3,664 matches
-
numai noi Îi puteam vedea pe ei. Nu aveam nici un chef să dau cu ochii de nebun, dar cum poți să-i explici asta unui polițai tânăr și ambițios, care plesnește ca un pepene lângă tine - de mândrie și de nerăbdare. Tremurând de oroare, am privit fețele celor care se holbau la noi fărĂ să ne vadă. Sarcina mea, mi-a reamintit roibu, era să-l identific pe agresor, care se găsea acolo, amestecat printre ceilalți infractori. Dacă nu mi- ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a întrebat el, certându-mă că pierdeam timpul. Am luat pixul și am început să scriu, dar nu era așa de simplu. După „Subsemnata“ am pus pixul jos ca să-mi trag sufletul. — Haide, te rog eu, mă îndemnă polițaiul cu nerăbdare în glas. Cu cât am declarația mai repede, cu atât mai curând pot începe ancheta. După alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu îmi dictezi, apoi te iscălești. E bine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
numai noi îi puteam vedea pe ei. Nu aveam nici un chef să dau cu ochii de nebun, dar cum poți să-i explici asta unui polițai tânăr și ambițios, care plesnește ca un pepene lângă tine - de mândrie și de nerăbdare. Tremurând de oroare, am privit fețele celor care se holbau la noi fără să ne vadă. Sarcina mea, mi-a reamintit roibu, era să-l identific pe agresor, care se găsea acolo, amestecat printre ceilalți infractori. Dacă nu mi- ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
puse la locul lor, În ustensilele care urmau a fi folosite pentru dus la gură și dat drumul pe gât, mâncarea, a Început să fie adusă și așezată dinaintea celor, care, mai că-și Înghițeau limba, de poftă și de nerăbdare, imediat ce maestrul de ceremonii a dat semnalul, din prepeleacul În care sta, cu mândrie și la Înalt rang, elita cântăreților, În niște straie populare de-ți luau piuitul, și dotați cu niște instrumente lustruite, de parcă În acea clipă fuseseră luate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Copiii - cu copiii; cadrele didactice - cu cadrele didactice; deci, și Nana - cu Nana. Și, mai repede decât clipa, chiar, cu mult mai repede, a trecut Încă un an. A urmat, normal, o nouă festivitate. Dăscălița noastră a așteptat-o cu nerăbdare. Să vadă, să se convingă, cum va fi: se va asemui, oare, În vreun fel, cât de cât, cu felul celei dintâi? Da. În părțile sale generale, și esențiale, s-a asemuit. Totuși, clipa de foc, a lipsit. Esența, miezul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că știi cît de mult pot să mă bucur că am terminat cu bine examenele! Am simțit nevoia să mă ridic de pe bancă și săl strîng În brațe. Știam desigur nu doar ce fericire te poate cuprinde, ci și ce nerăbdare și curiozitate amestecată cu oarecare teamă, am simțit eu mai ales cînd am realizat că În sfîrșit am Încheiat cu școala și că urma să dau piept cu o altfel de viață. Mi ai doar puțin și poți spune că
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ea însăși nu se ferea de nimeni să-i facă ochi dulci șefului și, drept urmare, nu s-a gândit nicio clipă să deranjeze o posibilă relație între cei doi. Acum, după ce s-a convins că „deschisă-i calea”, ardea de nerăbdare să își pună planul în acțiune. - Frumoasă doamnă și colegă, a deschis el discuția de îndată ce a întâlnit-o în alt salon, sunt tare grăbit și doresc să semnez actele acelea înainte de a fugi în teren... Marian Malciu - Desigur! Imediat, domnule
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și al internării... E bine? - Da! au zis toți trei medici în cor, asemenea unor școlari mulțumiți de o propunere a doamnei învățătoare în folosul lor. Eugen își reținea cu greu emoția, cu atât mai mult cu cât ardea de nerăbdare să anunțe familia lui Iustin. Cum s-a despărțit de colegi, s-a și retras într-un colțișor pentru a o suna pe Iuliana. Foarte pe scurt, în două fraze, a expus esența mesajului, urmând ca la întâlnirea din acea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de valoare în tot ce înseamnă transplantul de cornee și nu numai. Iustin, asemenea unui mare actor în rol principal, reușise să se concentreze printr-un admirabil efort de voință. Asculta cu atenție, străduinduse, în același timp, să-și stăpânească nerăbdarea firească, de altfel - și nu-și reprimă un zâmbet generos, de admirație pentru femeia care a fost pionul principal pe masa de șah a luptei împotriva bolii lui. ,,Ciudat! Deși starea de nevăzător mi-a adus atâta durere, acum parcă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ferea pe Felix de excese. Libertatea îi risipise timiditatea și-i dăduse sentimentul valorii lui personale. Lipsa lui de legături familiale mai afectuoase, deferența ușor compătimitoare cu care-l înconjurau toți fiindcă era orfan dezvoltase firea lui ambițioasă. Aștepta cu nerăbdare să se deschidă universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe muncă, voind să-și facă o cariera solidă, cât mai curând. Numără lunile până la majorat, tăind pe un calendar săptămânile trecute și făcând de pe acum planuri asupra viitorului. Îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vizită, bucăți de ciocolată mușcate cu dinții. Felix se simți mai aproape de Otilia aici în odaie, decât lângă fata însăși. Otilia îi dădea din când în când mici însărcinări, când pleca în oraș, pe care începuse a le aștepta cu nerăbdare și a le provoca. Nu scăpa uneori de reproșuri amicale. - Felix, panglica e prea deschisă, nu ești tare în nuanțe. - Mă duc s-o schimb.-Aș! O dau lui Titi să mi-o zugrăvească, și, dacă nu plouă, merge. Să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căra gunoi cu spinarea..." Când însă Gabi cel Norocos întredeschise maxilarele pentru a pentru a numi exact întîmplarea ce le adusese celor încolțiți salvarea, maxilarele le deschise, dar de la locul său din dreptul portbagajului, necunoscutul avu un imperceptibil gest de nerăbdare. Străinul își pocni degetele. 66 DANIEL BĂNULESCU rondului de flori, plasat taman între Muzeul Partidului Comunist Român și Muzeul de istorie naturală "Grigore Antipa". Se amuză o clipă, închipuindu-și care dintre ele ar fi cuprinse de-o mai intensă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așezat la casa lor. A plătit taxe și impozite. A contribuit din plin la dezvoltarea societății. Într-un cuvânt și-a făcut, cu vârf și îndesat, datoria. Despre cei născuți la malul mării se spune că au o neliniște, o nerăbdare, un freamăt în plus față de alții. Asta pentru că se trezesc cu un orizont nemărginit(vorba poetului) la picioare, încă de la începutul existenței lor. Faptul obligă fie la visare, fie la înțelepciune. Ceva îi macină în interior. Un dor de ducă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
care se jucau cu succes în turneele din țară sau străinătate. Își imagina că toți profesorii din liceu sunt aidoma cu acest minunat dascăl. Așa și erau majoritatea, dedicați; își transmiteau admirația față de materia predată, elevilor. Simțea de multe ori, nerăbdarea celui de la catedră, emoția chiar, pasiunea de a-și expune lecția și reflex intra în acel ritm înalt al cunoașterii, încât n-avea nevoie de prea multe explicații. Înțelegea dinainte ce doreau să transmită elevilor, ghicea cuvintele, frazele, întrebările misterioase
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lui și în loc de ,,la revedere,, fata îl întrebă: - Ne mai vedem? Avea ochii căprui, blânzi s-a uitat mai atent la gura ei ușor întredeschisă și ispititoare. Răsufla agitată, parcă participase la o cursă lungă și aștepta cu nerăbdare răspunsul lui. Simțea că i-ar fi plăcut să se mai vadă în doi, însă deodată și-a adus aminte de Gabriela și i-a răspuns trist: - Da< ne mai vedem! și a plecat fără să promită nimic altceva, cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
conversația cu celelalte fete, nebăgând în seamă de aici înainte intervențiile lui. Laur nu mai știa pe ce lume se află.Ea nu i-a mai dat drumul. Degetele lor, pe măsură ce trecea timpul, se împleteau și se cercetau pline de nerăbdare. Trupurile care se lipeau întruna, simțurile și instinctele traduse numai prin transpirația fierbinte se reduseseră practic numai la palme care se frământau încordate. Îl atrăgea fata aceasta drăguță, pasiunea puse repede stăpânire pe el, limbajul mâinilor, intraductibil dar riguros de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă, pielea ei atât de fină îl răscolește și nu mai ține cont de nimic. Nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest lucru. Îi simte trupul subjugat, îi face tot ce poftește
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mulțumit îl întreabă dacă a luat dimineață micul dejun: Mănânc o ciorbă de burtă la unchiul! - Hopa, ai intrat și tu în rândul bărbaților! Se distrează amândoi aducându-și aminte de mofturile lui din copilărie și se despart. Arde de nerăbdare și curiozitate cum va decurge întrevederea< își ia la revedere în stilul obișnuit: - Sărut mâna! Relația tată-fiu, obișnuită în neamul său rece, distantă ca între doi bărbați care abia se cunosc însă se iubesc. Amintirile și copilăria au trecut ca
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
punea alături cu ea, de ne deschidea amândouă portalele de aur a privelegiilor și a drepturilor ce erau numai a lor, cine știe dacă, moleșiți și răsfățați, nu deveneam unguri. Compatrioți, vă mulțumim pentru ura voastră seculară și ardem de nerăbdare după ocaziunea în care să v-o mulțumim astfel încît s-o țineți minte pentru eternitate. Cât pentru patria ce voi o numiți maghiară, cată să aibă cineva insolența unui ungur pentru de-a o mai numi astfel - cât pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Sunt ei! zisei eu sărind în sus și apucând înspre câmp dar uitîndu-mă înapoi cam de la 40 de pași, îmi păru că zăresc în lumina serei un honved care, alături cu sasul, părea a privi împregiur cu mișcări repezi de nerăbdare. Ce putea fi neci că-mi trecu prin cap. În câmp mă întîlnii cu voinicii mei, între cari și Ioan. Ce frumos era el în acea sară... mi-aduc aminte parc-ar fi acu. Cu țundra îndoită pe la grumaz și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcea imperceptibil pentru nouă dureri și nouă delirii... - Haide, zise ea, să ieșim de - aici... Ea-i legă ochii... și ieșiră iute în aerul cel rece a nopții de iarnă. Afară aștepta o sanie a cărei cai băteau pământul de nerăbdare... Cezara-l apucă pe Angelo-n brațe ca pe un copil, îl aruncă în sanie, într-o blană mare, sări și ea lângă el, înfășă blana împrejurul lor [al] amândurora... Caii începură a zbura și ei erau învăluiți ca-ntr-un cuib
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
despreț de ieri. " - Dar tu pari trist, dulcele meu amic... de ce? - Sunt obosit, femeia mea, dulcea mea femeie, nimica alta... - Acuma mă duc, ca s-ajung acasă... Vei veni să mă ceri, nu-i așa... Vino azi, voi aștepta cu nerăbdare venirea ta... Oh! cât te mai pot iubi... Ea-și aruncă mantila pe umere, îl sărută și dispăru pe ușă... {EminescuOpVII 272} El rămase trist... "Va să zică asta-i viața mea viitoare... Adio visuri orbitoare... am devenit umil bărbat al unei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o chestiune internă”4. Este clar că aliya a fost problema centrală În Întreaga perioadă analizată. Guvernul israelian nu scăpa nici o Întâlnire oficială, nici un contact pentru a ridica această problemă. Din declarațiile diverșilor responsabili israelieni se poate descifra o acută nerăbdare față de problema emigrării. Impresia ce se degaja era că xe "Israel"Israelul acționa sub forma unei permanente „intervenții de urgență”, cu senzația că timpul pentru emigrare este foarte redus, că oricând poate interveni o situație care s-o Împiedice. În
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
cum îi prinde pe copii dorul de părinți. Aceasta-l împinge pe unul dintre "frați" să vrea să-i ia locul. Rupînd înțelegerea tacită dintre ei, el este ispitit să restabilească ceea ce juraseră cu toții că vor înlătura: "Privațiunile îndurate cu nerăbdare scrie Freud referindu-se la cele întîmplate în urma paricidului l-au putut face pe cutare sau cutare individ să se rupă de mase și să-și asume rolul de tată"559. Conform acestei ipoteze, copiii devorează revoluția căci atunci cînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mei. Îmi plac deoarece au un elicopter Bell Jet. Și, de fiecare dată când lucrez cu unul dintre birourile lor din afara orașului, mă urcă În el și mă lasă În mijlocul helioportului lor. E o senzație extraordinară și Întotdeauna aștept cu nerăbdare să mai lucrez cu ei. Prima dată când m-au luat cu elicopterul, am fost atât de emoționat, Încât probabil aș fi acceptat să lucrez pe gratis. După puțin timp, președintele s-a săturat de aluziile mele și, În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]