9,387 matches
-
ca un mijloc al salvării colective, adică o evadare către un spațiu cu alte dimensiuni, stăpânit de memoria colectivă. Nu Mircea Eliade, La umbra unui crin..., în întâmplător apare, aici, motivul crinului. El este simbol al evadării, al schimbării fundamentale. Nuvela se termină cu o notă ridicată de suspans, imprevizibil, căci cineva sună, dar nu vorbește, fapt ce întărește ideea de nesiguranță a acțiunilor: „Târziu așeză receptorul în furcă și adăogă: Nu e nimeni! Nesiguranța este sugerată și prin punctele de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nu și-a binecuvântat camarazii. Apoi, „șovăind câtva timp“, se va îndrepta grăbit către lanul de porumb, unde-l ascunseseră, „dar când? Când? în ce viață?...“28. „Eroul din Ivan se trezește dintr-un vis ca să nimerească în altul“29. Nuvela se încheie, dar poate că acțiunea continuă, fapt sugerat de punctele de suspensie, care măresc nota de ambiguitate și, lăsând cale liberă oricărei interpretări, finalul poate fi imaginat oricum. Nopți la Serampore, unde personajele centrale rătăcesc drumul: „aveam mereu impresia
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
curgă înainte. El îi spune la e un moment dat d-rei Zissu: „Vreau să trăiesc de-a pururi tânăr, ca în basmul nostru Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte“. Aceeași temă a tinereții veșnice o va trata și în nuvele ca Tinerețe fără tinerețe... și în Les troìs grâces. De asemenea, se poate observa o altă caracteristică a timpului, aceea de a se comprima sau dilata, în funcție de împrejurare. Astfel, în timpul luptelor, noaptea pare încremenită, ca apoi, în timpul bombardamentelor, să pară
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
istorie mai există altceva: „ cred că există și altceva, dincolo de Timp și de Istorie... și că noi putem cunoaște acest altceva. Numai că pentru asta ni se cere un foarte mare efort spiritual“; se naște o discuție, care într-o nuvelă de-a lui Mircea Eliade este chiar tema însăși, dacă există Rai și, dacă ar exista, să se reîntâlnească la „umbra unui crin în Paradis“. „Ștefan Viziru este un Ulise modern, iar călătoriile labirintice ale acestuia reiau tribulațiile eroului homeric
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
această semnificație de poartă spre infinit. Doctorul Aurelian Tătaru Les trois grâces moare în noaptea de Sânziene, în pădurea Crăciuna, speriat de propria-i creație... Ieronim Uniforme de general trăiește misterul ieșirii din realitate în ziua de Sfântul loan. În nuvela Dayan, personajul titular se ridică de pe patul său de sanatoriu și găsește drumul său spre grădina paradisului în aceeași noapte de Sânziene“. Întregul roman este presărat cu epifanii, astfel încât lumea este, pentru ei, plină de miracole și de semne sacre
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
vis...“ Se observă că povestirea este construită simetric: după un episod introductiv, plasat în lumea cotidiană, normală, a lui Gavrilescu, urmează trei episoade la țigănci, acestea tot în număr de trei „cifră ce va reveni de câteva ori în cuprinsul nuvelei; e primul număr fundamental considerat (de chinezi) perfect, expresie a totalității, a desăvârșirii. În tradițiile iraniene această cifră apare adesea dotată cu caractere magice religioase. Cele trei acte succesive ce se regăsesc în numeroase povestiri magice asigură succesul încercărilor inițiatice
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
tot indisolubil. La unele popoare, numărul trei are numeroase sensuri secrete“ apoi trei episoade în lumea exterioară, acum anormala, și, în fine, reîntoarcerea la țigănci și plecarea definitivă, dincolo, deci are loc o pendulare între cele două planuri. Analizând această nuvelă, Sorin Alexandrescu afirmă că este vorba despre un „itinerar spiritual: Viață și Moarte, Profan și Sacru“. Nuvela pune accentul pe acel Mit al reintegrării, pe ideea de „rupere de nivel“, de revenire la matricea în care „neființa devine ființă, răul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
acum anormala, și, în fine, reîntoarcerea la țigănci și plecarea definitivă, dincolo, deci are loc o pendulare între cele două planuri. Analizând această nuvelă, Sorin Alexandrescu afirmă că este vorba despre un „itinerar spiritual: Viață și Moarte, Profan și Sacru“. Nuvela pune accentul pe acel Mit al reintegrării, pe ideea de „rupere de nivel“, de revenire la matricea în care „neființa devine ființă, răul coincide cu binele, profanul coincide cu sacrul, pluralitatea coincide cu unitatea“ . Nuvela poate avea și alte interpretări
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și Moarte, Profan și Sacru“. Nuvela pune accentul pe acel Mit al reintegrării, pe ideea de „rupere de nivel“, de revenire la matricea în care „neființa devine ființă, răul coincide cu binele, profanul coincide cu sacrul, pluralitatea coincide cu unitatea“ . Nuvela poate avea și alte interpretări: „Aici se dezvoltă cu o mai mare artă epică tema ieșirii din timp sau a trăirii simultane în două planuri diferite“. Așadar, timpul, la țigănci, are altă accepție, ar „curge“ după alte criterii. În concepția
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
participând la un eveniment ce a avut loc cu 40 de zile în urmă. Acesta trece din prezent în trecut și înapoi în prezent fără ca niciun semnificant să se modifice considerabil. O fotografie veche de 14 ani... este o altă nuvelă care duce mai departe procedeul, introducând o categorie nouă, miraculosul. „Cu patru ani înainte i se întâmplase același lucru: găsise biserica pe neașteptate, când începuse să-i fie teamă că se rătăcise. O clădire cuminte și fără vârstă, întru nimic
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
a înfăptuit un miracol, a scos-o pe Thecla din timp, readucându-o și fixând-o în ipostaza ei de cu 10, respectiv l4 ani înainte; este vorba de o revenire, apoi de o oprire a timpului. Orobete Constantin, personajul nuvelei Dayan, este student eminent la Facultatea de Matematică și i se spune Dayan pentru că, în urma unui accident, și-a pierdut un ochi și poartă o bentiță neagră. Orobete este pe cale să răstoame teoria lui Gödel și să dezlege „ecuația absolută
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în articol ecuația ultimă era rezolvată. Orobete constată că peste trei zile va fi solstițiul de vară, Sânzienele; adică 12 ani de când a încheiat lectura „Jidovului rătăcitor“. În noaptea de Sânziene pleacă din Sanatoriu, pentru a se întâlni cu bătrânul. Nuvela se încheie într-un mod ambiguu, specific tehnicii lui Mircea Eliade: cei doi pornesc spre un loc numai de ei știut. d) accelerarea timpului biologic, în: Les trois grâces. Tema povestirii ar putea fi memoria care, prin trădările ei, împiedică
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Egor, însă aici semnifică sufletul celei moarte, prins între cele două lumi. e) problema timpului, în: Fratele risipitor. Tema este timpul cu caracteristicile sale, în funcție de împrejurare. Astfel, el se poare opri sau se poate dilata, pentru a mări agonia personajelor. Nuvela se deschide prin evocarea celor doi care vor să evadeze, să ajungă dincolo. Ei se află în lanul cu porumb și înaintează pe coate, din teamă de a nu fi zăriți de patrulă. „Arșița parcă oprise timpul pe loc“. Este
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
mort în viață, care se întreabă: „dacă nu cumva există vreo ieșire“. În final, oprindu-se trenul, Onofrei coboară în stația următoare podului, însă el nu recunoaște stația, acea lume nouă în care pătrunde, deci trecerea a fost săvârșită. În nuvela Într-o cazarmă, un grup de intelectuali repetă o piesa, însa ei sunt într-o continuă cautare a subiectului, știu doar fraza de început: „Mă numesc Tudor Vladimirescu. Nu mă cunoașteți, dar o să auziti curând de mine...“, dar ei nu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nemulțumit că un muritor i-a aflat taina și probabil determină comportamentul familiei sale de a rupe legătura cu trecutul, de a uita totul. „Fantasticul este aici însăși posibilitatea unui eveniment real, pentru că interpretarea, semnificația lui este neechivocă. În alte nuvele fantasticul reiese din confruntarea nerezolvată a două interpretări ale același eveniment, trăit în chip diferit de participanți“. Ghicitorul în pietre personajul Alexandru Emanuel, viitor viceconsul, face cunoștință pe litoral cu Vasile Beldiman, un bătrân misterios, fost marinar și paznic la
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lui, dar, indiferentă, ca și cum nu l-ar fi recunoscut, o strigă pe Adina. Lucrul acesta „ar putea să însemne că Emanuel nu putuse să o salveze de la înec și că amândoi muriseră, cum știau toți“. Ceea ce se întâmplă în această nuvelă este destul de ciudat: faptele sunt povestite înainte ca ele să se întâmple, fapt intrigant pentru eroi. Personajele se caută, nu se găsesc, se salvează de la înec fără să intre în apă. Parcă totul s-ar desfășura pe mai multe planuri
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cf. gr. ekstatikos „transportat, tulburat“) sunt halucinații vizuale care au un răsunet afectiv pozitiv asupra individului, provocându-i prin conținutul lor o stare de extaz, în marea majoritate a cazurilor cu conținut mitic. Aceste halucinații se constituie în subiect pentru nuvela Nopți la Serampore, unde personajele au trăiri halucinante. Inconștintul colectiv este o parte a psihicului care poate fi deosebită negative de inconștientul personal prin faptul că el nu-și datorează existența experienței personale și nu este de aceea un câștig
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lui Mircea Eliade este adverbul „parcă“, folosit pentru a potența ideea de ambivalență a faptelor trăite de personaje. Este o tehnică a ambiguizării și a schimbării reciproce de semn, de la profan la sacru și invers, din care rezultă echivocul. În legătură cu nuvela Podul, autorul notase: „aș vrea să fac să se înțeleagă până la obsesie sensul său secret: camuflarea misterelor în evenimentele realității imediate. Să fac să rezulte, în consecință, ambivalența oricărui «eveniment», în sensul că un «eveniment» aparent extraordinar, fantastic poate fi
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
că un «eveniment» aparent extraordinar, fantastic poate fi acceptat de cei care îl trăiesc ca pe un lucru care pornește de la sine și de care ei nu se gândesc să se teamă“. Un echivoc, probabil cel mai interesant din întreaga nuvelă La țigănci, este faptul că Gavrilescu pomenește de câteva ori numele colonelului Lawrence, fără să știe cine este acesta. Îl auzise doar în tramvai, așa cum Ștefan, personajul central din romanul Noaptea de Sânziene, aflase de la niște studenți despre existența camerei
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
imprevizibil, căci cineva sună, dar nu vorbește, fapt ce întărește ideea de nesiguranță a acțiunilor: „Târziu, așeză receptorul în furcă și adăogă: Nu e nimeni!“. Nesiguranța este sugerată prin punctele de suspensie din final, care poate avea interpretări multiple. În nuvela La țigănci, Hildegard îi spune lui Gavrilescu râzând: „Toți visăm... Așa începe. Ca într-un vis... “, iar în finalul nuvelei Douăsprezece mii de capete de vite o femeie strigă: „Ionica! Unde mi-ai fost, Ionică! Te caut de un ceas
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și adăogă: Nu e nimeni!“. Nesiguranța este sugerată prin punctele de suspensie din final, care poate avea interpretări multiple. În nuvela La țigănci, Hildegard îi spune lui Gavrilescu râzând: „Toți visăm... Așa începe. Ca într-un vis... “, iar în finalul nuvelei Douăsprezece mii de capete de vite o femeie strigă: „Ionica! Unde mi-ai fost, Ionică! Te caut de un ceas, diavole!“. Aceeași notă de suspans se simte și în Ghicitorul în pietre și în Ivan „să grăbească pasul spre lanul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
perechea își face intrarea solemnă în București pe 24 noiembrie 1869. O fiică, Maria, născută din această căsătorie în septembrie 1870, moare prematur pe 9 aprilie 1874 și este înhumată la mănăstirea Cotroceni. Elisabeta este poetă. Ea scrie în germană nuvele, poeme și povești pe care le prefațează Pierre Loti într-o ediție franceză din 1889. Sub pseudonimul de Carmen Sylva, ea se inspiră din folclor, propune cugetările unei regine marcate de exilul pe un pămînt străin și celebrează acțiunea regelui
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de clasă pentru realizarea idealului socialist. [...] Caracteristicile esențiale ale realismului socialist sînt: nivelul ridicat al ideii, caracterul popular, umanismul socialist, patriotismul, inserția organică în artă a elementului național și internațional". Romancierul Marin Preda debutează remarcabil, în 1948, cu volumul de nuvele intitulat Întîlnirea din pămînturi. Critica subliniază capacitatea sa de observație obiectivă, finețea detaliilor lumii țărănești, stilul lipsit de orice efecte literare... Poeți, asemeni lui Mihai Beniuc, găsesc un nou suflu popular. După criticul Al. Piru, acesta "este primul poet care
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
anul 1858 i se încredințează președinția "Societății de lectură" pentru care propune un riguros program de revigorare. Ședințele literare cu "lepturiștii" devin adevărate sărbători culturale. Pe timpul vieții poetul publică doar în "Diorile Bihorului" vreo 16 poezii. Aici a mai publicat nuvela Corsoriul lui Horea și Cloșca, poema comică Luca Pescereanul. După moartea sa apare un număr al revistei Familia închinat "Memoriei lui D. Sfura" (nr. 43/26 oct. 7 nov. 1867), în care Iosif Vulcan adaugă patru poeme: Grânele vara se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Bumbescu, Victor Rusu, Zaharia Boiu, Ioan Papiu, At. M. Marinescu, J. Bădeascu, Paul Draga. Publică poezii în Aurora Română (1863-1865) a lui Iosif Vulcan (aici pentru poezia Un sfat câștigă un premiu de două decorații de aur) și la Familia (nuvela istorică Orfanii, subintitulată "nuvelă istorică, din timpii abia trecuți", 1866 și Prețul de capitulare). Traduce primele poezii din Petöfi Șandor în românește Az ember ( Omul), Aurora română, I, 1865, nr. 5; Ifjuság (Junețea), I, nr. 9, 1865. La Foaie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]