9,057 matches
-
o vorbă, dacă era după ea, nu aflam nici pînă În ziua de azi. Asta s-a-ntîmplat la cîteva luni după ce ne-am luat, și totul a ieșit la iveală din Întîmplare. Făceam curățenie În ultimul sertar al biroului vechi de nuc, voiam să găsesc un loc potrivit pentru cămășile lui, și-odată am dat peste ele... un pachet de scrisori vechi și niște hîrtii, le vîrÎse el acolo cu gînd să le rupă. Ei, și-le-am luat, nici nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
constructorii de vapoare. Tînărul Jardine era avocat și a devenit lord Provost, iar fiu-său s-a dovedit a fi cam escroc, dar n-are importanță. Atîrnam tablourile alea în holul cu pardoseală de marmură și lambriuri. Ramele erau din nuc sculptat și acoperit cu foiță de aur, dar holul era întunecos, pentru că nu erau ferestre, în afară de luminator, care nu prea era de folos, fiind acoperit cu vitralii. Cînd am terminat, am deschis ușa din față și am coborît treptele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
schiuri nautice. 5. Fiindcă mă plictiseam veghindu-l pe cel ce dormea, am început să mă uit pe fereastră. De acolo, din odaia de sus, vedeam numai vârfurile copacilor, spre stânga un salcâm, mai în față și spre dreapta un nuc uriaș cu două brațe principale, la orizont un șir de plopi. De la un timp vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
De la un timp vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă mângâie, plopii s-au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam perfect fiecare crenguță, fiecare frunză, fiecare nervură, vedeam până și petele roșietice-gălbui de pe cele câteva frunze ale nucului care uitaseră să pice de cu iarnă. Pluteam în haloul acela, vârfurile arborilor cuprinseseră tot orizontul, mă simțeam bine, acolo, mă priveam cu duioșie, fără pic de regret. O melancolie lichidă, dulce-amară curgea prin mine... Deodată totul s-a retras
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
elefant din panteonul hindus. Carele împodobite cu flori, trase de bărbați cu coapsele înfășurate în fîșii de pînză, cu picioarele și pieptul goale, străbat străzile arondismentelor 10 și 18, între gara de Nord și cea din Est, printre resturile de nuci de cocos sparte care acoperă caldarîmul, prin alaiul sariurilor sclipitoare ale femeilor și obiectivele aparatelor de fotografiat ale parizienilor uluiți. Organizatorii acestor procesiuni împărtășesc dorința de a face cunoscută existența comunităților într-un mod care să fie agreat de parizieni
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bună recompensă. După ce scăpă de ultimul comision, fugi acasă să-și schimbe chipiul roșu de serviciu cu șapca de timp liber: dacă rămânea cu chipiul, oamenii îl opreau pe stradă și-l trimiteau încoace și-ncolo. De undeva dinspre bătrânul nuc al vecinilor, un corb croncăni de câteva ori cu acreală. Fiindcă nu era nimeni acasă - cine știe pe unde umbla mamă-sa - putu să se îndrepte către strada Teilor, loc din care trebuia, fără îndoială, să înceapă cercetarea. Era mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu n-avea traistă și, după ce și-a burdușit buzunarele, l-a rugat pe conducătorul corului, un băiat înăltuț, cu plete ondulate și voce prea răgușită pentru un corist, să i le țină și lui. Pe Alexandru l-au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Godun un „harap“ dormea în mansardă. În pustietatea din câmp, n-ai fi zis că-i păsa cuiva, însă prietenii soseau să îl vadă precum șerpii, târâș, prin lan. Omar nu voia să i se arate oricui. Stătea sub un nuc, lângă ferme, așteptând să treacă vâltoarea. Nu avea o poveste de spus. Toată primăvara lucrase să ridice garajul și rampa. Mai aveau de primit instalațiile pentru spălătorie și pompele de benzină, plus ceea ce el își dorise de când se topise zăpada
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu spălătorie și rampă, cu benzinăria în care bistroul se va vedea precum piatra unui inel va fi ca o navă de croazieră care-și duce clienții spre paradis. — La ce visezi astăzi cu ochii deschiși? Era Veterinara, apăruse sub nuc pe neașteptate, ca în prima seară, și la fel de misterioasă în lumină ca și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul iute de carne friptă. Avea părul strâns într-o coadă la spate și era echipată ca un jocheu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o văzuse scoțând un mânz din pântecul iepei, undeva lângă fermele lui Godun, nu i se păruse reală. După ce-o avusese în așternut, imaginea ei cu momițele de berbec, ca și cea cu Zet, pe care îl țesălase sub nuc, în prima lor vară, erau doar impresii fără intensitate. Otrava și scrumul poveștii lor veneau din tăceri, din absențele ei fără explicații, din gelozii care îl frigeau. După iarna sosirii lui, în care nu dăduse un semn până nu se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
săptămâni să i-o facă din nou ca nouă. Când o desfăcu, înțelese că moartea era un decoct de crin, de tabac și haină purtată. Nu părea de nesuportat: izul ăsta ieșea din tapiserii și din bord, din grătarele de nuc veritabil, pe care puneai defunctul cu grijă, din nișa pentru coroane și lumânări. — Moartea nu e chiar cine știe ce, bâiguia Maradona, noi o facem să fie! O facem, o facem, creezi spectacolul, dar îmi iei biștari pentru asta, zicea Max-Dinte. Da
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru efectul scontat și Omar se-ntreba când o să obosească. Era ca și când un fumător de lulea, din cafenelele lui de acasă, i-ar fi suflat totdeauna fumul în față. Când armăsarul rămânea singur, să pască, Omar îl cerceta stând sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
regăsise în Kish, era administrator la hotelul Shayan, fosta oază de lux a americanilor de pe vremea lui Pahlavi, și le dădea cheia biroului său, lângă care avea și un dormitor. Altădată ar fi crezut că sunt prinți în patul de nuc, încărcat cu ghirlande de trandafiri care creșteau din tăblia și din baldachinul sculptat întocmai ca dintr-o grădină. Dar acum, Grand Resort Dariush Spa adusese Persepolisul în golf și o opulență de kitsch: lei și tauri înaripați, ahemenizi cât un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului“ și al întinsului cvartal de case. — Smintiți superstițioși! spunea Veterinara, priponindu-l sub nuc, tocmai ca nici cârnățarul, nici antreprenorul de morți să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice afiș, în graffitiurile care murdăreau garduri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
capul chiar azi, fiindcă mâine-poimâine nu se știe dacă mai avem ce salva... Însă vorbea singur. Armin Caryan închisese de mult, cum făcea cu tată-său ori de câte ori încerca să îl lămurească ori doar să-l audă. Omar se retrase sub nuc și-ncepu să se perpelească: va vinde mai repede decât cumpărase partea lui din garaj și bistrou, din benzinărie, va lichida tot ce agonisise, însă va putea să întoarcă viața pe care o uitase în toate astea? Ploua și Leclerc
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nici la unul nu era Și Călin atunci le scoate și le - arată în basma. 625Împăratul poruncește ca s-aduc-un armăsar Și de coada lui să lege pe țiganul bucătar Și de coadă-i mai legară lângă el un sac de nuci. Cade-o nucă - o bucățică, astfel îl făcu hăbuci. - Ș-acum tu voinice, zise, mi-i fi ginere. - Ba nu, 630Altă fată, împărate, tare dragă îmi căzu. Am un frate-nsă de cruce, tot fecior de împărat Și de mult
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ostenit - am ostenit, Foarte tare m-am trudit Până ce te-am dobândit, Că acuma norocul Vrea să-și coate locul. Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - Să trăim, să ne iubim Și să ne veselim. Frunzuță verde de nuc Vine vremea să mă duc, Să mă duc de - aici cu dor Ca și luna pe su nor, Să mă duc de - aici cu jele Ca și luna pintre stele - Să mă duc să nu ajung Dorul mândrei să mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nana vine de la sapă Zicând în frunză de ceapă. 54 Ce mi-e drag mie în lume Cărările pin pădure Căpătând cu nana mure; Și mi-i drag prunul cu prune Și omul cu vorbe bune; Și mi-i drag nucul cu nuci Și omul cu vorbe dulci. 55 Pusei șaua pe murgul Luai drumul de-a lungul, S-ajungem în sat cu soare; Pași, pași, pași murgule tare Bine pe noi că ne - așteaptă: Ție zobu cu obracu Mie gură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de la sapă Zicând în frunză de ceapă. 54 Ce mi-e drag mie în lume Cărările pin pădure Căpătând cu nana mure; Și mi-i drag prunul cu prune Și omul cu vorbe bune; Și mi-i drag nucul cu nuci Și omul cu vorbe dulci. 55 Pusei șaua pe murgul Luai drumul de-a lungul, S-ajungem în sat cu soare; Pași, pași, pași murgule tare Bine pe noi că ne - așteaptă: Ție zobu cu obracu Mie gură și colac
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Durduleano hăi, Mai bine-mi periau doi boi Ș-o sută cinci zeci de oi Și cinci mii șaizeci de miei, Șapte scroafe cu purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica-i negustor, Negustor de ochișori. 68 Toate fetele se duc La umbra de nuc, Dar pe mine nu mă lasă Mămuca de - acasă; Toate fetele se trag La umbra de fag, Dar pe mine nu mă lasă Că-i pădurea deasă; Toate fetele s-adun La umbră de - alun, Dar pe mine nu mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]