacăra -b Iașului"". "Cu pîinea și briceagul! Leandru l-a angajat și pe Briceag. S-a mutat cu tot cu rubrica "Așa da! Așa nu", de la ziar". "Ar fi bine să părăsești și tu barca". Cînd plecase de la revistă, îi spusese lui Lerești: "O să te condamne istoria presei pentru ce faci". "Eu o scriu. Și n-am timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]