4,526 matches
-
doom doom. Am luat poziție față de această afirmație și intenționam, chiar, să chem în fața justiției persoana căreia-i aparținea. N-am făcut-o eu pentru că, în particular, mi s-au cerut scuze. Just, nu? Și echitabil, totodată. Ești împroșcat cu noroi în public și ți se cer scuze între patru ochi. Totuși, afirmația a avut efect. Și ce efect! Sau efecte. Multiple. Vă mărturisesc că prima oară, efectele astea mă scoteau din pepeni. Pe urmă, însă, au început să mă amuze
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de toate suferințele astea inutile, de toate coșmarurile fără rost. Ai fi ajuns un mare universitar... Și ca poet, poate, te-ai fi realizat mai mult... Așa, ce ți s-a dat? Vorba lu’ tata, săracu’: dacă te bagi în noroi, te mănâncă porcii” “Ei, nici chiar așa. Și-apoi, dacă făceam așa cum spui tu, nu te-aș mai fi întâlnit” “Cine știe?!!” ...VII.4. ... “Dacă ne-am fi dus din timp la Agenție, acum am fi stat liniștiți. N-ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mozolit e ziua toată, Prin noroaie el înoată, Poți să-l speli, să-l parfumezi, Curat tot n-ai cum să-l vezi! Are nasul tamponat Să-l ajute la rîmat. În coteț se odihnește... Ați ghicit cum se numește?
Porcul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83594_a_84919]
-
-l să se obișnuiască treptat cu ei, până când se resemnase să fie prins. —Mai ții minte când l-am spălat, cum ți-a luat prosopul cu ciocul și a început să se șteargă? Instinctiv, exact ca atunci când se ung cu noroi, ca să-și înnegrească penele. Dar, Doamne! Credeam că pasărea aia era mai deșteaptă decât orice ființă umană. Mai ții minte când am încercat să-l învățăm să ridice un picior în semn de salut? Brusc, Mark începu să se vaite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putea fi un lituanian libidinos de nouăzeci de ani. Atunci de ce te chinui așa de tare să-l găsești? Mark Schluter își ia capul în ambele mâini și-l leagănă. Diavoli păzitori peste tot. Ghetele sale de lucru pline de noroi lovesc pământul, încercând să distrugă groapa abia săpată. Citește bilețelul. Citește dracului bilețelul ăla. Își vâră două degete în buzunarul salopetei și scoate bucățica de hârtie îndoită. Acum o ține mereu la el, lipită de corp. Ea nu ia hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Paipșe, cincișpe? — Ar fi trebuit să-l auzi. „E o chestie care poate fi numai a noastră. Să ne atingem unul pe altul, acolo, doar atât. Doar noi doi...“ Scrântit băiețașul. Ea ridică mâinile și se lăsă în genunchi, în noroiul uscat. —Tu faci mișto de mine. Asta-i marea ceartă despre care nici unul din voi n-a vrut să spună nimic atâția ani? El se așeză lângă ea și începu să scormonească în praf cu mâinile, ferindu-se de privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la Weber. Acum are șansa să lămurească tot. În loc de asta, spune: —Așa crezi? Urmăresc pasărea-fantomă până când dispare după un pâlc de copaci. Se ghemuiesc și rămân la pândă, multă vreme după ce câmpul se golește. Amândoi sunt înghețați și plini de noroi. Ea îl trage din nou spre ea, pierzându-și din nou mințile. Se inundă unul pe altul, valuri de oxitocină și o împreunare sălbatică. Ușurarea- să dispară în mijlocul preriei, să se elibereze de tot - planează sus, unde n-o poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vale, trăgând sub ea cu grapa, cu sapa tot ce-i iese în cale. Bucătăriile s-au umplut cu fierturile acestor vremi de-a îndoasele, au fost decimate pădurile și acum oamenii trag ponoasele. Toți se vaită de-atâta gunoi, noroi intrat în case, n bordei; Doamne, -o fi vremea de-apoi... și bătrânele recitesc Evanghelia după Matei. După o jumătate de ceas țara e plină de-o nouă lumină; fiecare se uită la ce i-a rămas, femeile suspină, plâng
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și amândoi nu-și dau seama ce fac. Reproșuri, obsesii, jigniri, gelozia-i nebună, nebună; viața-i un iad cu grindini ce cad într-o răscolitoare furtună. Unul o ia într-o parte, Altul apucă-n cealaltă; În inimi bezne, noroi pân’ la glezne Și dragostea dusă pe baltă. 1995 Enigmatic e cuvântul Încerc, totuși, să mai visez... Gândul îmi spune să nu-mi pese... Ceva misterios se țese: și totuși, nu mă-ngrijorez. Geamu-i opac, zarea e mată nevoia de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ceva. Pe lângă ea, blestemata, trece, obligatoriu, orice drum. Nici chiar eu, Ticuță reporterul, nu vă pot spune de ce se întâmplă una ca asta. Monștrii din mlaștină sunt tot zmei dar sunt zmei de mlaștină. Ei stau acolo, se scaldă în noroi și îi ademenesc în fel și chip pe trecători. Dintre cei care ajung pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care îi lingușesc, îi mint, îi fac să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o voce educată ne-a salutat voios. Ne-am întors și Schneiderhahn i-a strîns mîna președintelui clubului, un bărbat înalt, cu părul pieptănat pe spate și strălucind de pomadă. Mașina sa era un Delage roșu întunecat cu apărători de noroi negre și cu aripi albe în jurul cauciucurilor și cu faruri rotunde fixate deasupra radiatorului. Ceva continuă să ticăie, un timp, sub capotă, după care obiectul nu a mai făcut nimic decît să strălucească prelung și stăpînit. Președintele a vorbit despre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o serie de șobolani de mahala, animale rozătoare care își vor încerca hărnicia demolatoare pe aceleași uluci ale gardului. Pe tot întinsul străzii, ne spune doamna, vecini răi le provocau "mari și amare necazuri" întrucât se apucaseră să edifice din noroi și vălătuci numeroase garduri și cotețe folosind, ce altceva dacă nu aceleași uluci din gardul familiei. În cele din urmă, și cu mare greutate, gardurile au rămas oarecum în picioare datorită unor proptele puse la timp. În vara lui 1955
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mormânt, groapă”, bôr, „deschizătură, cavitate (ce duce către lumea de dincolo)” și altele. La fel ca în gândirea Orientului Apropiat antic, își imaginau lumea locuinței morților ca loc subteran, un fel de oraș întunecat, trist, tăcut, plin de praf și noroi (Iob 10,21; 17,16; Ps 49,20; 94,17). Nu avem izvoare literare care să documenteze o eventuală organizare a acestei cetăți subterane, dar, dacă este să dăm crezare culturilor antice vecine lui Israel, e plauzibilă credința că unii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
văzut doar cîțiva oameni și nici urmă de mașini. Dincolo de acoperișuri erau șiruri de macarale cu carcase metalice printre ele. Trenul se îndrepta spre acestea, traversînd podul de peste apă. Fluviul era lat, cu cheiuri din piatră, iar pe fund era noroi crăpat de culoare kaki; un curent întunecat și îngust curgea în zigzag pe mijloc. Asta m-a îngrijorat. Am simțit, și încă am sentimentul acesta, că un fluviu ar trebui să arate altfel. M-am uitat în jos, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din greu; apoi, domnul Thaw spuse cu o voce stinsă, pe care Thaw nu o recunoscu: — Cred că-ți închipui cît ne-ai speriat? Urmă un sunet ascuțit și un pocnet, și Thaw fu împroșcat în obraz cu bulgări de noroi. A doua zi dimineață, de la fereastra camerei de zi văzu o groapă în trotuarul de vizavi. Lovitura răspîndise funingine pe podeaua camerei de zi, iar doamna Thaw o curăța, oprindu-se din cînd în cînd să vorbească cu vecinii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toată suculența lor tropicală. Pentru a indica distanța și greutatea, trebuiau să fie amestecate între ele și cu alb, negru sau ocru. Cu toate astea, magia consta în faptul că perii ăștia de porc strînși de un băț, care întindeau noroiul maroniu și uleios, puteau trasa conturul dealurilor pe fundalul zorilor. în timp ce aplica vopseaua, mintea lui devenea o simplă legătură între mînă, culoare, ochi și tavan. Atunci cînd cobora să vadă lucrarea de la nivelul podelei, trăia uneori momente de bucurie egoistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voi rămîne șeful executivului - dar o să te afli printre oameni cu titluri, și un titlu te ajută să-i impresionezi pe ceilalți. Lanark își trase pe el vechea haină ca pe un halat, își vîrî picioarele în pantofii plini de noroi și îl urmă pe Sludden pînă în sacristie. Inima lui era sfîșiată între iubirea profundă și tristă pentru Sandy și iubirea palpitantă față de propria lui importanță ca primar și delegat. Nimic nu putea întrerupe colocviul dintre aceste două iubiri. îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sine să mai observe ce-i în jur, în afară de faptul că putoarea atotcuprinzătoare deveni mult prea puternică atunci cînd traversară apa pe un pod nou și splendid din beton. Maldăre de pungi negre de plastic umflate erau împrăștiate peste noroiul crăpat. — N-avem unde altundeva să le aruncăm, zise Sludden posac. — La televizor ai spus că acești saci sînt impermiabili la miros. — Sînt, dar se sparg ușor. Ajunseră într-o zonă rezidențială cu bungalow-uri mici și ordonate, cu o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fără a reuși să o facă să devină parte integrantă a sistemului său nerovs, și șovăia încă în expectativă. Bine de știut. Căci abia determina propria sa atitudine față de acest om și această femeie. O luă de-a dreptul prin noroiul grădinii în terase. Nu mai încerca nici o remușcare acum. Îl testaseră fără pic de milă și el nu vedea de ce ar fi obligat să se poarte cu mănuși. Avea nevoie de informații despre propria lui persoană și de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
refacă după îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
scotea ceva de la făcut din cuptorul electronic. Dintr-o aruncătură de ochi, Gosseyn remarcă o masă frumos aranjată într-un colț, apoi fu remarcat la rândul său de femeie. Privirea acesteia coborî de la figura lui Gosseyn la picioarele pline de noroi. ― O! Doamne! ― zise ea. Lăsă jos platoul și se apropie de el. Gosseyn n-o lovi decât o singură dată și o prinse din zbor, în clipa în care se prăbușea. N-avea nici o părere de rău. Poate că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
percepe... 2. Așadar, era o dimineață de iulie, neobișnuit de răcoroasă, dacă mă gândesc bine; plouase toată noaptea mărunt și monstruos, cerul mai părea încă un burete violaceu, îmbibat cu apă, eram ud leoarcă dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
umărul mi s-a dezlipit de umărul Zenobiei; eram neliniștit, nu mai aveam pic de încredere în mine, în tot ce văzusem, îmi venea să plâng, să-i spun Zenobiei : „Nu vezi ce nenorocit sunt, în bezna asta și în noroiul ăsta ? Unde e dragostea lumii, unde e dragostea ta ? Nu vezi că plasticul ăla împuțit cu care ești îmbrăcată e rece și nici nu mă iubești măcar, dacă m-ai iubi, ai face și tu ceva ca să termin cu nervii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cum s-a terminat, Zenobia, cum a trecut și cum s-a terminat ? Mie îmi vine să mor, sunt disperat și tu îi dai zor că a trecut ! Auzi la ea, domnule, cum a trecut când stăm până în gât în noroiul ăsta și eu crap de frig și senilul ăla se holbează la mine ? Dacă nu faci ceva să mă scapi de el, să știi că mor, cu toate că ție puțin îți pasă, știu eu, te uitai după bărbați, în mlaștini, să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
chiuiam de două trei ori, mă uitam peste câmp (de nu m-ar auzi cineva !), apoi reintram în scorbură; într-o bună zi am cules iarbă nouă, viguroasă, proaspătă, de pe dig, și m-am întors cu tălpile cizmelor încărcate de noroi lipicios și rece. În tot acest timp, Zenobia mă urmărea cu privirea din ușa larg deschisă a scorburii, iar Dragoș continua să stea nemișcat, pe masă, de altfel nu mai deschisese ochii din ziua sau noaptea aceea, se speriase cumplit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]