4,818 matches
-
seara. Mă Întorc către Charlie Dutton, Încercînd să găsesc ceva sclipitor, amuzant și inteligent de Întrebat. SÎnt șocată să descopăr că Încerc, de fapt, să flirtez. Nu pentru că l-aș considera atrăgător (deși, credeți-mă, nu e chiar o priveliște neplăcută), ci pentru că sînt convinsă că Dan flirtează și nu e el singurul care are voie să facă asta. Doar că eu nu pot. Nu m-am priceput niciodată prea bine la flirtat și am fost mereu luată prin surprindere cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rostit cumva numele cu o conotație aparte? E posibil să știe? Ce mă fac dacă mă Întreabă? Pot nega? Pot minți? SÎnt bine, zic, neputînd să mă uit În ochii ei. Încă ne vedem foarte des. Se lasă o tăcere neplăcută, pe care Încerc să o umplu sorbind din paharul de Perrier, dar, În clipa În care Îl duc la buze, constat că e gol. — Știi, am avut dreptate În privința Lisei, spune Linda pe un ton scăzut, iar mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu adevărat ce este singurătatea..." XXI ― Pe urmă, am auzit foșnind un chiparos... Două mâini răcoroase mi s-au lipit de obraz. Și o voce ușor răgușită mi-a spus cu blîndețe: "Liniștește-te, nu te mai gândi la lucruri neplăcute..." "Așa voi face, am zis, însă te rog să rămâi lângă mine"..."Rămîn, a șoptit Ana. Rămân căci avem o cicatrice comună." Vorbele ei mi-au dat curaj, cu toate că nu le-am înțeles. Dar, peste putină vreme, eram iarăși singur
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
timpul. Sau ca moartea. Iar vara nu face decât să deștepte în mine toate dorințele și regretele. Sunt aproape ca Oedip. Suferința m-a învățat să fiu liber. ― Mă tem că te voi dezamăgi, și-ți voi spune ceva foarte neplăcut. Sufletul tău de copil nu-mi va ierta, poate, cruzimea, dar nu găsesc alte vorbe decât cele pe care le-am gândit ascultîndu-te. Rugul și-a îndeplinit rolul, Galilei, iar Inchiziția și-a atins scopul, dacă singurătatea ta seamănă, într-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
îngăduit să-l întreb ce-l neliniștea; mi-a răspuns că împuternicitul Mauriciu fusese ales comandant al armatei papale, compusă aproape în întregime din mercenari bizantini. - Din partea unui asemenea om perfid și ambițios nu mă pot aștepta decât la surprize neplăcute, a precizat. Ceea ce s-a și adeverit, problemele începând să apară cincisprezece zile mai târziu. Izolarea ce ni se impunea pentru siguranța noastră devenea tot mai mult o adevărată detenție și, sătui de a asculta la nesfârșit viersul mierlei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și stoarcă scrotul și să-și frece testiculele care se zbăteau flasce peste pubisul ei și În sfârșit reuși să-și dea drumul cu un geamăt de ușurare, dar se ridică grăbit, iar corpurile lor dezlipindu-se, scoaseră un sunet neplăcut, ca o bășină. Maja nu spuse nimic, respirația ei nu se schimbase deloc, nu simțise nimic, asta era evident - de mult timp părea să o roadă ceva pe dinăuntru, În pat e tristă, iar când vine el Îl privește ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar dacă nu poți. Vin să te iau de acasă imediat ce termin Înregistrarea - va fi În jurul orei opt. Mai erau douăsprezece ore. Sasha ar fi vrut să fie deja seară. Se ridică. Era bucuros și totuși Îl Încolțea un gând neplăcut. Chiar dacă el Însuși Îi spusese iubitului cât de mult i-ar fi plăcut să viziteze Colinele din Maremma, crama ideală pentru o cină romantică. O prietenă Îi povestise despre ele. Maestrul bucătar avea abia treizeci de ani, dar Își câștigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se așternu tăcerea. Ceafa rasă a lui Buonocore - omul ăsta destoinic, dur ca o stâncă. Elio rămase pentru câteva clipe cu celularul În mână, dezorientat. Nu-i plăcuse tonul secretarei președintelui. Cuvintele acelea - pronunțate mecanic. Poate nu-l recunoscuse? Avu neplăcuta impresie că a fost tratat ca un pion oarecare. Un nechemat, căruia să i se spună că șeful e În ședință. În sedință! Președintele nu era niciodată În ședință la nouă și jumătate dimineața, și oricum, nu Într-o ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
furtul din supermarketuri -, În imensa aulă goală se ridică un sunet ușor, un țârâit insistent ca o muzică Îndepărtată. Venea din geanta lui. Din păcate, uitase să-și Închidă celularul. Pentru o clipă se blocă Înghețat, apoi hotărî să ignore neplăcutul incident, prefăcându-se că telefonul nu era al său, și continuă să dezbată raportul dintre furt și Însușirea de bunuri necuvenite. Le cunoștea prea bine. Furtul fusese primul delict pe care Îl săvârșise, la cincisprezece ani. Furase un timbru vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
expediate toate? Întrebă Emma. Vocea ei scrâșnea ca o unghie pe tablă. Tânărul șef, stânjenit de franchețea operatoarei, se ridică de pe scaun pentru a-i da de Înțeles că trebuia să plece Înainte ca această conversație să ia o turnură neplăcută. — S-ar putea, dar nu mă ocup eu de asta, o preveni, forțându-se să-i surâdă În continuare. Nu știa de ce, dar Îi era teamă că femeia aceea mândră și agresivă ar putea să-i Împlânte În inimă cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mirosul axilelor sale pe care Îl simțea ieșind din haine și răspândindu-se În atmosfera Încinsă a mașinii. Ar fi vrut să se adulmece - dar Îi era teamă să se miște, ca nu cumva să Împrăștie mai tare damful acela neplăcut. Se blestemă că plecase dimineață fără să se spele. Dar se trezise prea târziu și nu voia să piardă examenul - ce scrupule de burghez. Pe ferestrele de la Regina Coeli ieșea un puternic miros de condimente și conserve de roșii. Deținuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În afara Universului. Așa ar fi trebuit să fie moartea. Odată - erau căsătoriți de vreo doi-trei ani - Emma Îi spusese că existența ei era atât de ireală, Încât avea impresia că de fapt era moartă. Și nici măcar nu era o senzație neplăcută. Acea lipsă de viață luase cu ea toate ambițiile, toate temerile și toate dezamăgirile. Acea liniște a trupului, lipsită de memorie, acea repetitivitate cotidiană, absența viitorului erau ceea ce alții numeau fericire. Antonio rămase Întins pe banca din saună În timp ce corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amintiți? Boema, Ostia antică, ruinele. — Dacă vă pare că sunteți atât de ușor de uitat, râse Emma, regretând imediat, căci cusăturile de la gură o dureau, vă subestimați teribil. În clipa aceea lui Sasha Îi păru că era ceva nou și neplăcut În legătură cu chipul ei - dar dădu vina pe machiaj. Excesiv. Cu blănița aceea sintetică, părul acela de un blond improbabil, părea abia ieșită dintr-un cazinou. — Ce mai faceți? — Făceam mai bine ieri, răspunse Emma legându-și cu grijă eșarfa pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înghită furia. Reuși să nu pară nici deziluzionat și nici Întristat -surâse și-i sărută părul cu duioșie. — Ai făcut bine, șoricel, Îi spuse. Ești o fetiță bună. Mama trebuie să stea liniștită. Dar momentul trecuse. Pierduse clipa. O sclipire neplăcută Îi Încețoșase privirea și Îl Împiedicase să scoată pistolul. Și sunetul inconfundabil al unui celular care trimite cine știe ce mesaj stupid Îl pusese În gardă. Iar acum Kevin, În picioare pe canapea, Îl prinsese de cămașă - și strângându-l la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Țeava dreaptă ca un sex. Avu ideea paranoică de a verifica dacă era Încărcată. Era Încărcată. 7 lovituri + 1. Se Întrebă dacă nu cumva ar fi fost preferabil să folosească Taurusul. La urma urmelor, avea cincisprezece cartușe plus unu. Tremurul neplăcut al mâinilor persista - dacă În clipa decisivă Își greșea ținta, ar fi avut mai multe șanse. — Vii tati? ajunse la el glăsciorul obosit al lui Kevin din salon. Acum moare Mufasa, e o scenă care te face să plângi. — Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
străzii, înconjurată de soldați turci, privind năucită în ochii omului care murea odată cu ea, cu ochii deschiși până la refuz și înlăcrimați. 19. Toate iubirile lui Zogru se terminaseră prost, iar gândul că ar putea să se îndrăgostească îi dădea fiori neplăcuți. A plecat de la Groapă cu Andrei Ionescu, hotărât s-o uite imediat pe Giulia, dar a doua zi era deja plantat în portarul de la Facultatea de Cinematografie, așteptând-o. A urmărit-o discret, până în Buftea, strecurat când într-o prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să nu zici... - Am auzit că vin acele gata infectate, din fabricație. - Cum ți-o fi norocul! Sângele lui Bobo intra înspumat în seringă, iar Zogru se simțea lovit în creștetul capului. Era o senzație venită, firește, prin sugestionare, dar neplăcută. - Ce faci, aștepți aici, ori cobor eu peste juma’ de oră? - Coboară tu. Vreau să analizezi și lichidul din rană. - Măi, dar ce fricos ești! - Și să-l compari cu al pacientei dinainte, ți-am trimis-o aici. - N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tâlhar vestit despre care toata lumea știa că este un om care nu are pic de credință în Dumnezeu și tocmai de aceea punea la cale planuri malefice pentru a face viața unor oameni nevinovați să devină brusc un coșmar neplăcut. Și astfel voinicul nostru, David, a pornit la drum având asupra lui protecția lui Dumnezeu. Într-o noapte, în timp ce se odihnea, o ființă nemaipomenită s-a apropiat de el și i-a spus cu o voce caldă și blândă: Nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc, pentru că sunt îmbâcsite de aburul gras al mâncării. Gresia este casa firimiturilor și a petelor de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scene imaginate în timpul unei lecturi din copilărie. Se inspiră din ele și fuge să se ascundă după o piatră mare. Poate prea obosit, ursul adoarme, sau poate că s-a trezit doar pentru câteva secunde din hibernare, din cauza unui vis neplăcut. Nu știu. N-am fost acolo. Violetta prinde curaj și aleargă. Se împiedică și cade, vede negru de la căzătură sau pentru că e întuneric. Se ridică repede și își continuă alergarea în noapte. Cade din nou și rămâne la pământ, cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-a desprins din acel coc, era îmbibat cu sângele roșu ca focul, la fel ca rochița de mătase, fața îi era lipsită de orice expresie. Sami... Hey, Sami, unde ești? Cred că acest băiat va avea o surpriză tare neplăcută când o va întâlni pe Sami. După cum deja v-ați dat seama, sunt o creatură cu puteri supranaturale, o ființă groaznică care pur și simplu omoară oamenii fără nicio remușcare, fără niciun regret (mă rog, nu știu dacă ființele ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Gildas a murit, ce naiba! Nu e nimic de Înțeles. - Nu mă pot abține. E ca și cum... ca și cum, Într-un anume fel, aș fi legată de moartea lui. - Prostii! Descoperirea biletului care amintea de numele ei nu era decît confirmarea unei senzații neplăcute pe care o avusese Înainte chiar să fi debarcat la Lands’en - oare asta fusese cu doar două zile În urmă? - pe cînd bacul trecea de-a lungul falezei. Fără ca ceva să poată explica acest lucru și fără ca măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care, În rânduri tot mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul cortului; cerul era albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se acoperea de pete roșii. Boala de spate nu evolua bine, zise ea, fusese nevoită să mărească doza de medicamente; slăbiciunea, petele de roșeață erau efecte secundare. Christiane schimbă repede subiectul; Bruno Îi simți jena și rămase cu o senzație neplăcută. Cu siguranță, era În stare să-l mintă ca să nu-l vadă că-și face griji: era prea afectuoasă, prea drăguță. În general, sâmbătă seara gătea și, după o masă bună, ieșeau În oraș. Ea purta fuste despicate, bustiere transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îmi crește încordarea, cu fiecare clipă. Apuc și mai strâns mobilul. Trebuie să știu. Bine sau rău. Deschid telefonul și găsesc textul. E de la un număr pe care nu-l cunosc. Cine ? Cine naiba îmi dă SMS ? Cu un sentiment neplăcut, apăs OK pentru a-l citi. bună samantha, sunt nathaniel. Nathaniel ? Nathaniel ? Sunt atât de ușurată, că izbucnesc în râs. Sigur că da ! I-am dat ieri numărul de mobil, pentru mama lui. Apăs pe buton pentru a citi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]