37,536 matches
-
părul blond, des și ondulat, te ducea cu gândul la chipul sfânt al lui Iisus din pruncie. Pe măsură ce micuțul boț de aur crescu, deveni o fetiță slăbuță, nărăvașă, orgolioasă și tare neastâmpărată. Luana Leon reprezenta întregul univers al unei familii obișnuite. Mama, femeie blândă și cumsecade, o alinta peste măsură și-i îndeplinea toate capriciile. Când tatăl se pierdu, mult prea repede, în negurile timpului, la un an după nașterea fetiței, el lăsă în urmă o femeie incapabilă sau doar hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana sesiză o agitație ieșită din comun în rândul părinților. Mătușile, plecate de dimineață, se întoarseră spre prânz coafate, cu acele frizuri crețe și țepene al căror farmec fetița nu reușea să-l priceapă. Sanda renunțase și ea la amorțeala obișnuită, întinsese pe pat costumașul nou adus de la croitoreasă și se foia prin casă căutând pantoful și poșeta care se potriveau cel mai bine. Bica mătura curtea, aranja straturile cu flori și striga la copii să nu deranjeze nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acum înainte va trebui să suporte perindarea atâtor personaje la catedra din fața clasei. Avea experiența orelor de franceză, începute în clasa a II-a, când apariția sporadică a profesoarei de limbă străină le dădea peste cap mersul tihnit și ritmul obișnuit al lucrurilor. Urma să piară acea intimitate de familie cu care tovarășa îi învățase. Încerca aceeași senzație pe care o trăia, de fiecare dată, în fața darurilor din jurul pomului de Crăciun. Ambalajul, legat cu grijă, ascundea o taină anume și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prima zi. Dirigintele, profesor de limba franceză, îi avertiză că la sfârșitul acestor ani unii dintre ei vor începe să-și câștige singuri pâinea. Profu de istorie o ascultă după primele ore de predare. Luana începu să turuie, așa cum era obișnuită, lecția învățată pe de rost, răsuflând ușurată că fusese inspirată și învățase chiar de la început. Dar profesorul o întrerupse după primele două minute. Îi ceru să explice lecția, să facă comentarii pe baza evenimentelor, să aducă completări din lecturile suplimentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana. Luana? N-am mai auzit până acum numele ăsta. Simplu și firesc. Educat, atent și sensibil, Marc o cuceri pe Luana. Dansară împreună iar a doua zi o invită la plimbare. Tulburată de frumusețea naturii, Luana își pierdu verva obișnuită și aproape că uită să vorbească. Era năucită de armonia culorilor, de importanța neașteptată care i se acorda. Băiatul se parfumase, se îmbrăcase cu grijă și se străduia să poarte o conversație cât mai interesantă, în ciuda emoțiilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot felul de concerte simfonice și la teatru iar asta nu făcea decât să-i mărească aureola de zeu. Luana îl cunoscu în ultimul semestru al anului doi de facultate, la unul din chefurile organizate de Victor. Era o petrecere obișnuită. Se dansa pe melodiile formației "Modern Talking", care-și desfășurau ritmul într-o monotonie fără leac. Luana ieșise de mult din hăinuțele împletite cu atâta sârg de Sanda. Purta acum fustă de blugi și un pulover culoarea cerului, mulat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al radioului, vocile acelea Îndepăr tate care vorbeau limbi cu neputință de Înțeles... Cotoarele colorate ale unor cărți voluminoase... Obiectele nemaivăzute răspân dite prin toată casa (despre care curând avea să afle că erau niște lucruri cât se poate de obișnuite, o mașină de scris ori un binoclu, dar care la vremea aceea Îi păreau fantastice, amenin țătoare)... și, mai presus de orice, acest om ciudat care Își cam trăgea un picior și părea la fel de rezervat ca Adam. Se ținea la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și-n insulițele uitate de Dumnezeu. Unde-i Perdo? Nici măcar n-am auzit de insula asta. — Uită-te atent la fotografie. E și un european. Colo, a spus Margaret, punând un deget pe un punct de pe pagină. Nu-i ceva obișnuit. Pur și simplu nu mai sunt prea mulți europeni rămași În Indonezia, Mick. Vreunul dintre informatorii tăi trebuie să știe câte ceva despre asta. Mick a reluat foaia și a privit-o din nou, o ținea oarecum oblic, să cadă ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Început să clatine din cap chiar Înainte să fi terminat Margaret de vorbit. — Nu se mai află aici, a spus el cu o voce de-a dreptul magistrală. Mi-l amintesc. Dizenterie, deshidratare... Suspect de septicemie. Un lucru destul de obișnuit la albi, așa cum cred că știți. S-a uitat la ei ușor amuzat, poate chiar disprețuitor, și-a zis Margaret, aproape sigură că nu greșește, cu atât mai mult cu cât zâmbea subțire. M-a Întrebat dacă poate să plece
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cea cu băiatul prietenului după care ați venit. și mi am adus aminte și de numele lui. Părea foarte mândră de ea, cu tot soarele care o lovea peste ochii mijiți În spatele ochelarilor. Foile ieftine, aproape translucide, hârtia de scris obișnuită la Jakarta, fuseseră strânse Într-un ghemotoc pe care Cantik doar Începuse să-l desfacă. Margaret a desprins cu grijă foile mototolite. I s-au părut asemenea frunzelor uscate de toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În America
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zdrobiți, zdrobiți Malaysia, scandau la nesfârșit, Încât până și ei păreau că se plictisesc. În ziua aceea erau Însă relativ liniștiți și numeroși, mai bine de două sute de persoane. Asta a Îngrijorat-o pe Margaret mai mult decât adunarea lor obișnuită, care, drept compensație pentru lipsa de real interes, era cât se poate de gălăgioasă. De astă dată era ceva deosebit, pe un podium o tânără vorbea la megafon cu multă Însuflețire, nu era puhoiul de neînțeles al vitriolului verbal, ci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
camion, alteori dau pur și simplu bir cu fugiții. Mulți rămân fără o lețcaie-n pungă și le e atât de rușine să dea ochii cu prietenii lor, Încât dispar fără urmă. Dar În cazul profesorilor, nu, nu-i prea obișnuit. De obicei sunt unele semne de alarmă. Iar unul ca Din... Nu-i el genul care să lase totul baltă. — Poate că au fost semne de alarmă, dar nu le ai văzut tu. — N-ai Înțeles, Mick, e strălucit. și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că n-ai să-i zici și tu cămin spiritual, așa cum Îi zic toți. — Lumina, a adăugat el, de parcă ea nu scosese nici o vorbă, lumina e perfectă. Vegetația, templele, oriunde mă uit găsesc ceva cu care privirea mea nu e obișnuită. Mă simt cam cum trebuie să se fi sim țit Gauguin când a ajuns prima dată În Tahiti. Margaret a privit tabloul peste umărul lui. Era, fără Îndoială, mult Gauguin În el, petele vii de culoare, capul fetei cu ochi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici să-i ațâțe curiozitatea. Despărțirea lor semăna mai degrabă cu un pact, încheiat pe o perioadă determinată și Fana acceptă, nici nu ar fi avut de ales, obișnuită fiind cu ciudățeniile Carminei, cu atât mai mult cu cât, totul lua forma unei competiții: Trece timpul, îi spusese Carmina, ne vom obișnui să ne vedem zi de zi, ca doua pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frigider dar nimeni n-o forța să se ducă, să alerge pe la alimentare după una sau alta, să aștepte pâinea. Ea își desfăcea un borcan de compot făcut de mama sa, cu siguranță că mai avea câțiva biscuiți, stomacul ei obișnuit cu tratamente severe era foarte puțin pretențios și se mulțumea cu orice primea. Încerca să se înșele, să-și insufle o automulțumire superioară, când auzi soneria. Fu extrem de mirată să-i descopere în prag pe soții Alexe, surâzători, joviali. Pătrunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își lipi tâmpla de pieptul lui. Impasibil, el nici nu clipi din ochii albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil, în voia valurilor. Cine ar fi fost Alexe fără plicurile lui albastre? se întrebă Carmina. Un cârtitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oarecare, într-un loc anodin, o stație de autobuz, să zicem, să aibă vedenia delirantă, halucinantă a trecerii timpului, să vadă niște chipuri de oameni necunoscuți, unii oprindu-se în dreptul atelierului foto, alții intrând în cofetăria de peste drum, o forfotă obișnuită ce apărea în ochii ei ca o goană, o urmărire atroce, niște secvențe rulate succesiv, amețitor, o femeie borțoasă, un bărbat cu șapca trasă peste sprâncene, îmbătrânind acolo, sub ochii ei rapid, dezgustător și sub lupa unui microscop câțiva viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai cunoaște decât două culori. Ziua e zi, noaptea e noapte. Lanul nu vrea altceva. El a înghițit totul și zile și nopți. Un foșnet grav trece printre foile uscate ale porumbului. Lanul se cutremură tot de o furnicare obișnuită, o chemare numai de el auzită. Și apoi dorința de a vorbi cu cineva, dea-l sfătui să facă un lucru la care și el se gândise de mult, un lucru vechi, aproape uitat. Doi oameni care nu au ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suporte orice, cu zâmbetul pe buze, se călise sufletește, se hotărâse să-și lepede orgoliul. Se ducea spășit la profesor, își lua pilula, venea acasă, îi savura efectul sub cupola de lumină de la birou și devenea din nou cel mai obișnuit om cu putință. Uneori Marcu rămânea surprins atunci când o vedea pe soția lui, șocată de cine știe ce, intrigată. Stările ei nervoase se legau de întâmplări absolut banale, o cumnată mai bună de gură care lansa cine știe ce zvon despre ei în familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum era în fața mamei sale. Dacă majoritatea persoanelor o luau drept o ființă foarte distantă, cei care o cunoștea bine, prietenii apropiați, în fața cărora ea reușea să-și înfrângă timiditatea și să se manifeste normal, să aibă un debit verbal obișnuit, știau că, de fapt, Fana tânjește mult după societate, după o prietenie sinceră care să însemne pentru ea puntea de legătură cu restul lumii. Fire foarte conciliantă, Fana reușea să-și mențină relațiile ei de amiciție fără ca, vreodată, să genereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clătina din cap a jale. În ziua următoare însă, Sidonia se afla deja la saturație. Totul se repeta identic, ca și în ziua precedentă și asta însemna prea mult pentru nervii săi. Bărbatul ei a plecat la serviciu la ora obișnuită, avea mult de mers, aproape patru kilometri și nu folosea niciodată mașina. Mersul pe jos este sănătate curată, spunea el. Intenționa să trăiască o sută de ani și dacă, față de lumea din jur, manifesta indiferență, cu siguranță că se iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea nimic împotrivă. Femeia îi răspunse reținut, erau copii acasă, se învârti în jurul cuvintelor până când reuși să se înțeleagă asupra locului unde urmau să se întâlnească. Își îmbrăcă o rochie foarte largă în poale, puțin mai lungă decât rochiile ei obișnuite, asta îi dădea o notă de eleganță aparte, știa bine că are corpul suplu și un picior fără nici un cusur. La plecare, în hol își încrucișă privirile cu Fana, fata stătea sprijinită de tocul ușii de la bucătărie, fredonând cântecul "dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Apoi am înțeles că nu e decât un dezmăț ordinar și atât. În fine, unui bărbat îi place să se coboare până la anumite limite, dar de aici până la... Mă rog, noi...Bine pentru tine ar fi să fii un om obișnuit. Asta dacă ții cât de cât la situația ta. Să știi că am suficiente ace de cojocul tău dacă o fi să nu ne mai înțelegem. Ovidiu își privi soția. Viața lipsită de griji îi prelungise copilăria. Chiar și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ajuns să-mi fi spus o singură vorbă și-ți aduceam zece lădițe dacă voiai. Și cum să fac să iau legătura cu tine? Și, apoi, eu nu sunt obișnuită să mi se aducă totul la scară. Nu ești obișnuită, hai mai lasă-mă, ți-am zis de nu știu câte ori că ai aceleași drepturi ca Larisa ori maman. Nu-mi mai vorbi de drepturile mele. Da, da, dacă ai vrea le-ai avea pe toate, dar probabil că ție îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de mine aș muri de foame. Dacă îți telefonez la serviciu, secretara aia a ta care are niște reflexe condiționate foarte bine puse la punct, de cum îmi aude vocea, îmi spune că ești într-o ședință. Eu trăiesc în mod obișnuit, măi, omuleț, numai tu nu ai bunul simț să înțelegi asta. Ți s-a pus pe ochi ceața, ai uitat cum trăiai înainte, perioada aia de viață ți s-a șters din memorie. Încetează, lasă filozofia asta de doi bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]