3,700 matches
-
longevitate. La o privire mai atentă, observ că ideograma e făcută din sute de fluturi brodați. Lângă tapiserie, într-un vas din aur, e o ciupercă bătrână, înaltă cât un om. Pe peretele opus ciupercii e o pictură intitulată Ținutul nemuritor al Reginei-mamă a Regatului de Mijloc. Înfățișează o zeiță taoistă care se deplasează prin văzduh pe un cocor și care privește în jos la un peisaj magic de pavilioane, pârâuri, animale și copaci sub care se joacă niște copii. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cer iertare și îi explic că nu sunt pregătită. — Un singur cântec. Mă ține strâns: Orice îți vine în minte. Degetele mi se plimbă la întâmplare pe corzi. O clipă mai târziu, îmi vine în minte o melodie. — Se numește Nemuritor la podul Magpie, compus de Ch’in Kuan. Îmi dreg vocea și încep. — Stai puțin, Orhideea. Nemuritor la podul Magpie? De ce nu am auzit niciodată de cântecul ăsta? E popular? — A fost. — Nu e corect, doamnă Yehonala. Împăratul Chinei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vine în minte. Degetele mi se plimbă la întâmplare pe corzi. O clipă mai târziu, îmi vine în minte o melodie. — Se numește Nemuritor la podul Magpie, compus de Ch’in Kuan. Îmi dreg vocea și încep. — Stai puțin, Orhideea. Nemuritor la podul Magpie? De ce nu am auzit niciodată de cântecul ăsta? E popular? — A fost. — Nu e corect, doamnă Yehonala. Împăratul Chinei ar trebui să fie informat despre tot. — Păi de-asta sunt eu aici, Majestatea Voastră. Pentru mine, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rând, cimitirul e mai aproape de vederea omului, și perspectiva lui îl face pe om mai senin, fiindcă știe ce-l așteaptă. Cu alte cuvinte, omul îmi pare într-o astfel de colectivitate mai liber, în timp ce în marile aglomerări se crede nemuritor. Or, cine nu-și cunoaște condiția e mai robit de ea, mai captiv, prins cum e într-un program de ucidere a timpului care îl abate fără greș de la reflecție și câștigarea unui echilibru biruitor. Mă feresc să vâr în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
smulgă din grijile și obsesiile lor prea de tot terestre. Într-adevăr, contemplarea ne face să descoperim în noi înșine eternitatea. Ieșim din blestemul activității, care ne mănâncă zilele, și redevenim ceea ce fusesem înainte de izgonirea din rai: adică inactivi și nemuritori. Asta înseamnă că gestui poetului de ridicare a brațelor spre a arăta ce e pe cer se adresează doar oamenilor activi, celor trudiți de cele opt ore petrecute în zgomotul uzinelor, sau celor care petrec alte ore pe la cozi, înghesuiți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
musculițe, grozăviile de care se loveau În goana lor li se părură blânde și aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc!” strigă Daie Gulu, țigan alb, mâncător de copii și nemuritor, Întinzând mâna către ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un om nevinovat care n-avea nici În clin, nici În mânecă cu ciorovăielile lor pe miriști mai bogate. Cadavrul fusese recunoscut ca aparținând lui Daie Gulu, țigan alb, vagabond cu mințile nu tocmai acasă, mâncător de copii neastâmpărați și nemuritor. La câteva săptămâni după Înmormântarea hoitului său ciuruit de alice, Daie Gulu se Întorsese În Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii sale Învieri, iar mortul de sub crucea cu numele rătăcitorului fusese dezgropat și dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
in terior”,în „Cronica”, Iași, 20 aprilie 1979 4 OCTOMBRIE 1964 Strigat‐am, singur în lume, numele mamei, și mi‐a răspuns numai frigul văzduhului, cu ochi de stele holbați, dar fără de lacrimi, aspru privindu‐mă, fix . O, tu - cea nemuritoare, ce ți‐ai ales doar trupuri duioase, preagingașe scutece, ca să ne naști, strălucită ești! 127 și nimic nu‐ți tulbură chipul ascuns. Dar ele, mamele muritoare, în chinuri grele, cu țipăt, născutu‐ne‐au. Plânsetul le‐ ai dat, ca limbă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Sub stele trece apa Cu lacrima de‐o samă, Mi‐e dor de‐a ta privire, Mi‐ e dor de tine, mamă. Măicuța mea : grădină Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele ! Măicuțo, tu : vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie și cântec fără moarte ! 315 Vânt hulpav pom cuprinde și frunza o destramă. Mi‐e dor de‐ a tale brațe, Mi‐ e dor de tine, mamă. Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ființa. Pentru a descoperi valorile spirituale și culturale ale Iașul, călătorul trebuie mai întâi să asculte versul eminescian ce evocă-n dulci icoane a istoriei minune. Își va solicita privirea și memoria, dar, în final va rămâne îndrăgostit de Iașul nemuritoarelor zidiri. Culmea pe care este zidită Cetățuia atrage atenția. Peisajul este fermecător și odihnitor și prilejuiește sentimente alese și reflecții teologice, filosofice și istorice. În conștiința pelerinului va stărui ideea unui loc sfânt și încărcat de istorie. C. Negruzzi în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Aveau grijă ca fiecare obiect să fie făurit după condițiile de exigență în artă și în cult. Obiectele din lemn ne duc cu gândul că suntem muritori, deoarece lemnul putrezește, iar cele din piatră ne amintesc că prin suflet suntem nemuritori. Piatra este, deci folosită pentru a realiza obiectele care ne asigură nemurirea. În pictură Iisus Pantocrator dacă are Evanghelia închisă înseamnă că acea cameră sau clădire este consacrată morților, are morminte în interior sau în vecinătate, iar dacă Iisus Pantocrator
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
oboseală, ațipeală, ar fi trebuit să aprindă lumina, n-avea putere. Zorile îl găsiră sleit. Traseul spre întâlnire, asta caut? Cum vor întâlni ei eu moartea, cine va fi alesul? Cum se îndreaptă spre viitor, adică spre moarte? N-avem nemuritori, nici posteritate... Un veac fără nemuritori și fără posteritate? Cum își reîntâlnesc trecutul, părinții, premisa. Adică viitorul, adică moartea. Bolborosea fără șir, ca un bătrân senil, și erapalid, bătrân, supt de insomnie. Un fanfaron, o gogoașă, asta era, un fâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fecioare, intangibila, un steag? Un simplu steag, pânza și joaca lumească. Mare îndrăzneală, să știi. D-aia suntem artiști, d-aia. Dar culoarea! Culoarea... culoarea, impertinența artistului, virtuozitatea. Că altfel... portretele... doar știi. Toți voiau să-mi pozeze, să fie nemuritori. — Dar alegoria! Algoria aceea a Timpului, se auzi vocea somnolentă. L-ați pictat acum zece ani. Aveați deja o vârstă respectabilă. — Toți voiau portrete, să știi, continuă bătrânul. Papa Paul al III-lea, ți-aduci aminte. Nu l-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzi iarăși întrebând, somnambulul Tolea. — Carol, bineînțeles. Din cauza lui am întrerupt portretul Papei, ți-am spus. Carol Quintul m-a chemat la Roma. L-am lăsat baltă pe Papa, mă chemase Carol. Carol, Împăratul, Quintul. Voiau toți portrete, să fie nemuritori. Soarele amiezii îl toropise cu totul. Își adunasemâinile osoase și roșii pe piept, în dreptul colanului. Dar pacientul Tolea insista și vocea sa era clară și fermă. Un tablou mic. Sfântul Ieronim, îngenuncheat. Figurează într-un catalog Bachelin, poate nu știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tom. Spune-mi tu. — Nimic. Nimica-nimicuța. — Înclin să fiu de acord. — Thomas Wentworth Higginson „a corectat“ poemele lui Emily Dickinson. Un ignorant înfumurat, care a declarat Fire de iarbă o carte imorală și a îndrăznit să se atingă de opera nemuritoarei Emily. Și bietul Poe, care a murit nebun și beat într-o rigolă din Baltimore, a avut ghinionul de a și-l alege executor literar pe Rufus Griswold. Fără să aibă habar că Griswold îl disprețuia, că așa-zisul prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el și a comentat că aparatul lui de ras e prea ascuțit. Omului i-a scăpat unealta pe jos și a căzut leșinat în genunchi. Președintele îmi zice „Domnișoara Burgheză” pentru că refuz să mănânc carne de porc. El se crede nemuritor. Crede că posedă o putere supranaturală. Nu-l va ataca nici un virus și nici un fel de grăsime nu i se va depune pe artere. Ei bine, mi-ar plăcea să pariez pe dinții lui. Parodontoza lui e atât de gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mie ofițerul cel mare, generalul Antonescu personal! Așa a zis - a zis, mi-a spus mie, personal: Ei sunt eroii! - iar a ridicat degețelul, dar acum e din nou al ei și mititel. Ei În veci nu pier, ei sunt nemuritori! Ei or fi, dar Nora mea e moartă și ea de, poate, Întuneric. Îmi ia o mână și-o pune pe obraz; apoi la piept, pe sub bluză - Îi bate inimioara ca o mitralieră; apoi mi-o conduce, căldicel, la păsărica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea cu alt glas, merge de-a-ndărătelea, dar Îmi ține amândouă mâinile la inima-i de fată. Hai, să vezi - eu i-am văzut, azi, pe lumină. Sunt ei morți, dar dacă noi ședem lângă ei, pe ei, ei Învie! Devin nemuritori - am citit eu. Hai să vedem noi doi, să ședem pe ei, să-i facem veșnic vii. Hai la mama, hai... - Nu! Mi-e frică! Eu vreau la mama mea! Eu vreau acasă! - Prostule, tu n-ai casă - ești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
imposibil să reziști unei asemenea fervori patriotice, mai cu seamă că, venite de nu se știe unde, Începuseră să se răspândească anumite declarații neliniștitoare, ca să nu spunem de-a dreptul amenințătoare, cum ar fi, de exemplu, Cine nu pune drapelul nemuritor al patriei la fereastra casei sale, nu merită să trăiască, Cei care nu vor avea drapelul național la vedere așa cum trebuie, Înseamnă că s-au vândut morții, Alăturați-vă nouă, fiți patriot, cumpărați un drapel, Mai cumpărați unul, Cumpărați Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
exclamative și apocaliptice care se pot Îndoi, pune În buzunar și lua acasă pentru a fi recitite cu tot calmul și din care ne vom mulțumi să spicuim aici aceste puține dar expresive exemple, După Paradis Infernul, Moartea Conduce Balul, Nemuritori Pentru Scurt Timp, Din Nou Condamnați Să Murim, Șah-Mat, Aviz Prealabil De Acum Încolo, Fără Drept De Apel, O Hârtie De Culoare Violetă, Șaizeci Și Două De Mii De Morți În Mai Puțin De O Secundă, Moartea Atacă La Miezul Nopții, Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ea decât pentru moartea de ființe umane, acel animal se afla În afara sferei de acțiune a simbolicei sale coase, că puterea sa nu l-ar putea atinge nici măcar În treacăt, și de aceea câinele acela adormit ar deveni și el nemuritor, rămânea de văzut pentru cât timp, dacă propria sa moarte, cealaltă, cea care se ocupă de celelalte ființe vii, animale și vegetale, ar lipsi și ea, așa cum făcuse aceasta și, prin urmare, cineva ar avea un motiv bun să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În fața pupitrului și va mai cânta o dată cele trei piese de schumann, poate după aceea se va gândi la moarte așa cum e obligatoriu să facă toate ființele umane, Însă el nu știe că În acest moment e ca și cum ar fi nemuritor pentru că această moarte care Îl privește nu știe cum să-l omoare. Bărbatul Își schimbă poziția, Întoarse spatele șifonierului care bloca ușa și lăsă să-i alunece brațul drept Înspre câine. Un minut după aceea era treaz. Îi era sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
memorioso” al lui Borges, numai că textul lui Papini datează din 1930. „Să nu-ți Închipui că soarta celor ca mine e de invidiat”, Îi spuse contele lui Gog. „După vreo două secole, un plictis incurabil pune stăpânire pe nefericiții nemuritori. Lumea e monotonă, oamenii nu Învață nimic și, la fiecare generație, cad iarăși În aceleași erori și orori; evenimentele nu se repetă, dar se aseamănă... Se termină noutățile, surprizele, revelațiile. Pot să-ți mărturisesc dumitale, acum, când doar Marea Roșie ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreme de un sezon, ați cântat Carmagnola, iar apoi v-ați trezit tot În Vendeea. O să treacă repede. Pentru noi a fost altfel. Întâi fascismul, chiar dacă l-am trăit când eram copii, ca pe un roman de aventuri, Însă destinul nemuritor era un punct fix. Apoi, punctul fix al rezistenței, În special pentru cei ca mine, care au privit-o din afară și au făcut din ea un fel de rit al vegetației, reîntoarcerea primăverii, un echinocțiu sau un solstițiu, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă fac să sufăr. Dar, din când În când, printre oameni sunt unii care mă recunosc. Ca Simone. Zice că i s-a mai Întâmplat o dată, acum o mie de ani - pentru că nu ți-am spus, dar Simone e practic nemuritor, dac-ai ști câte lucruri a văzut...” „Sigur, sigur. Dar acum nu trebuie să mai bei.” „Ssst... Simone m-a Întâlnit o dată când eram o prostituată Într-un bordel din Tyr și mă numeam Elena...” „Asta-ți spune ție domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]