3,544 matches
-
Simpla lui prezență, numai gândul la el mă inundau cu o fericire infinită. El era o făptură magică de pe altă lume, care nimerise, nu se știe cum, În lumea de jos a oamenilor, iar eu eram fărĂ Îndoială cea mai norocoasă dintre pământence. Știam că, mai devreme sau mai târziu, va pleca Înapoi În Germania și Încercam să privesc lucrurile cât mai detașat. — o să pleci În Germania, o să bei bere și o să fii iarăși nefericit, Îl tachinam eu râzând. Atunci ingrid
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cea mai mare parte din lucrurile lor, câteva zile mai târziu, În urma unui raid NATo. Dar sistemele de transmisie au supraviețuit și au continuat să opereze din satele vecine, În timp ce roberto a reușit să ajungă printr-un șir de Întâmplări norocoase la Szeged, de unde a luat primul tren spre Timișoara. Expresia aceea perplexă de pe fața lui roberto după reve- nirea din Kosovo, privirea fixă cu care ducea țigara la gură, stând În capul oaselor la ora trei dimineața, În timp ce din trupul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
drept, semn că începea să se încingă. Du-te într-o țară din Africa să vezi acolo mizerie. Du-te într-o țară din Arabia, să vezi acolo cum sunt tratate femeile. Abia atunci o să-ți dai seama cât de norocoasă ești că te-ai născut în românia ! la asta n-am mai avut ce să zic. Nu fusesem niciodată în Africa și în Arabia, iar faptul că existau unii mai bătuți de soartă ca noi nu mă făcea să mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de turnura neașteptată a discuției. Aveți răbdare, o să cunoașteți treptat pe toată lumea, inclusiv pe cei care v-ar putea da un sfat în privința asta, a adăugat ea cu diplomație. — Ei, dar să lăsăm afacerile acum, spuse Priză schimbând tonul. Ce norocos sunt să stau la masă cu două domnișoare atât de simpatice, a spus el zâmbind cu gura până la urechi. Unde mergem ? Îmi venea să sar de gâtul lui Priză și să-l pup. Nu m-aș fi așteptat să mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar în piață, asistând resem nați la aranjarea tarabelor de către adulții familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un cadou pentru voi, le-am spus eu și le-am dat toate tuburile de graffiti. Și iarăși am început să iubesc haosul gri-colorat al Bucureștiului, superficialitatea plină de adevăr a poeților bețivi și cântecul măturătoarelor de străzi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Simpla lui prezență, numai gândul la el mă inundau cu o fericire infinită. El era o făptură magică de pe altă lume, care nimerise, nu se știe cum, în lumea de jos a oamenilor, iar eu eram fără îndoială cea mai norocoasă dintre pământence. Știam că, mai devreme sau mai târziu, va pleca înapoi în Germania și încercam să privesc lucrurile cât mai detașat. — O să pleci în Germania, o să bei bere și o să fii iarăși nefericit, îl tachinam eu râzând. Atunci ingrid
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cea mai mare parte din lucrurile lor, câteva zile mai târziu, în urma unui raid NATo. Dar sistemele de transmisie au supraviețuit și au continuat să opereze din satele vecine, în timp ce roberto a reușit să ajungă printr-un șir de întâmplări norocoase la Szeged, de unde a luat primul tren spre Timișoara. Expresia aceea perplexă de pe fața lui roberto după revenirea din Kosovo, privirea fixă cu care ducea țigara la gură, stând în capul oaselor la ora trei dimineața, în timp ce din trupul său
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În fața lor, pe cineva, care stă pe un scăunel cu trei picioare. Acela, să știi că e șeful taxei de bară, pentru ziua În care ajungi la Piață. Acela este rămas, de la ultimul plecat, cu ofertantul, să muncească, pentru ca, seara, norocosul, care azi a avut de lucru, să vină, la Piață, și să plătească taxa de bară. De care bară? O să vezi. De bara pe care ei așteaptă, cuminți și răbdători, să-i Întâmpine pe ofertanți, atunci, desigur, când, ofertanții se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și scrumbiile ar fi ajuns să se hrănească ele cu stîrvuri de oameni; nici păsări nu ar mai fi existat. PÎnă atunci, lumea, nici fierbinte, nici rece pentru Thomas, un borș cald, oferea de toate, doar să bage lingura. Un norocos, dar era bine să se grăbească. MÎine ar fi avut patruzeci de ani, poimîine, cincizeci, peste Încă o zi, șaizeci; un bătrînel: peste o săptămînă, cel mult, gata. Cam așa trecea vremea, pentru cine știa cu adevărat să o măsoare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
copilul de odinioară, doritor de povești. El vroia să mai asculte una, Rusoaica i-o spunea, nu mai aveau vîrste; poate se prosteau, aveau nevoie și de așa ceva Într-o lume prea deșteaptă. Întremați, așteptau o altă săptămînă, poate mai norocoasă; și una mai neprielnică s-ar fi putut să vină, Dumnezeu hotăra asta, era convinsă Antonia. Rusoaica se mîndrise cu Thomas cel nebun, nu Îl certase niciodată pentru viața lui din prima tinerețe. Țipa ca o fetișcană atunci cînd acesta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai tîrziu, să facă sport, Încît tot mai mulți dintre ei Începuseră să pară niște mutanți. De aproape doi metri, unii; alții, rotunzi, bătînd suta de kilograme Încă din adolescență, potriviți doar ca stîlpi de fast food. Thomas era un norocos; ceva din dragostea bunicii pentru omul ei trecuse, peste vreme, În urmașul care, pînă spre treizeci de ani, arătase ca un Adonis blond; din rădăcina unei mari iubiri se Întrupase și crescuse. Și cum exista și o lege a compensațiilor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
alt fel de beție: vuietul motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care devenea aproape uragan, Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri, cu cîțiva dinți zdrobiți, pe care Îi Înlocuise repede; cînd se răcea vremea, Îl durea piciorul drept, semn, probabil, al unui reumatism viitor; cursele nebune prin frig sau ploaie Își cereau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
scînteie care declanșează o reacție în lanț... Iată din ce motiv prima frază nu este niciodată una inocentă. ea conține în sine, în germene, întreaga poveste, întregul conflict. Prima frază este ca un embrion doldora de posibilități, ca un spermatozoid norocos, dacă îmi permiteți această comparație... Ha, ha... ascultam aceste cuvinte oarecum din politețe, dar de fapt eram aspirat de alte gînduri. avusesem, în timpul nopții, un vis bizar, aproape un coșmar : mă visasem întocmind o listă cu marile probleme ale umanității
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Domnul Isus în ajunul patimii sale, străbunica mea dăruia mereu «tot ceea ce avea pentru a-și duce traiul», drămăluind mica sa pensie între nevoile proprii - de altfel, minime - nevoile celor săraci - în special cei din familie și vecinii mai puțin norocoși - și Biserică. Era ea cea care asigura uleiul pentru lampa veșnică ce ardea la altarul Preasfântului Sacrament. Din fragedă copilărie, o ajutam la rugăciune, căci nu vedea prea bine și, în acest fel, am învățat să citesc mai înainte de a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
eu te-aș prefera pe dumneata). Ei bine, atunci demnitatea mea îmi comandă să nu las să planeze calomnia asupra ei. Otilia e o fată cuminte și aș fi mândru să am un copil ca ea. Dacă vei fi dumneata norocosul ei tovarăș (fiindcă nu văd siguranța ferecirii decât în căsătorie), află de la mine că Otilia trebuie respectată. Se cade s-o spui și altora. Spunând aceste ultime cuvinte, Pascalopol căpătase, în chimono-ul lui, o demnitate de tragedian. Strânse încă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochi umezi tot ce spunea Felix, îl scruta cu supunere și duioșie, râdea când râdea el și se întorcea ori de câte ori acesta o țintea în ochi. În același timp Titi simțea leșinuri când o privea pe Lili și ură mocnită pentru norocosul la vorbă Felix. Aglae făcu tot ce-i stătu în putință să orienteze pe Lili spre Titi și să sfărâme convorbirea dintre Felix și fată. Întâi ordonă lui Titi să facă fetei un portret frumos, așa cum știe el. Lili se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dinăuntru. O dată în plus, pentru un sac cu țesătură grosolană din material plastic, folosit de românii ce se întorceau 17 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Ortodoxie.) Dulcele Doru era depozitarul Literaturii. (Și al Artei bucureștene, în general.) Gabi cel Norocos figura ca o bibliotecă a Serviciilor Secrete. Cărora, cu cea mai adâncă discreție, probabil că le și aparținea. - Dacă m-ați onora un moment cu atenția... reluă cuviincios și, simțind ridicîndu-i-se împrejur o îngrăditură de interes, cu instinctul unui actor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aș putea dezvălui... că aș putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari optzeciști... răzbătu vocea cărnoasă și molatecă a unui bagaj crem și delicat cunoscut sub numele de Gabi cel Norocos. Era confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere, contrazisă pe loc de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putut scăpa altfel decât cățărîndu-ne pe pereți. Ne-am încordat deci acuitățile auditive și-am așteptat... - Auzi-l: acuitățile auditive! Vah! Vah! Vah! Și le țineau încordate. Halal de mama care te-a făcut. Ești dat în paștele mă-tii, Norocosule!... - ...După o vreme, am auzit cam așa: Rap-Rapatrop-Zdrap- Zdup! Și am înțeles înfiorați că tinerele bestii poetice urcă scara, taman către aliniamentul pe care tremuram, cu inimioara încrețită în noi... Apoi am auzit: Tronc-Hodoronc-Zdranca-Zdronc! Și am intuit, bineînțeles, că fusese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prea pătrunseseră... Șed numai pe șanțul acestei Istorii și îi înjură pe alții mai în vârstă. Doar pentru că-s de zeci de ori mai talentați și mai patrioți decât ei... - ...S-a stins treptat rumoarea, își reluă istorisirea Gabi cel Norocos. Aîncetat păcănitul... Au pălit înjurăturile, ghiorțăiturile, vorbele de clacă, inepțiile... S-au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În diagonală de noi, o liftă pufăia o mahorcă Lijeros, cu adevărat cubaneză. Din țigările chinezești, anevoios de procurat, norocoșii se alăptau două fumuri. Apoi, le puneau dop, azvârlindu- le jarul, cu un bobârnac, în scrumierele manufacturate prin îndoirea repetată a unei foi de hârtie. Degustările de țigări chinezești se amânau - în extazele lor - pentru săptămânile următoare. În centrul adunării
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pare dilie? - Îhî. - Păi... Dacă ar fi fost și dilie, nu ne-ar mai fi desfermecat ea... Pentru că ea ne-a desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica... Lângă mine - își modulă tulburat îndelungata relatare Gabi cel Norocos - la fostul etaj întîi, necunoscuta adăposti cubul de chihlimbar într-unul din buzunare. Paradoxal, filtrul măsliniu al buzunarului, în loc să-i domolească cubului pâlpâirea, nu făcu decât să-i stingă, aceluiași cub, nuanța atotînvăluitoare de coniac revărsat. 46 DANIEL BĂNULESCU zgomot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
domolească cubului pâlpâirea, nu făcu decât să-i stingă, aceluiași cub, nuanța atotînvăluitoare de coniac revărsat. 46 DANIEL BĂNULESCU zgomot intestinal, emis probabil, din pricina proastei creșteri, chiar de ea. - Vah! Vah! Vah! - Catralioane de ace nerupte degeaba, pe când te coseau, Norocosule! Secole de măiestrie artistică s-au perindat, fără ca un singur trubadur să-și adune curajul să-și chestioneze iubita dacă a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite că tu ai întrebat- o! Și cum a reacționat prietena
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cufundau labele grisinelor în niște ligheane cu pământ clocotind de râme, cum fac ăi de vor să-și obișnuiască țurloaiele cu apa fierbinte. Într-un cuvânt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul și raiul de pe pământ - pițigăie glasul Gabi cel Norocos pentru a sugera că, filozofând, Bruță-negriciosul se încordase, izbutind 47 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În care eu îmi revărsam bărbăția și tot eu țineam fata În care doar trecând în acea clipă pe stradă Deveneam pentru a treia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
același tramvai cu poftele mele Mi-am sprijinit fruntea de geamul răcoros al rugăciunilor mele Mi-am amintit că: Oricine va invoca numele lui Dumnezeu Va fi mîntuit"." Am invocat numele lui Iehova și-am așteptat..." Eu - șopti Gabi cel Norocos - arunc neliniștit pătura sub care ne camuflasem. La cinci metri de mine, totul normal. La zece metri, un tip care citește, tipe care ascultă, inși ce se foiesc, pregătindu-se de plecare. La cinsprezece metri, priveliște halucinantă. Încremenesc. Sub acțiunea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]