3,019 matches
-
eu nu ți-am scris decât cu totul neregulat. Această mare diferență pe care mi-o recunosc și o regret, se datorează, probabil, anilor care apasă asupra umerilor mei și mă împiedică să fiu mai prompt în acțiune sau, poate, obișnuinței de a amâna pentru a doua zi ceea ce aș putea foarte bine săvârși chiar azi. Fie una, fie alta din aceste cauze fapt este că a trecut multă vreme de când nu mai știu nimic despre matale. În ceea ce mă privește
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
comandanții de unități și mari unități au primit sarcina să lupte „din răsputeri” pentru păstrarea secretului profesional și a tăcerii în general. Ordinul Marelui Stat Major nr. 24.867/938 a precizat că tăcerea trebuie să devină „nu numai o obișnuință, ci o adevărată virtute” pentru toată lumea, dar mai ales pentru militari. În 1939, ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. 95 a reluat aceeași temă a discreției și a impus norme de secretizare a discuțiilor. Pentru încălcarea acestora au fost prevăzute sancțiuni
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
au avut bine, o pereche, eu cu evocări, avea nuci, se ducea la pîrîu, avea socru-meu șî maica a bătrînă, îi da lu' Firică, cînd trecea la pîrîu da pă linia noastră, mă duceam eu dă scuturam glugu-acolò! femei, obișnuința vorbirii nu ne cutremură, spunem repede, ce emoții! ce preț ați pus pe vorbă, voi, partea sedentară? și cînd acolo poem lingvistic, Vico, Blaga, Croce, fosile vii, noi, cei dinafara lui, fosilele! în gară la Osîca, nici nu l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Bretania), însă cavalerii sînt cel mai greu înarmați (2500-3000 în fiecare armată, dintre care 800 cuirasați) și au rol de decizie. Nu există, așadar, armată permanentă și nici o finanțare regulată a cheltuielilor în acest sens. Impozitul roman direct, devenit o obișnuință ce se menține, se pare, sub diferite forme, aduce prea puțin. Amendele judiciare, taxele de trecere, taxele pentru desfacerea mărfurilor în iarmaroace etc. nu sînt neglijabile, dar sursa principală financiară a suveranului rămîne venitul domeniilor sale (fiscul", mereu crescut sub
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
București, Ed. Meridiane, 1988). 19 Capitlurile erau corporații de preoți aparținînd unei catedrale episcopale sau unui colegial, trăind, cu începere din secolul al IX-lea după model monastic, într-o comunitate proprie (vita canonica), independentă de episcop. Numele vine de la obișnuința de a citi zilnic în timpul meditațiilor comune, cîte un capitol din canon (cf. Alfred Bertholet, op. cit., p. 76). 20 Noțiunea de "fief sau "feud" cu sensul predominant de posesiune funciară ereditară, condiționată de îndeplinirea serviciilor vasalice derivă din vechiul cuvînt
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
preoții Conventuali nu a rămas niciodată mânăstirea fără preot și acesta fără autoritatea de a spovedi; dimpotrivă, au fost doi sau trei după necesitate, iar dacă vreunul a murit fără spovadă nu știu, poate a fost printre bulgari care, din obișnuință sau mai mult chiar născându-se printre turci, și-au pătat natura și din prea multă devoțiune nu au dat de veste, ori aflându-se pe drumuri pentru negustorie, trecând chiar și în Valahia, nu au putut să ne spună
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
față de țara natală este o constantă antropologică, în sensul că pare a avea universalitate umană, fiind la fel de natural "ca și iubirea de mumă și de tată" (Aaron, 1843, p. 1). Totuși, în ciuda aparenței de naturalețe, patriotismul este cauzat de simpla obișnuință, de efectul expunerii sistematice la obiceiurile, tradițiile, limba etc. specifice meleagurilor natale. Chiar dacă are statutul unei universale umane, patriotismul poate și trebuie să fie defalcat în două categorii diferite ierarhic: i) un patriotism primitiv sau tribal, care presupune "numai o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe mulți locuitori romani să treacă Dunărea în Misia în ideea de a beneficia în continuare de protecția armată a legiunilor romane, argumentează în forță că majoritatea locuitorilor rămaseră pe loc. Ca argumente în favoarea justificării acestei decizii sunt aduse: i) obișnuința cu "supărările barbarilor"; ii) atașamentul afectiv față de pământul natal; iii) interesele materiale și financiare care îi legau de pământul dacic; iv) devotamentul față de mormintele părinților, "de care nu se desparte cineva cu înlesnire" (Aaron, 1839, p. 22). Însă nu e
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnic. În paralel, se produce și tranziția de la accident la destin, de la hazard la necesitate istorică. Florian Aaron o spune tranșant: patriotismul "patologic", constând într-o "nemăsurată iubire egoistică de cei de un neam și sânge cu dânșii", este produsul obișnuinței (Aaron, 1843, p. 7). Acest patriotism de neam și sânge rezidă în faptul că cineva "s-a întâmplat ca să se nască și să crească într-însa" (Aaron, 1843, p. 4, subl. n.). În schimb, odată cu Bărnuțiu, ceea ce anterior era atribuit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Acest patriotism de neam și sânge rezidă în faptul că cineva "s-a întâmplat ca să se nască și să crească într-însa" (Aaron, 1843, p. 4, subl. n.). În schimb, odată cu Bărnuțiu, ceea ce anterior era atribuit întâmplării biografice și puterii obișnuinței, este transformat în destinul de a te fi născut român, în continuarea unei tradiții a eroismului istoric. La Bărnuțiu, națiunea este înțeleasă într-un registru naturalist, ca datum al naturii: "natur'a a împartitu genulu omenescu in natiuni" (Bărnuțiu, 1870
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care constată că mediul este secătuit de hrană, sau că în el poate pătrunde un agent nociv, lansează un semnal de alarmă către semenii săi, în vederea ieșirii din impas și a salvării populației, chiar dacă aceasta presupune anumite sacrificii. 9. Orice obișnuință nouă are tendința de a deveni un semn Aproape orice element nou care apare într-un ecosistem va fi, mai devreme sau mai târziu, recunoscut și folosit de anumite organisme. Aceasta este baza rațiunii conform căreia un ecosistem poate sta
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
trecut prin filtrul nostru personal. O experiență poate fi fascinantă sau înspăimântătoare în funcție de filtrul nostru, de perspectiva prin care alegem să vedem lumea. Limba, societatea, educația, rasa, genul, familia cât și materialul genetic particular, credința și gândurile noastre, obiceiurile și obișnuințele hotărăsc cum ne înțelegem și ne experimentăm pe noi înșine și cum vedem lumea din jurul nostru. Suntem atât de prinși de felul nostru de a vedea lumea încât uităm că filtrele noastre ne colorează perspectiva, că noi continuam să le
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
noastri și i-am dat și două zapise a casăi la mâna svinții sale.” Si spune Cârste mai departe că, în caz de judecată, va suporta cheltuielile. Cuvioșiile lor știau meșteșugul ca niște adevărați cămătari, mărite Spirit.Probabil aveau oarece obișnuință, dragule. Uite că la 29 iunie 1704 (7212) Hristarh, egumenul Zlataustului, și soborul, vând lui Vasile, croitor, un loc de casă în Ulița Cizmăriei din Iași pentru 20 de matce de albine. Cum se vede treaba cucerniciile lor nu se
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cade scurt, la răstimpuri, pentru a se redresa imediat, ca după un intenționat exercițiu de concentrare. Specta culoasă e varianta somnului profund, însoțind, cu eventuale sforăituri, toate emisiunile. Televizorul lucrează ca un soporific perfect, cu singurul dez avantaj că produce obișnuință. Unii nu mai pot adormi fără telejurnal, sau fă ră un vehement film de acțiune. „De ce nu te duci să te culci?“ spun, exasperați, cei din preajmă. „Nu, că nu dorm“, mormăie plescăind împricinatul și se culcă la loc. Nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Aulice, din martie 1781, după lecturarea memoriului lui Balș, acesta preciza că: "Bucovina în nici un caz nu trebuie să fie unită cu altă provincie, ci să fie tratată ca o provincie cu totul separată și pe cât posibil după tradiția și obișnuințele actuale", pentru ca, prin aceasta, să se câștige "simpatia și încrederea națiunii moldovene"160, atât de necesară în realizarea planurilor viitoare de expansiune a Imperiului habsburgic spre gurile Dunării și Marea Neagră. În condițiile în care situația provinciei rămânea incertă, pe 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de prinți, de la care unele regimente și-au împrumutat numele. De vreme ce acum Bucovina, ca o parte ce a fost a Moldovei, tot la fel are nevoie, chiar fără o luminare prea amplă, ca locuitorii și poporul să aibă printr-o obișnuință înnăscută, chiar o înclinație înnăscută, însă cu timpul ștearsă, pentru militari, iar pentru funcționarii civili să aibă doar puțină considerație. B. Bucovina este mereu obligată să intre în corespondență cu principele Moldovei, apoi cu pașa de Hotin, cu pașa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de viață, căci nu mai mâncăm o pâine bună și nici nu mai bem un vin bun. Ci altele, pervertite, tehnologizate, artificializate, deși se adresează aceleiași ființe vii, nu unei mașini, dar despre care spunem, convinși de nevoie ori de obișnuință, că sunt bune... Ambele, cuptor și beci sunt, mai bine zis erau cândva, protective pentru Natură. Beciul Însă, care mai e și pasiv - netrebuind răcit În prealabil precum cuptorul Încălzit -, e chiar ecologic, În cel mai pur sens al cuvântului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
primei linii câte o pisică; frica de a lovi o pisică Îi face pe apărători să prefere capitularea... Devenit stat elenistic, Egiptul se Înscrie În spiritul vremii: zidul păstrează blocuri fasonate de bine de rău, deși acum fierul devenise o obișnuință, doar pe exterior, interiorul fiind o massă amorfă din tot felul de sfărâmături. Isteții de greci inventează o altă cale de a simplifica execuția: Coloanele Partenonului sunt așezate nu pe o suprafață perfect netezită, ci pe o tablă din plumb
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru a nu o lua razna, fugind/avansând prea repede...? Culmea, frâna e chiar zisul nostru capitalism, același care ar vrea poate să condamne pe cei doi - copil și pisicuță - la dispariție... doare al dracului... dar, În Natură, asta e obișnuință. Nu și pentru noi, căci rațiunea conștientizează... Și nu se poate Împăca cu ideea unui om adus la Îndemâna legilor animale. Recitind acum, după ani, aceste rânduri, cu toate ajustările aduse unui text spontan, mă mir de cât sentimentalism am dat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atât, adică ceva urmat de despărțire, ci contopirea menită a proteja clanul - Întărindu-l -, În concurența cu clanul literalmente de peste Ocean, și care abia a avut loc - atunci În ’89 sau mai precis ceva mai Încoace; deh! inerția, mai bine-zis obișnuința, a doua natură - e Într’adevăr prea recentă pentru a readuce mirosul guzganului nostru la felul clanului. În sfârșit că acea cușcă nu e altceva decât acele interminabile capitole de negociere cu Uniunea Europeană. Pare mi-se că guzganul nostru s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sa. În fața acestui simbol al virtuților latine, Badea Cârțan se închină creștinește, așa cum o făcea în fața icoanelor din biserica satului său Oprea Cârțișoara. Soarele asfințise de mult, stelele se arătaseră și licăreau pe cerul Italiei, iar ciobanul nostru, nu din obișnuința de a se culca acolo unde-l apuca noaptea, ci din dragostea descoperită față de acest simbol al originii sale, își întinde sarica, pune capul pe soclul Columnei și doarme toată noaptea somnul satisfacției pentru datoria împlinită, la picioarele strămoșului său
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
om [i]și poate iubi copilul său316. Când este vorba de tatăl poetului, termenul bătrânul din proză este folosit des și în scrisori, îndeosebi când scria familiei (dar nu numai), având o notă de intimitate acceptată în familie și devenită obișnuință. Pe acesta îl descrie veridic Costache Crețu, fost slujitor pe moșia Eminoviceștilor: foarte violent, cicălitor și sever cu băieții lui.317 Corneliu Botez ni-l portretizează după surse absolut credibile ca fiind un bărbat înalt la stat, foarte robust, gras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o astfel de datare explicativă să figureze și la finele textului. Întrutotul plauzibile atunci, paginile cu pricina pot apare ca distonante acum, când s-au sărbătorit cele șase veacuri scurse de la întâia atestare documentară a Iașului. Mă rog, dacă acceptăm obișnuința textelor entuziaste ca regulă. Nici Al. Dobrescu nu-i mai blând: "La Iași se trăiește confortabil din gloria trecutului (...) nici un eveniment cultural recent nu-i atrage (ieșeanului, n.n.) atenția, obligându-l să reacționeze. Nimic nu iese în evidență, nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ingenuu: "mă tem să dansez cotilionul cu un om prost." Alt răspuns: "mi-e frică de cei răi și proști." Clar: pe atunci, lumea se temea, înainte de orice, de prostie spaimă care, în zilele noastre, s-a mai atenuat, intervenind obișnuința și toleranța. Un personaj bine cunoscut în high-life-ul ieșean, Al. Scorțescu, oferă alt răspuns aceleiași întrebări: "mă tem de fatalitate!" (Avea și de ce peste câțiva ani, s-a împușcat în grădina Copou.) Urmează o întrebare cheie: "ce calități preferați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
loc analiza betoanelor ce se turnau. Verifica în ce măsură erau respectate proporțiile de materiale. Chiar pe la mijlocul primei luni, după ce venise, s-a oprit pe un șantier, la Sadova. Și-a intervenit prompt, constatând că nu se proceda corect: De ce lucrați din obișnuință și turnați alandala, în betonieră, apreciind din ochi cantitățile și nu cântărindu-le, cum este corect?, s-a adresat el picherului Ciubotaru. Ian haidem să verificăm proporțiile! Și presupunerea sa nu l-a înșelat. A constatat că se procedase cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]