2,868 matches
-
stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un moment capul. Cu spatele încă întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum ar fi alungat o muscă. — Mi se întâmplă tot timpul. Lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pe scurt, nu numai că misiunea lor se încheiase printr-un eșec total, dar Katsuie părea să se fi umilit în fața lui Katsuie într-o mult mai mare măsură decât era necesar în situația dată. Cei doi emisari discutau, destul de neliniștiți, situația. Evident, în gândurile lor negre figura și inamicul, Hideyoshi, dar la fel apăreau și dușmanii lor vechi, membrii clanului Uesugi. Dacă, pe lângă aceste pericole, se mai adăuga și amenințarea unei discordii între clanurile Shibata și Tokugawa... Nu puteau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kuwana. Iar atunci, pentru prima oară, planurile lui Katsuie se puteau transforma într-o strategie nulă. Katsuie știa că, dacă nu reușeau astfel, victoria n-avea să mai fie ușor de obținut. Astfel calculase el situația, în secret și foarte neliniștit, încă de la bun început. Socotelile propriu-zise se bazau pe comparația dintre forța provinciilor lui Hideyoshi și a sa proprie. În acea perioadă, dată fiind neașteptata popularitate și putere a lui Hideyoshi după Bătălia de la Yamazaki, aliații pe care putea conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ogane și Kinoshita. Amândoi erau vasali ai lui Shibata Katsutoyo. Shogen le acordase încrederea lui și depuseseră un jurământ solemn de a acționa împreună cu el. — Hayato întârzie, nu-i așa? comentă Ogane. Undeva, cântă un cocoș. Cei doi invitați păreau neliniștiți. Shogen, însă, se comporta așa cum se cuvenea din partea unei gazde, rămânând perfect calm. — Va fi aici destul de curând, spuse el, încrezător. Desigur, omul pe care-l așteptau nu veni; în schimb, apăru un paj, cu scrisoarea pe care Hayoto i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
veni; în schimb, apăru un paj, cu scrisoarea pe care Hayoto i-o încredințase lui Osaki. Cei trei se uitară unul la altul. — Cu mesagerul ce e? întrebă Shogen. Pajul răspunse că omul plecase imediat după ce adusese scrisoarea. Aceeași expresie neliniștită întunecă fețele celor trei. Oricât de curajoși erau, nu se puteau simți la largul lor, știind că era posibil ca trădarea lor să fi fost demascată. — Cum o fi reușit să afle? întrebă Ogane. Până și mormăielile lor sunau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deja seară, nu-i așa? Pe măsură ce se lăsa asfințitul, enervarea lui Katsuie creștea. Soarele în amurg își arunca razele pe clopotniță. — A venit Seniorul Yadoya! Acesta fu mesajul transmis de luptătorul postat la poarta templului. — Ce s-a întâmplat? întrebă, neliniștit, Katsuie. Omul vorbi cu sinceritate. La început, Genba refuzase să-l primească, dar Yadoya stăruise. Îi explicase, în amănunt, hotărârea stăpânului său, dar degeaba. Genba insista că, fie și dacă Hideyoshi venea în goana mare de la Ogaki spre Muntele Oiwa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dumneata ești mai tânăr decât mine, Senior Gamo, dar mi se pare că ai o judecată mai bună decât a mea. N-ai cumva inspirația de a veni cu o idee bună înainte de a se întâmpla ceva regretabil? Părea profund neliniștit. Gamo îi răspunse tot cu o întrebare: — De unde ar putea proveni zvonurile astea? Asta nu pot să spun. Dar nu iese fum fără foc. — Crezi că se întâmplă ceva ce noi nu știm? — Nu, deloc. Numai că faptele sunt exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
copii? Să știi că se poartă. Sau cel puțin se purta pe vremuri, când lumea era mai elegantă și avea mai mult bun-gust. Doamna s-a oprit și l-a întrebat: Mai vrei să vezi materiale? Puiu a negat, ușor neliniștit și ușor iritat. Când ai să fii mare ai să dorești să-ți faci și tu un costum, sunt sigură, a spus doamna. Puiu a ieșit din încăperea cu suluri de stofă și s-a trezit din nou în sala
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
degrabă obosit decât iritat: Ți-am spus, drăguță, că nu mănânc nimica. Îl privește ceva mai atent, dar tot nu-l recunoaște. Mata ești picolo aicea? îl întreabă pe Chițu. La distanță, la mesele de la intrare, ceilalți băieți se foiesc neliniștiți, dând semne că ar vrea s-o șteargă. N-ar strica să luați o gustare înainte de tărie, zice Chițu cu deferență. Hm! știți, previne ulcerul. Să vă aduc o felie de cașcaval cu puțin piper?... Afară, dincolo de fereastra înaltă, unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pentru mama, cu hipertensiunea ei arterială, mai sensibilă, credeam eu, la legănatul cabinei și la zgâlțâiturile acesteia atunci când se hurduca peste rolele din dreptul stâlpilor care susțineau cablul. Ca să nu mai vorbesc de răul de înălțime. Dar mama, doar ușor neliniștită, dându-și silința să n-o arate, a suportat destul de bine ascensiunea. Aș putea spune că nu s-a deosebit prea mult de un zbor cu avionul. Mă uitam la ea cum stătea în cabina mișcătoare, pe un teren mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de la cinematograf. În lungul străzii Antonia nu se mai vedea. Elena În amfiteatrul "Dimitrie Cantemir", rotund și încăpător cât o arenă de circ, aduseseră studenți de la toate facultățile Universității. În așteptarea ședinței învăluite în mister, un murmur reținut și oarecum neliniștit se ridica în spațiul vast, înalt și difuz-luminos de deasupra stalurilor înclinate. Lângă Dragoș, Jipa, c-o figură de connaisseur blazat, își plimba privirea alene peste sutele de capete preocupate să afle noutăți de la vecini. Însă nimeni nu părea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Că își recăpătase încrederea în oameni? Greu de admis. Mai degrabă intrase într-o nouă fază când începuse să i se fâlfâie de tot și de toate. 15 Și am încremenit. 16 Grețoasă, evident. 17 Scund și vânos, iute și neliniștit ca un dihor. Se lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care participase, fusese imbatabil în figura asta, că nimeni nu reușise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța cu aspiratorul ei Shake’n’Vac, grăunciorul de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și iar. Prin fața ochilor i se perindau imagini cu terenuri acoperite cu gazon verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele când, aliniat alături de colegii de echipă, aștepta cu nerăbdare lovitura de la începutul meciului, curat și încă neliniștit. Simțea acea minunată încordare a piciorului, ca atunci când crampoanele se înfig în iarbă, pregătindu-se pentru un șut plasat. Senzația de încordare îi amintise de leziune. Visase cu ochii deschiși. Plutea și era relaxat. Valiumul își făcuse efectul. Funcționase tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în ordine actele și am sunat la room-service. În final, am avut suficient timp la dispoziție pentru turul de rămas-bun al New York-ului. Am început prin a-i da lui Felix o hârtie de cincizeci. Părea neobișnuit de agitat sau neliniștit și, cine știe de ce, a încercat să mă facă să rămân întins pe pat. Sper, însă că a fost mulțumit de francii pe care i-a primit. Îmi place să arunc cu banii. Dacă ai fi lângă mine acum, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu frigider, am deschis o cutie de bere și am înghițit zece capsule de vitamina E. Sunt dependent de vitamine, sunt dependent de penicilină, sunt dependent de analgezice. Calmantele astea sunt, într-adevăr, un rahat... Am traversat apartamentul amorțit, gemând, neliniștit, neajutorat. Am rămas nemișcat M-am așezat Am deschis televizorul cu telecomanda. Cu un pocnet prevestitor, prințul de Wales s-a ivit pe ecranul închiriat. Salutare, prințe, mi-am spus eu. Când te-ai întors? Tipul ăsta se va căsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în care sunt omorâte și curvele. Curvele au pătruns de curând în cartierul meu. Nu știu cine sau ce le-a adus aici, dar iată-le: salutare, fetelor, și bun venit. Stau una câte una, câte două sau câte trei. Sunt mereu neliniștite. Băieții vin cu mașinile. Le vezi pe fetele astea vârâte pe geamurile deschise ale portierelor. Fetele sunt de-ale casei, dar clienții sunt străini - întotdeauna o problemă cauzată de limbă. „E bine așa. Nu! Douăzeci de lire.“ Una din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
subțire. Chiar că arată de douăzeci de lire. Are sâni elastici și picioare bronzate, care lucesc din cauza rasului, și pare mai puțin plictisită și speriată de faptul că e curvă decât colegele ei, care sunt agitate, lipsite de nerv, mereu neliniștite. O dată cu apariția curvelor în cartierul meu, au apărut și crimele îndreptate împotriva lor. Acum trei săptămâni o fată a fost găsită strangulată într-o mașină furată. Alaltăieri o fată a fost găsită înjunghiată în subsolul unui hotel. Și, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Adică tipii ăia cu bărbi de zimbru și frizură ca niște căciuli de husari, gagicuțele ale de doi metri cu profil de tomahawk și bronzate ca niște venusiene - vreau să spun că sunt pur și simplu americani. Mi-am ridicat neliniștit capul în căutarea vreunui amic în smoching. Femeile păreau destul de aranjate, dar masculii erau mai toți îmbrăcați ca la birou. Ar fi trebuit să mă îmbrăcat ceva mai simplu. Hotărât lucru. Nu era nici o mirare că Martina se simțea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât poți tu mai bine“. Apoi ne îndreptăm spre colțul lui Eighth Avenue, de unde bulevardul se întinde pentru a-și lua în primire porțiunea din noaptea newyorkeză. Acolo dă Shadow drumul scâncetului său de durere. Totul începe cu un fluierat neliniștit care pornește din sinusuri. Totul se termină cu niște plescăituri umede prin care aerul e înghițit cu nesaț. O fi având vreo mamă acolo, sau poate surori, frați? Îmi fumez ultima țigară, în timp ce privirile îmi aleargă spre Twenty-Third și centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
afecta munca la Bad Money. Dar te înșeli. — Convinge-mă. Am făcut repetiții împreună. De fapt așa am și ajuns aici. Știi că în scenariu există un monolog frumos în care Butch vorbește despre călătoria sufletului meu. Dea, făcui eu neliniștit. — E poezie - e muzică. Știi acel frumos monolog pe care îl am despre Butch, în care spun că ea este unul din copiii vieții? În timp ce lucram am descoperit că înțelesul vieții noastre era un fel de înflorire duală care... — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o vadă decât cum și cât voia ea să-i arate ce și cum este. Ea deținea acea abilitate feminină de a-și ascunde gândurile și ochii după o cortină impenetrabilă. Era o ființă exuberantă, chiar voluntară, o fire mereu neliniștită, În căutare de ceva. Acel ceva era bine Închis În seiful sufletului ei, seif de la care numai ea avea cheile. Alex deținea unele informații vagi privind drumurile pe care își purta pașii Olga și bănuia că acestea nu au plantate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ploi furtunatice. * Într-o dimineață, după ce trecu prin saloane, Ina intră în oficiu arătând ca o ființă debusolată. - Ce-i cu tine Ina, ce s-a întâmplat? Te văd foarte agitată, ai pierdut ceva? o Întrebă Olga, văzându-și prietena neliniștită, iscodind cu ochii mai multe locuri din Încăpere. - Nu știu, dragă, ce am făcut cu trusa de instrumentar. - Cum asta? Tu ești atât de grijulie! Astăzi nu pari a fi cea din toate zilele... Tocmai când fetele vorbeau de trusa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lacrimile, nimeni nu trebuie să spună că ai plâns. Ea îi răspunse cu glas răgușit: — De șaptesprezece ani mi-au interzis s-o văd. A murit singură. Se desprinse din îmbrățișare, își aranjă părul. Micuțul se băgă în vorbă, întrebă neliniștit ce se întâmplase. Tatăl îi spuse că nu se întâmplase nimic și că Zaleucos, preceptorul grec - acel sclav cult și răbdător care, în încercarea de a-l instrui, îl urmărea toată ziua, până la epuizare -, îl aștepta. În ciuda blândeții sale, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
râse. — Psesemne că zeii aveau ochii tare ageri, zise el ironic, fiindcă pe când eram tânăr, am urcat până în vârful muntelui și sunt sigur că de-acolo nici măcar vulturii n-ar fi putut zări lupta dintre Achilles și Hector. Marinarii deveniră neliniștiți, pentru că râsese atunci când vorbise despre zei. Încet-încet, deasupra apei se ridicau zidurile ciclopice ale singurei cetăți din Samothracia și se distingea edificiul masiv al templului. Vântul era din ce în ce mai puternic și aduna tot mai mulți nori pe cer. Gajus se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]