2,911 matches
-
efectuate două studii la pacienți cu infecție concomitentă VHC și HIV . Răspunsul la tratament în ambele studii este prezentat în Tabelul 9 . Studiul 1 ( RIBAVIC ; P01017 ) a fost un studiu randomizat , multicentric , în care s- au înscris 412 pacienți adulți , netratați anterior , cu hepatită cronică C , care aveau infecție concomitentă cu HIV . Pacienții au fost împărțiți aleator , unii fiind tratați cu ViraferonPeg ( 1, 5 μg/ kg și săptămână ) plus ribavirină ( 800 mg/ zi ) , iar ceilalți cu interferon alfa- 2b ( 3 milioane
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
trei ori pe săptămână ) plus ribavirină ( 800 mg/ zi ) timp de 48 săptămâni , cu o perioadă de urmărire post- terapie de 6 luni . Studiul 2 ( P02080 ) a fost un studiu randomizat , monocentric , în care s- au înscris 95 pacienți adulți netratați anterior , cu hepatită cronică C , care aveau infecție concomitentă cu HIV . Pacienții au fost împărțiți aleator , unii fiind tratați cu ViraferonPeg ( 100 sau 150 μg/ săptămână în funcție de greutate ) plus ribavirină ( 800- 1200 mg/ zi în funcție de greutate ) , iar ceilalți cu interferon
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu hepatită cronică C , care prezintă valori crescute ale concentrațiilor plasmatice de transaminaze , fără a avea decompensare hepatică și care sunt pozitivi la detectarea plasmatică pentru ARN- VHC sau anticorpi anti- VHC , inclusiv pentru pacienții netratați anterior , cu infecție concomitentă cu HIV , stabili din puncte de vedere clinic ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul optim pentru această indicație constă în administrarea unei asocieri de ViraferonPeg și ribavirină . Această asociere este indicată atât la pacienții netratați anterior , inclusiv
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
pentru pacienții netratați anterior , cu infecție concomitentă cu HIV , stabili din puncte de vedere clinic ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul optim pentru această indicație constă în administrarea unei asocieri de ViraferonPeg și ribavirină . Această asociere este indicată atât la pacienții netratați anterior , inclusiv pacienții cu infecție concomitentă cu HIV , stabili din punct de vedere clinic cât și la pacienții la care în urma tratamentului anterior cu asocierea interferon alfa ( pegilat sau non- pegilat ) și ribavirină sau în urma monoterapiei cu interferon alfa nu
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
seara ) . Tabel 1 - Dozaj în terapia asociată Greutate ( kg ) flacon/ stilou injector săptămână ( ml ) 4a 40- 50 51- 64 5b 65- 75 5b 76- 85 6c 86 - 105 7d > 105 a : 2 dimineața , 2 seara b : Durata tratamentului - Pacienți netratați anterior Predictabilitatea răspunsului virusologic susținut : La pacienții infectați cu genotipul 1 viral care nu au obținut răspuns virusologic la săptămâna 12 , este puțin probabil să apară un răspuns virusologic susținut ( vezi și pct . 5. 1 ) . • Genotip 1 : Pentru pacienții care
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
ViraferonPeg . De aceea , este necesară atenție la inițierea tratamentului cu ViraferonPeg la pacienți cu hepatită cronică la care se administrează medicație cu indice terapeutic îngust și sensibilă la o insuficiență metabolică ușoară a ficatului . Metadonă : La pacienții cu hepatită cronică netratați anterior cu peginterferon alfa- 2b și care erau în tratament de întreținere cu doză stabilă de metadonă , asocierea de ViraferonPeg 1, 5 micrograme/ kg și săptămână subcutanat timp de 4 săptămâni , a crescut ASC a R- metadonei cu aproximativ 15
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
25 - 2, 0 micrograme/ kg și săptămână , concentrația serică de neopterină a crescut în funcție de doză . Reducerea numărului de neutrofile și leucocite la sfârșitul săptămânii a 4- a s- a corelat cu doza de ViraferonPeg . Rezultatele studiilor clinice privind ViraferonPeg - Pacienți netratați anterior Au fost efectuate două studii pivot , unul ( C/ I97- 010 ) privind ViraferonPeg administrat în monoterapie , celălalt ( C/ I98- 580 ) privind ViraferonPeg administrat în asociere cu ribavirină . Pacienții eligibili pentru includere în aceste studii prezentau hepatită cronică C confirmată de
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
ml ) , biopsie hepatică care confirmă diagnosticul histologic de hepatită cronică , în absența unei alte cauze de hepatită cronică și valori anormale ale concentrației plasmatice de ALT . În studiul efectuat cu ViraferonPeg administrat în monoterapie , un număr total de 916 pacienți netratați anterior , care prezentau hepatită cronică C , au fost tratați cu ViraferonPeg timp de un an ( 0, 5 , 1, 0 sau 1, 5 micrograme/ kg și săptămână ) , după care a urmat de o perioadă de urmărire de șase luni . În plus
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
tratamentul de 48 săptămâni poate fi asociat cu rată crescută de răspuns virusologic susținut ( 11/ 11 ) și cu un risc mai mic de recădere ( 0/ 11 comparativ cu 7/ 96 după 24 săptămâni de tratament ) . Predictabilitatea răspunsului virusologic susținut - Pacienți netratați anterior Răspunsul virusologic la săptămâna 12 , definit ca o scădere cu 2- log a încărcăturii virale sau nivele nedectabile de ARN- VHC , s- a dovedit a fi predictiv pentru răspunsul susținut ( vezi Tabelul 8 ) . Răspuns virusologic Răspuns susținut Valoare predictivă
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
efectuate două studii la pacienți cu infecție concomitentă VHC și HIV . Răspunsul la tratament în ambele studii este prezentat în Tabelul 9 . Studiul 1 ( RIBAVIC ; P01017 ) a fost un studiu randomizat , multicentric , în care s- au înscris 412 pacienți adulți , netratați anterior , cu hepatită cronică C , care aveau infecție concomitentă cu HIV . Pacienții au fost împărțiți aleator , unii fiind tratați cu ViraferonPeg ( 1, 5 μg/ kg și săptămână ) plus ribavirină ( 800 mg/ zi ) , iar ceilalți cu interferon alfa- 2b ( 3 milioane
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
trei ori pe săptămână ) plus ribavirină ( 800 mg/ zi ) timp de 48 săptămâni , cu o perioadă de urmărire post- terapie de 6 luni . Studiul 2 ( P02080 ) a fost un studiu randomizat , monocentric , în care s- au înscris 95 pacienți adulți netratați anterior , cu hepatită cronică C , care aveau infecție concomitentă cu HIV . Pacienții au fost împărțiți aleator , unii fiind tratați cu ViraferonPeg ( 100 sau 150 μg/ săptămână în funcție de greutate ) plus ribavirină ( 800- 1200 mg/ zi în funcție de greutate ) , iar ceilalți cu interferon
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu hepatită cronică C , care prezintă valori crescute ale concentrațiilor plasmatice de transaminaze , fără a avea decompensare hepatică și care sunt pozitivi la detectarea plasmatică pentru ARN- VHC sau anticorpi anti- VHC , inclusiv pentru pacienții netratați anterior , cu infecție concomitentă cu HIV , stabili din puncte de vedere clinic ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul optim pentru această indicație constă în administrarea unei asocieri de ViraferonPeg și ribavirină . Această asociere este indicată atât la pacienții netratați anterior , inclusiv
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
pentru pacienții netratați anterior , cu infecție concomitentă cu HIV , stabili din puncte de vedere clinic ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul optim pentru această indicație constă în administrarea unei asocieri de ViraferonPeg și ribavirină . Această asociere este indicată atât la pacienții netratați anterior , inclusiv pacienții cu infecție concomitentă cu HIV , stabili din punct de vedere clinic cât și la pacienții la care în urma tratamentului anterior cu asocierea interferon alfa ( pegilat sau non- pegilat ) și ribavirină sau în urma monoterapiei cu interferon alfa nu
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
seara ) . Tabel 1 - Dozaj în terapia asociată Greutate ( kg ) flacon/ stilou injector săptămână ( ml ) 4a 40- 50 51- 64 5b 65- 75 5b 76- 85 6c 86 - 105 7d > 105 a : 2 dimineața , 2 seara b : Durata tratamentului - Pacienți netratați anterior Predictabilitatea răspunsului virusologic susținut : La pacienții infectați cu genotipul 1 viral care nu au obținut răspuns virusologic la săptămâna 12 , este puțin probabil să apară un răspuns virusologic susținut ( vezi și pct . 5. 1 ) . • Genotip 1 : Pentru pacienții care
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
ViraferonPeg . De aceea , este necesară atenție la inițierea tratamentului cu ViraferonPeg la pacienți cu hepatită cronică la care se administrează medicație cu indice terapeutic îngust și sensibilă la o insuficiență metabolică ușoară a ficatului . Metadonă : La pacienții cu hepatită cronică netratați anterior cu peginterferon alfa- 2b și care erau în tratament de întreținere cu doză stabilă de metadonă , asocierea de ViraferonPeg 1, 5 micrograme/ kg și săptămână subcutanat timp de 4 săptămâni , a crescut ASC a R- metadonei cu aproximativ 15
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
25 - 2, 0 micrograme/ kg și săptămână , concentrația serică de neopterină a crescut în funcție de doză . Reducerea numărului de neutrofile și leucocite la sfârșitul săptămânii a 4- a s- a corelat cu doza de ViraferonPeg . Rezultatele studiilor clinice privind ViraferonPeg - Pacienți netratați anterior Au fost efectuate două studii pivot , unul ( C/ I97- 010 ) privind ViraferonPeg administrat în monoterapie , celălalt ( C/ I98- 580 ) privind ViraferonPeg administrat în asociere cu ribavirină . Pacienții eligibili pentru includere în aceste studii prezentau hepatită cronică C confirmată de
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
ml ) , biopsie hepatică care confirmă diagnosticul histologic de hepatită cronică , în absența unei alte cauze de hepatită cronică și valori anormale ale concentrației plasmatice de ALT . În studiul efectuat cu ViraferonPeg administrat în monoterapie , un număr total de 916 pacienți netratați anterior , care prezentau hepatită cronică C , au fost tratați cu ViraferonPeg timp de un an ( 0, 5 , 1, 0 sau 1, 5 micrograme/ kg și săptămână ) , după care a urmat de o perioadă de urmărire de șase luni . În plus
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
tratamentul de 48 săptămâni poate fi asociat cu rată crescută de răspuns virusologic susținut ( 11/ 11 ) și cu un risc mai mic de recădere ( 0/ 11 comparativ cu 7/ 96 după 24 săptămâni de tratament ) . Predictabilitatea răspunsului virusologic susținut - Pacienți netratați anterior Răspunsul virusologic la săptămâna 12 , definit ca o scădere cu 2- log a încărcăturii virale sau nivele nedectabile de ARN- VHC , s- a dovedit a fi predictiv pentru răspunsul susținut ( vezi Tabelul 8 ) . Răspuns virusologic Răspuns susținut Valoare predictivă
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
efectuate două studii la pacienți cu infecție concomitentă VHC și HIV . Răspunsul la tratament în ambele studii este prezentat în Tabelul 9 . Studiul 1 ( RIBAVIC ; P01017 ) a fost un studiu randomizat , multicentric , în care s- au înscris 412 pacienți adulți , netratați anterior , cu hepatită cronică C , care aveau infecție concomitentă cu HIV . Pacienții au fost împărțiți aleator , unii fiind tratați cu ViraferonPeg ( 1, 5 μg/ kg și săptămână ) plus ribavirină ( 800 mg/ zi ) , iar ceilalți cu interferon alfa- 2b ( 3 milioane
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
trei ori pe săptămână ) plus ribavirină ( 800 mg/ zi ) timp de 48 săptămâni , cu o perioadă de urmărire post- terapie de 6 luni . Studiul 2 ( P02080 ) a fost un studiu randomizat , monocentric , în care s- au înscris 95 pacienți adulți netratați anterior , cu hepatită cronică C , care aveau infecție concomitentă cu HIV . Pacienții au fost împărțiți aleator , unii fiind tratați cu ViraferonPeg ( 100 sau 150 μg/ săptămână în funcție de greutate ) plus ribavirină ( 800- 1200 mg/ zi în funcție de greutate ) , iar ceilalți cu interferon
Ro_1150 () [Corola-website/Science/291909_a_293238]
-
aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau elimină spută în aer (picăturile Pfluger). Cele mai contagioase forme sunt cele cavitare si cele extensive. Una din zece infecții latente progresează ulterior în boala activă. Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din persoanele afectate. Simptomele clasice ale tuberculozei active sunt tusea cronică, cu striuri de sânge, spută, febră, oboseală cronică, transpirația nocturnă și scăderea în greutate (TBC se numea în trecut „boala consumării”, din cauza scăderii în greutate
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
inhalarea a mai puțin de 10 bacterii). Persoanele cu contact prelungit, frecvent sau apropiat cu persoane cu tuberculoză au un risc mare de a se infecta, având o rată estimată de infecție de 22%. O persoană cu tuberculoză activă dar netratată poate infecta 10-15 (sau mai mulți) alți oameni într-un an. În mod normal, doar persoanele cu tuberculoză activă transmit boala. Persoanele cu infecție latentă nu sunt considerate contagioase. Probabilitatea transmiterii de la o persoană la alta depinde de mai mulți
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
prima dată. Boala lui Barlow este diferită de Sindromul lui Barlow. Scorbutul mai este cunoscut și ca Boala lui Moeller și Boala lui Cheadle. Simptomele includ: Simptomele scorbutului se manifestă după circa trei luni de deficiență de vitamina C. Scorbutul netratat este întotdeauna fatal, dar, fiindcă tot ce trebuie pentru o recuperare completă este reluarea dozelor normale de vitamina C, moartea din cauza scorbutului este rară în zilele moderne. Scorbutul a fost observat ca boală probabil de către Hipocrate. În secolul XIII, luptătorii
Scorbut () [Corola-website/Science/301450_a_302779]
-
grăbit moartea la vârsta de 55 de ani, la 28 ianuarie 1547 la palatul Whitehall. O teorie credibilă sugerează că simptomele medicale ale lui Henric și ale surorii sale mai mari Margareta Tudor erau caracteristice unui diabet de tip II netratat. Henric al VIII-lea a fost înmormântat la Castelul Windsor, lângă soția lui Jane Seymour. Peste 100 de ani, Carol I va fi înmormântat în același boltă.
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
dintr-o mamă seropozitivă, dar care încă nu prezintă simptomele bolii, ar fi la rândul lor contaminați. În Africa, procentajul de transmisie constatat este de ordinul a 30 până la 40%, acest fapt fiind legat probabil de afecțiunile cu transmisie sexuală netratate, mai frecvente în Africa, și care favorizează penetrarea virală. Toți copiii născuți din mame seropozitive sunt seropozitivi la naștere, deoarece ei poartă anticorpii mamelor lor. Atunci când nu sunt infectați, ei devin seronegativi spre vârsta de 15 până la 18 luni. Se
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]