3,535 matches
-
mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambiguitatea lucrurilor, dozând întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri, se dereglează. Depresia este insurecția nevăzutului. Suprafața, sediul splendorii, este constrânsă să abdice. Regula este acum a adâncului, a neantului, a prăpastiei, a tot ceea ce până atunci stătuse la pândă. 7 mai De ce oare orice lamentație pe față se instalează în kitsch? De ce a vorbi despre "lucrurile ultime" este impudic și stînjenitor? Există pesemne o intimitate a speciei umane și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se refuză cu desăvârșire. Sîntem rezultați dintr-o aruncare ― și, ca dovadă, iată-ne, sîntem aici ―, dar nici aruncătorul și nici sensul gestului lui nu ne sânt transparente. Absența lui "de unde?" întemeiază nimicnicitatea, iar viața noastră este direct instalată pe neantul acestei explicații. Dar pentru ca "aruncarea" să fie deplină, nici "de partea cealaltă" ― a ieșirii din scenă ― nu stăm mai bine. Misterului lui "de unde?" îi corespunde cel al lui "încotro?". În această construcție, Heidegger nu ia în calcul credința (așa cum pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să joc. Culisele, oarbe pentru mine, sânt primul temei al nimicnicității mele și primul fel în care "vina" se articulează în existența mea. Lucrurile merg însă mai departe: jocul însuși, popasul meu în scenă este pândit în fiecare clipă de neant și generează neantul. De ce? Pentru că prin fiecare gest al vieții mele eu aleg între mai multe posibilități și fiecare opțiune, odată făcută, reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat. Prin unica mea alegere eu am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oarbe pentru mine, sânt primul temei al nimicnicității mele și primul fel în care "vina" se articulează în existența mea. Lucrurile merg însă mai departe: jocul însuși, popasul meu în scenă este pândit în fiecare clipă de neant și generează neantul. De ce? Pentru că prin fiecare gest al vieții mele eu aleg între mai multe posibilități și fiecare opțiune, odată făcută, reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat. Prin unica mea alegere eu am remis neantului restul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
generează neantul. De ce? Pentru că prin fiecare gest al vieții mele eu aleg între mai multe posibilități și fiecare opțiune, odată făcută, reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat. Prin unica mea alegere eu am remis neantului restul refuzat al posibilităților. Înaintarea noastră prin existență generează fără încetare neant. Nu numai ca aruncați în lume, dar și ca "aruncători", ca "proiectanți" ai propriilor noastre gesturi, ca ființe ale proiectului, ca împlinitori și realizatori, stăm pe ne-temeiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
între mai multe posibilități și fiecare opțiune, odată făcută, reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat. Prin unica mea alegere eu am remis neantului restul refuzat al posibilităților. Înaintarea noastră prin existență generează fără încetare neant. Nu numai ca aruncați în lume, dar și ca "aruncători", ca "proiectanți" ai propriilor noastre gesturi, ca ființe ale proiectului, ca împlinitori și realizatori, stăm pe ne-temeiul nimicului. În sfârșit, în al treilea rând, jocul nostru nu are cine știe ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lor încep să semene între ele, până ajung la chipul statistic al lui Niemand, Nobody, "nimeni". Cu fiecare dintre gesturile noastre comune, cu orizontalitatea cotidiană a vieților noastre, cu fiecare evitare a întîlnirii cu posibilul nostru ireductibil ― ne așezăm pe neant. Această întreită vină existențială, întrucît ține de constituția omului, depășește, cum spuneam, discursul de tip etic. Ea este o vină fără răspundere individuală și ea trimite mai degrabă la insuficiența condiției noastre, la faptul că pur și simplu sîntem așa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pas în existență? Ce res mirabilis, Zoloftul acesta, născut din singurătatea și spaimele omului modern! De când zeii ne-au părăsit, am fost obligați să născocim un agent al disimulării, un covor chimic aruncat peste prăpastia existenței, o husă trasă peste neant. 10 august Nu pot ieși din atmosfera paginilor despre Flipi. Aș vrea ca el să le citească și în același timp îmi e teamă, pentru că ce am scris acolo e varianta mea a relației noastre și s-ar putea ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din ființa noastră, ar dispărea peste noapte ― atunci tot edificiul limbii s-ar prăbuși și, o dată cu el, omul și întreaga Creație; despre flori, pietre, păsări și animale nimeni n-ar mai putea să spună "sînt" și ele ar dispărea în neantul ne-mai-rostirii-lui-"a fi" și ar înceta "să fie". Așa stând lucrurile, S.u.Z. este descrierea și analiza palierelor lui "a fi" (pe care-l deschide existența omului) așa cum ni se impun ele în lumea preocupării noastre (întîlnirea cu lucrurile-ustensile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acest scenariu mitic recită pur și simplu textul sacru și întemeietor. Recitarea periodică a codului ca text sacru, în colocvii, în reviste de specialitate și în prelegeri universitare face să țină cosmosul filozofiei. Fără acestea, el s-ar prăbuși în neant. O cultură este cu atât mai puternică cu cât gesturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sânt mai frecvente. La noi, de pildă, "cosmosul Noica" este amenințat să se destrame pentru că el nu este susținut prin recitări periodice, pentru că nu există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că ai ceva de ispășit și că iubirea ta atotîndurătoare este vaga compensație a vinei de a-ți fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă. Ne iubim cu toții mamele atât de mult pentru că sânt singura aluzie palpabilă la neantul care am fost. 29 mai Un jurnal, adică o "consemnare pe zile", poate fi numit așa numai în măsura în care orice relatare are loc în timp. Dar ce criteriu exterior! Căci altminteri, el este o dare de seamă despre tot, de la oamenii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
senzația penibilă că trage chiulul. În orele acelea cât am stat ultima oară cu el îmi spunea că își dorește mai mult ca orice să moară și că moare ca un mare credincios: avea credința nezdruncinată că va intra în neant. De câte ori dispare cineva care a făcut parte din viața mea mi se pare că ia cu el partea aceea care era a noastră și că viața mea, împuținată astfel, este și ea mai aproape de sfârșit. Pentru că rostul vieții mele se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de om: un eveniment social care se produce deodată și care mă poartă cu el nu vine din afară; dacă sunt mobilizat într-un război, acest război este războiul meu, seamănă cu mine și îl merit.” (Jean-Paul Sartre, Ființa și neantul 1) Coeficientul de adversitate, adică modul direct sau indirect de împotrivire al celorlalți, resimțit de oameni în acțiunile pe care le promovează în atingerea scopurilor lor (propuse în calitate de agenți raționali, care-și urmăresc adecvat interesele ă vezi John Rawls, A
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
decât Tosca lui Puccini peste zidul castelului Sant’Angelo. Margareta din Gaițele preia din scrisoarea soțului ei către amantă ideea că acesta ar putea bea laudanum, un tranchilizant pe bază de opium. A fi o „băutură a uitării și a neantului” după livrescul ei soț, lichid aflat la îndemână pe noptieră. Prinzând din zbor sugestia, în timp ce frații săi sadici îi citesc înainte scrisoarea terifică, Margareta soarbe din licoare și... mortua est. În perioada comunistă, sinuciderea devine un păcat condamnat de regim
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
toate o reacțiune contra ascetismului medieval și-a format idealul său de om În opoziție cu idealul de om al Evului mediu. Omului care nu se consideră decât ca „o umbră trecătoare de la pământ la cer”, schivnicului cufundat În contemplarea neantului acestei vieți, acestei văi a plângerii, Renașterea i-a opus idealul omului integral, care, considerând viața aceasta ca bunul suprem, vrea s-o trăiască din plin, cât mai intens și cât mai liber. Întrebuințarea totală a tuturor facultăților, savurarea frenetică
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
nemulțumește, îl enervează chiar la culme pe domnul I.N. este „așa-zisul optzecism” și „postmodernismul”. Cităm: Pentru noi, cei din acest spațiu, forma de postmodernism ce ni se propune reprezintă o stârnire a puterilor Haosului, o încercare de sincronizare cu Neantul. Este ambiția unora care, neavând habar nici măcar de gramatică, dar, cu un anumit meșteșug combinatoriu, ar putea îmbrăca în «veșmântul ființei noastreă ortografiind fără majuscule, fără a ține seama de semnele de punctuație, sau omițându-le cu totul - chiar și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
economic. Consilier principal la interne, externe și ...„subterane” - cum au glumit unii, a fost numit dl Andrei Strâmbeanu - bun român dar și mare ghinionist. Peste tot unde a consiliat până acum - a pierdut. Vorba lui Esinencu: „Abia acum se deschide neantul, băieți!” Aureliu Busuioc, poate cel mai așezat pe scris autor basarabean din perioada aceasta de tranziție spre democrație și de abandonare a ideii comuniste - o prostie încremenită în proiect! -, ne-a promis, încă înainte de alegerile prezidențiale din R.M., fragmente alese
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Ei bine, În această zi În care Hitler eșuează, după Napoleon, Cezar și Alexandru (mort la bordel), țin să spun că-l disprețuiesc pe Isus, ceea ce e mai bine decât a-l urî. Această umanitate nu mai e la Înălțimea neantului. Căzut dincolo de orice limită a rezonabilului, el mai face mărturisirea Înfricoșătoare că numai frumusețea morții Îl poate răscumpăra pentru urâțenia felului În care a trăit. Urâțenie provenită și dintr-o rea cunoaștere a spiritului germanic. Nu vorbește nici limba germană
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Într-un agent al dezordinii. Incoerențe și miopii Fără Îndoială, ar trebui urmărite mutațiile petrecute În decursul scurtei evoluții Între negarea realului și recolonizarea lui cu fantasme extrase dintr-o neștiută biografie „de interior”. Discernem aici și o experiență a neantului, care a fost experimentată Încă de romantici și care, la un contemporan al nostru, Livius Ciocârlie, devine chiar materia de bază a unui Întreg jurnal intim În travesti 9. Vidul, inexistența, indiferența, Într-un cuvânt, contra-realul sunt materia primă a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pune o minimă ordine În haosul cotidian al mărturisirii, În labirintul a cărui străbatere necesită cel puțin clarificarea inițială, stabilirea coordonatelor timpului zero. Puține jurnale intime scapă străbaterii, cvasiobligatorii, prin acest timp. Viața reportată dintr-un plan În altul, din neant În dreptunghiul paginii scrise, trece, trebuie să treacă prin prelungirea timpului pe care, fără să știe, l-a parcurs. Timp presimțit, timp recuperat, abuzând de altă voce narativă. Eului narativ, indefinibil, i se substituie un martor adevărat: un document, o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de cuvânt al F.A.R.I., ramura condusă de Dumitru. Însă această organizație se afla în plin proces de descompunere, deoarece cea mai mare parte dintre organizațiile fondatoare se retrăseseră fiind înlocuite cu alte asociații, multe dintre ele necunoscute, altele apărute din neant, (gurile rele spun că au fost inventate de azi pe mâine dintre prietenii președintelui Dumitru). Efectul a fost ireal, unii dintre aceștia s-au trezit că sunt președinții a două sau trei asociații fără să fie înștiințați de acest lucru
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
prost infatuat până la Dumnezeu care sigur este bolnav de diareea cuvintelor și în loc să meargă la privată, vrea să se dea cât se poate de mare. Numai vă rog ascultați-l: „Pa mine, la Plesu, ma impresioneaza gindirea exhaustiva spre convergenta neantului. Sinergia acestei gindiri, tradusa in termeni transcedentali, imi excita fioru existential teleportindu-ma spre abisale viziuni. O voce interioara imi sopteste, insa, ca entropia facerii, extrasa din filozofia plesciana, provoaca labilitati semantice sinonime cu rostogolirea lavei incinse pe caldarimu sufletului epicurian
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Nu vă gândiți că doamna Pora este cea mai frustrată dintre noi toți? De când dumneavoastră ați monopolizat fundul președintelui, sărmana de ea, pupă mobila prin casă, pupă stâlpii de telegraf, barierele de cale ferată și cu privirea pierdută într-un neant doar de ea cunoscut, linge ore întregi, în neștire, receptorul telefonului. Și noi ceilalți, avem accese din acestea, dar ni le înfrângem cu bărbăție, pe cât putem. Sperăm că pentru sănătatea noastră și pentru liniștea președintelui nostru, să cădem la înțelegere
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
percepțiilor imediate și nu se va mai raporta la realitate ca la un dat imuabil, "obiectiv". Reflecția și imaginația îl ajută să vadă "dincolo" de aparențe, astfel încât în biserică, la nunta vărului Lică36, Bizu "are din nou pe retină imaginea neantului vieții", într-o variantă mai puțin dezgustătoare, dar la fel de terifiantă: "oamenii nu erau oameni" ori "cadavre în putrefacție ca la înmormântarea lui Truțu, ci schelete". Nunta (alt ritual "de trecere") e celebrată așadar ca un "pact" sinistru prin care oamenii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un "accident" oarecare, adevărata "boală" de care suferă Bizu fiind de natură spirituală ("dorința intimă de a muri"), și nu trupească. De aceea, consider neîntemeiată observația lui Negoițescu privind presupusa "contradicție internă a personajului", care ar oscila între "gustul de neant" ("gest pur și originar") și "satisfacția instalării în boală" înțeleasă "ca o conștiință superioară a labilității universale, ca o trăire plenitudinar estetică", ce "anulează gustul de cenușă"37. Interpretarea aceasta e contrazisă de faptul că "instalarea în boală" (boala fizică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]