60,569 matches
-
rubrici întregi, săptămînal (el a reintrodus în presa postbelică rubrica de bridge), sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi. în
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
ca un abandon; încît toată pînda pisicii fusese o exagerare ridicolă, un sadism tipic speciei. Ronțăiala aripilor, praful fin scuturîndu-se de pe ele, pătînd botul pisicii, - expresia ei de satisfacție. Țiganca beată, îngenuncheată în noroi, vara, în ploaie... Părul ei lung, negru, ud, lipit de obraji, pe umeri... Sînii ieșiți în afară lăsați din rochia de stambă colorată. Fața neagră, lucioasă, ochii ieșiți din orbite, buzele mișcîndu-i-se. Pare că spune ceva, că se roagă. Nu am decît zece-unsprezece ani și o privesc
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
fin scuturîndu-se de pe ele, pătînd botul pisicii, - expresia ei de satisfacție. Țiganca beată, îngenuncheată în noroi, vara, în ploaie... Părul ei lung, negru, ud, lipit de obraji, pe umeri... Sînii ieșiți în afară lăsați din rochia de stambă colorată. Fața neagră, lucioasă, ochii ieșiți din orbite, buzele mișcîndu-i-se. Pare că spune ceva, că se roagă. Nu am decît zece-unsprezece ani și o privesc din casă de la fereastră, ridicat pe prichiciul ferestrei cu sexul gata excitat, nu prea dîndu-mi seama...În paroxismul
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
în care nu mai este nevoie de nici un cuvînt... Cartea ca un infrasunet. Cititorul trebuie atras ca într-o cursă. * Cotul țiganilor. Rîul Ialomița, în copilărie. Țigăncile goale, vara, sărind din apă turbure cu brațele în sus, cu țîțele lor negre și țipetele nerușinate. Cînd plouă tare, malul se surpă, cotul se lărgește din an în an, pe cînd, pe plaja care se întinde din ce în ce mai mult, după aversele bogate, corbi mari, grași, se plimbă pe nisipul umed cu pași rari de
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
de un gând, am băut o cană de lapte de ren muls chiar de soția intendentului hotelului, - o laponă tăcută, luată de nevastă de tânărul englez, un blond finuț, având în grijă hotelul de turiști, modern, cocoțat pe niște stâlpi negri de bazalt cu aerul unei confortabile locuințe lacustre. Lacuri și aici, ca în toată Finlanda. O puzderie, peste tot. Apă limpede, albăstruie, rece ca gheața, în adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
nobiliara) pretinde că Rorică a îndurat absolut totul că un laș, fără să fie măcar deportat, numai că nu se fabricau ace de siguranță nu putea să suporte. Nu stia dacă Ralea i le-o fi adus... Un cîine tînăr, negru, antracit, cu ochi galbeni de leu și ghiare aproape albastre. El primește cu ură mîncarea ce i se aruncă, așteptînd mai întîi să te îndepărtezi de el, ca să se asigure că nu va pați nimic, pe urmă înhață osul, carnea
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
lui aurii încarcați de o cruzime greu de definit. Lătra fioros noaptea. Doarme între trei brazi înfrățiți, iarna, pe zăpadă, ca lupii, încolăciți în ei înșiși, păstrînd căldură. În spatele vilei numărul 10 de la Sinaia, cu ramele ei roșii la ferestrele negre, începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu zilele, înfrătindu-se probabil cu lupii, observă cineva care i-a și pus un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea, neîncrezător, nu se mișcă din loc. Cineva spune că el a căpătat și mirosul
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
așa că mai curînd se poartă astfel de frică... S-a discutat mult, că între scriitori, la vila numărul 10, din care iarnă nici nu mai puteai să ieși de zăpadă căzută. S-a discutat despre firea ciudată, sălbatică, a cîinelui negru, ne-fidel (în definitiv) ne-credincios, știind deci numai de frică, ne-recunoscător, ne-ascultător, liber de capul lui (fără a ști măcar că e liber față de ceilalți membri ai speciei sale); despre firea să aspră de pustnic vrăjmaș, cu ghiarele
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
care înghite laolaltă cu tot felul de obiecte, cărți. Volume scumpe, îmbrăcate în piele fină, cu foita subțire aurita pe margini. Reproduceri de tablouri celebre. Kant, Seneca, Goethe, Schiller, Schopenhauer. Dicționare și albume, enciclopedii și tratate. E perioadă cea mai neagră a comunismului în Cehoslovacia, cînd bibliotecile sînt confiscate și distruse, artă și literatura condamnate la pieire pentru înaltă "trădare" a cauzelor poporului. Hanta, un ins ciudat, pe jumătate nebun, pe jumătate idiot, simbolizează, în lectură pe care o propun cititorului
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
și un negru), nici în cele bataistice următoare (un echipaj de război aeropurtat la o ambasadă americană din Golf asediata de fundamentaliști). Noutatea valida e în urmărirea anchetei și în modularea cinemului specific american al procesului intentat, în speță, colonelului negru, pentru reprimarea sîngeroasă, inevitabilă, a asediatorilor civili, dar înarmați. E aici o finețe a tuselor dificile, simptomatica pentru însăși reconsiderarea jurisprudenței, dincolo de pragul temporal tocmai trecut, ca argument pentru o reabilitare a tematismului filmic, într-un balans al contribuțiilor și
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
din Kronland-ul moldav s-ar menține, după Franzos, doar în limitele foarte înguste ale unei raționalități mereu amenințate, așa cum o semnalează chiar dînsul à propos de români, "fiii zvelți și dinamici ai Sudului, cu fețele lor smede și cu ochi negri strălucitori", a căror mîndrie și demnitate "naturală", "atîta vreme cît sînt treji" (ca antonim al beției alcoolice, dar și în sensul figurat al lucidității, al rațiunii în general) o elogiază; "aici - la serbarea din octombrie 1875, deși Franzos are în
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
creează așa dar și se consolidează o nouă ierarhie unde condamnatul ia poziție de lider, iar experiența penitenciară apare ca un stagiu meritoriu în camera superioară. Parada acestei comunități este lesne de remarcat la nivelul întregii societăți, în care economia neagră tinde să devină unica sursă de aprovizionare, iar corupția singura pârghie a sistemului. Valorile capitale sunt deja pervertite, iar faptul că sunt acceptate ca atare se încarcă de tragismul inconștienței. Consimțământul colectiv pentru amoralitate nu mai are nimic șocant. Parada
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
nimeni nu se arăta foarte primitor și ospitalier cu plătitorii, deși în sală era frig, mărturisesc că am avut o seară bună. Și asta datorită celor întîmplate pe scenă. Alegerea textului mi s-a părut cea dintîi șansă. Linia umorului negru, sentimentul situațiilor fără ieșire, a unor destine dirijate într-o manieră cinică, mocnirea disperărilor și a eșecurilor în spatele zîmbetelor metalice, ispita morbidului ca mod de a trăi, capătă pe scenă accente acute. Spiritul ludic devine tușa dominantă pentru întregul "tablou
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
E parfumul subțire adus din vechimea imperială și dat pe corsajele și reverele doamnelor și domnilor de azi. În fond, ce putea fi mai firesc, în briantul concert, decît invitarea unui Gregory Peck, acum octogenar, sau a corului de copii negri din Harlem! Da, dar cînd știm că Viena ultimului an a fost răvășită de puseul naționalist al lui Haider, atunci tenta americănească a spectacolului nu mai părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
Viena ultimului an a fost răvășită de puseul naționalist al lui Haider, atunci tenta americănească a spectacolului nu mai părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit" mica lecție de democrație și toleranță (copiilor negri li s-au alăturat, în cor, odraslele vienezilor) administrată, vag ritos, de americani, iar preceptele lui Lincoln, în inconfundabila dicție a veneratului actor, pe fondul muzicii stenice a lui Copland, au fost extrem de concludente. Toate astea însă montate ingenios în
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
multă violență decât se putea bănui la suprafață, nu numai miriadele de pești vii, dar și toate vitele moarte, toți înecații, toate sfărâmăturile de piatră și de fier pe care le aduceau răbdător la starea de pietriș, apoi de nisip. Neagră în negrul nopții, lunecarea lichidă a straturilor suprapuse de apă avea loc nu departe de casă și totuși împrejur domnea o ciudată tăcere." Aici nu este o simplă descriere de natură, ci și portretul interior al unei adolescente de atunci
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
pașnică deși în disoluție și răufăcătorii urmăriți de doi polițiști coruptibili. Primplanurile detaliate și încadraturile - cînd subiective cînd obiective, ca și cum în permanență eroii s-ar fi aflat sub incidența unor camere de luat vederi ascunse ce-i imortalizează în alb negru - sînt supuse unui straniu montaj, elaborat în conformitate cu meditațiile din off ale protagonistului. Inițial în pragul unei crize de inimă, acesta se confesează amicului său, partener de volan și ședință de reclamă la răsărit de soare. Același astru e luat reper
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
veșnici, nemuritori. Cum îl crezusem de exemplu pe Geo Bogza. Am mai scris. Repet amintirea zilei în care Bogza, întins pe catafalc, în biserica Amzei, rămas singur în ea, fără nici o priveghere; ...cînd, intrînd, văzusem de departe cosciugul cu pălăria neagră, largă, a decedatului, așezată la căpătîi, între lumînările aprinse; și cînd, văzînd-o acolo, o luasem la goană îndărăt, ieșind afară pe pîrtia de lumină pe care soarele înclinat o arunca în sfîntul lăcaș. O lașitate veche, desigur. Mă uit la
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
acum lui... Rubens. Cum e posibil? Cum să modifici brusc această tradițională paternitate fără să ții cont de două stiluri atît de diferite: la Caravaggio (1573-1610), din familia tenebroși-ilor, "eclerajul e lateral, aspru și direct, în contrast cu zone de umbră neagră" (André Chastel), pe cînd Rubens (1577-1640) "transformă carnea de aur în lapte înfierbîntat de sînge" (Pierre du Colombier). Cine și-o fi asumat această stupefiantă substituire?! Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială a
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei. Dar ce-i cu pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio(?), Rubens (?) și mă aflu dintr-odată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
a înnebunit țara lui, poporul lui ce nu l-a cunoscut, ce nu a vrut să facă în folosul lui, cît a trăit, nici o jertfă spre a-i procura mijloacele subzistenței, ci l-a lăsat să-și tîrască viața în neagra mizerie și să moară în casa de nebuni?"). Pasajul lovea și în Junimea. De aceea, poate, în ulterioarele ediții Xenopol, s-a renunțat la prefață. Viitorul mare istoric (fost prieten, la Junimea din Iași, cu Eminescu) enunța și observații critice
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
în care pedeapsa de apoi e asumată de un politician care visează să facă ordine cu mitraliera la el în țară și care minte fără să clipească atunci cînd i se reamintește acest lucru. Un, chipurile, creștin care alcătuiește liste negre și care face din xenofobie și din antisemitism, în publicațiile pe care le patronează, un amestec pe care mai marii Bisericii ortodoxe îl dezavuează categoric. Poate mai tîrziu decît ar fi trebuit și poate nu suficient de explicit, dar, sper
Neliniști milenariste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16517_a_17842]
-
Mihaela Avrămuț, Mircea Doreanu, Ștefan Borbély (o fi chiar acela?), Anca Drăgan, Lucian Buțiu și Gică Enache - sînt atît de originali, de proaspeți, de spirituali, încît nu te poți opri la unul singur. Ingenioasele lor compuneri alcătuiesc împreună o utopie neagră de tot rîsu-plînsu', mustind de umor absurd cu viguroase rădăcini în situațiunea postelectorală 2000. Dacă vă cade în mînă acest almanah, vă sfătuiesc să-l începeți de la coadă, fiindcă textele concursului România viitoare dovedesc într-adevăr că "cititorii lor sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
al Sentei? Un alter ego pur? Să fie Senta o femeie pierdută purificată de elanul ei sublim? Poate fi și asta o interpretare, dar mutarea unilaterală de accent dezechilibrează raportul dintre cei doi eroi: un sumbru erou romantic cu pelerină neagră și o femeie de film neorealist? O altă neconcordanță - marele duet din actul II este de fapt două monoloage autistice paralele și nu un duet de dragoste, este recunoașterea unei fatalități iar termenii ce revin sunt din altă sferă emoțională
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
bariton wagnerian, o cere, mai rănîne încă de adîncit. După cum rămîne deschisă o posibilă discuție despre adecvarea vocii sale de bariton liric la caracteristicile muzicale ale personajului: un grav penetrant care să-i asigure fundamentul, o culoare sonoră întunecată - "voce neagră" - o vocalitate arogantă, metalică și totuși mlădioasă, într-un cuvînt, ceea ce se cheamă un "Heldenbariton". În dorința sa de a se apropia de această imagine sonoră, Barnea forțează, pierde din vedere legato-ul făcînd fraze colțuroase, iar gravele nu se
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]