142,832 matches
-
fac cu ochiul și spre prozele lui Ioan Groșan. Registrul se schimbă radical, atunci cînd aceeași realitatea este privită prin ochii lui Klaus Bernath. Chiar dacă ar putea bănui farsa care i se joacă, bătrîndul milionar are tot interesul să închidă ochii și să ia lucrurile așa cum sînt. Alura sa este cea a unui personaj tragic, singurul pentru care acele locuri cvasi-necunoscute au și valențe sentimentale. El caută urmele copilăriei sale în măștile de carnaval care îl înconjoară și, ca un alt
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
despre privire, cea umană și cea a operei de artă. Un dialog mut într-un loc al reculegerii, al regăsirii de sine. Fericita exemplificare a ceea ce regizorul italian afirmase undeva: ,, Aviditatea mea de a privi este atât de mare, încât ochii îmi vor sfârși prin a se consuma și această uzură a pupilelor va fi boala care mă va conduce la moarte. într-o noapte voi privi atât de fix în întuneric încât voi sfârși acolo, înăuntru". La Casa del Cinema
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
sa soție, interpreta unor filme inconfundabile, în același timp ambasadoare UNICEF, regizoare și autoare de cărți. La ceremonie, onorată de prezența E. S. Ambasadorul Suediei la Roma, Liv Ullmann a adus cu ea lumina calmă a Nordului. Părul, blond cenușiu, ochii luminoși, hainele de culoarea nisipului... Ovaționată la intrare, ea a declarat: "M-am întrebat, de mai multe ori, de ce am fost eu aleasă să-l reprezint pe Bergman. Am fost în viață colegi, iubiți, prieteni, părinți. El este un geniu
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
uită la tine chiorâș ori face zăpăcit cu mâna la ureche: cum zisăși? Văzând situația, într-o zi, schimbai macazul. Am început să-i iau pe vânzători cu...e proaspeti oușarelii astea, bre?... sau cum dai nucșoarilii astea mânca-ți-ași?... în ochii piețarului văzui numaidecât sclipind ceva - complicitatea, antanta națională... Zadarnic vor avea loc conferințe, se vor da decrete, vor fi schimbați gagiii de la T.V... Urâtul vorbirii în România nu va lua sfârșit, până ce nu se va schimba ceva esențial de
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
se ducă de urgență acasă..." Reluată, după mai bine de o sută de pagini, e, aflăm, ecoul celei dintîi, auzit mai clar, după somnul dinainte. Un somn scurt, cu multe vise, în care imaginile se înfig de-a dreptul în ochi, destrămate, peticite. Așa sînt și fotografiile de familie, diplomele, studiile niciodată publicate ale unchiului Ion, care i-au dat, odată, nepoatei aceeași senzație ciudată de jamais vu ca, mai tîrziu, numele lui scris pe cruce. Pentru el o cheamă acasă
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
poate obișnui și pleacă. De acum încolo, lucrurile se schimbă: , Avusesem nevoie de moartea lui ca totul să fie altfel, în mila care mă îneca, știam că aveam să încerc altceva decît făcuse el, nu știam ce, și mergeam cu ochii ațintiți în pămînt, pe stradă." Noaptea de Paști, noapte de furie neputincioasă a mamei pentru învierea așteptată de ea, care nu vine și n-o să vină, e atît de puțin sfîntă, în decorul de mahala al cozii la lumină, încît
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
de pantofi noi, pentru prima-oară în paisprezece ani. Pălărierul era de nerecunoscut. Într-o duminică, uită să mai meargă la slujbă și, în aceeași după-amiază, debordînd de mîndrie, îl cuprinse în brațe pe Julián și îi zise, cu lacrimi în ochi: "Bunicul ar fi mîndru de noi". Unul dintre cele mai complicate procese din acum dispăruta știință a confecționării pălăriilor, din punct de vedere tehnic și politic, îl constituia luarea măsurilor. Don Ricardo Aldaya avea un craniu care, potrivit lui Julián, era
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
a confecționării pălăriilor, din punct de vedere tehnic și politic, îl constituia luarea măsurilor. Don Ricardo Aldaya avea un craniu care, potrivit lui Julián, era nefiresc de dovlecit și de plin de hopuri-dîmburi. Pălărierul fu conștient de dificultăți de îndată ce dădu cu ochii de țeasta personajului și, în chiar acea noapte, cînd Julián zise că îi amintea de anumite porțiuni de pe masivul Montserrat, Fortuny nu avu încotro și căzu de acord. "Tată, cu tot respectul, știi că, atunci cînd e vorba de luat
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
necunoscut, cu care nu vorbea niciodată și care, de ani de zile, nu dăduse nici un semn că ar fi avut simțul umorului. La sfîrșitul acelei săptămîni, Aldaya îl luă pe pălărier deoparte, într-un ungher, ca să-i vorbească între patru ochi. - După cum se vede, Fortunato, fiul ăsta al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să scuture praful de pe gîngăniile dintr-un magazin de doi bani. - E o prăvălie cumsecade, don Ricardo, iar băiatul dovedește
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
mă întîlnesc cu Adunarea Directoare a colegiului San Gabriel și am să le indic să-l accepte pe fiul dumitale în aceeași clasă cu întîiul meu născut, Jorge. Mai puțin de atîta, ar însemna să rămînă în mizerie. Pălărierul făcu ochii cît cepele. La colegiul San Gabriel se plămădea crema înaltei societăți. - Dar, don Ricardo, eu n-aș putea plăti... - Nu ți-a spus nimeni că trebuie să plătești vreun sfanț. De educația băiatului o să mă ocup eu. Dumneata, ca tată
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
viața ei, toate zilele ei, câte au fost date de la Dumnezeu,/ ea a suferit de un gol în burtă.// De un gol proeminent, adânc, un gol cu mâinile și picioarele strânse/ la piept, acolo unde eram eu. Un gol cu ochii lipiți,/ solzuiți./ Ca niște solzi de argint,/ în spatele cărora mici insecte ale vederii, cu chitină cornoasă,/ se pregăteau să se zbată toată viața." (Noi aventuri ale increării mele). Când timpul poate fi dat înapoi, și încă accelerat, e curată magie
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
aducă noul leu - leul greu... Fantastic, ce arderi artistice declanșează o simplă denominare! Și-i abia începutul... Dar, gata: i-am depășit și pe senegalezi la fioruri artistico-financiare. Senghor? Păi, la noi, ,nu avem de cât cu mâna ori cu ochiul semn a face" și ies barzii din găoace ca... ca... Uite, domnule, că-mi pierdui comparația... În sfârșit, strigăm ,ura de vreo trei ori", după care ne dăm seama de unde ne-a izvorât efuziunea: tot de la domnul Prim-ministru care
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
filologice și istorice. încât, fiecare pagină dă spectacolul lansării textului, conceput alegoric, într-un mediu și într-un timp în care literatura, deja întârziată trebuia, în fine, să se nască, totodată cu receptarea ei critică. Privindu-și opera dinafară, cu ochi de Argus, scriitorul îi dramatizează destinul, imaginând amuzat de ceea ce se poate spune în marginea ei, într-o vreme când nu se putea vorbi încă de sensibilitate artistică a cititorului și nici de impostură critică. Critica se situează numai în
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
ocol. Aș spune că ăsta-i noroc. Mă uit la mine ca la un beci din batiste, bandaje. Cumpăr săpun și lămîi și nădejde textilă. Sufletul mi-e un purice săpînd pe tăcute-ntre sîni. Calc pe o bordură de parcă ochii mi-ar fi pachet într-un steag..." (Sub cer) Graviditatea este o experiență intensă cu multiple fațete, nu toate vizibile și nici ușor de înțeles, o experiență biologic concretă, cotidiană dar și cu o interfață mitologică, cu deschideri către sacrul
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
i-am văzut oscioarele în mușchii translucizi. Vreau să-ți fie ușor, fără spaimă. }i-am văzut burtica și corpul alb-negru. Inima-ți sclipea de sudoare. Vreau să te sprijin în panică și-n dezolare. }i-am văzut căpșorul și ochii deschiși... Aș vrea să-ți ții în pălmițe uimirea. Să nu-ți dorești să mă vezi prea devreme. Căci nu-s mai mult de o casă în mers." (În luna a patra) Graviditatea asigură, așadar, o continuă pendulare a stărilor
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
cititorul bărbat -, o scriitoare care are ceva de spus și care a ,crescut" vizibil de la o carte la alta. Următoarea scriitoare care se va aventura să scrie despre maternitate e sigur că va recepta precedența cu frustrări artistice. Dar, deși ochiul femeii gravide deformează ca un caleidoscop arătîndu-ți minunății unde nu te-ai fi așteptat, această carte nu este doar despre literatură. Bărbaților pe cale să devină tătici, acest poem diaristic, acest mic roman scris la două corpuri le-ar putea fi
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
compune cu greutate din fragmente de viață rememorate, crâmpeie din existența unui geolog fără speranță, care ar vrea să fugă peste graniță. Deși este un excelent portretist și psiholog, Constantin }oiu face relativ rar descripții în mod direct, live, sub ochii cititorului. El descrie de obicei ceva concret (un lucru, o vestimentație, un interior) cu gândul la altceva, la un arierplan pulsând dincolo de scena scăldată în lumină. În Lucrurile, una dintre cele mai bune bucăți ale volumului, această disparitate fizic/ simbolic
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
o structură de adâncime bine marcată, ce dă greutate simbolică diferitelor tablouri și susține, prin câteva imagini-cheie, întregul edificiu. Pe de o parte, vedem pâcla gălbuie dinspre ,locul unde ar fi trebuit să fie cerul", praful înecăcios ce intră în ochii și în plămânii oamenilor, un fel de cenușă produsă prin combustia vechilor idealuri și transformată în atmosferă, în mediu de ,viață nouă". Iar pe de altă parte, în aproape toate povestirile se așteaptă, se simte, se vede perdeaua de apă
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
și rău nu se alesese încă, sunt și acum în imaginea lumii comode, adunați abuziv în grotescul metaforei, în privilegiați ai funesutului regim. La o cercetare atentă și neapărat onestă a situației fiecărui șaizecist în parte, se poate vedea cu ochiul liber că șaizeciștii, fără câteva excepții notorii, n-au trăit pe roze, nici doi la fel n-au fost, unii au dus-o chiar mizerabil, rezistând și supraviețuind în condițiile de lipsuri și teroare din Epocă, răul stresând cu lentoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
cînd sîngele clocotește ca un gheizer în vrie) Iar cînd sîngele se învolbură și se obrintește în vene se taie cu un ciob vasele de la mînă apoi iar se frămîntă terciul pînă se încheagă aluatul pînă ce vezi alb înaintea ochilor și cazi răpus După care se cere să fi cufundat în mare la fund apoi se înhață un polip (cît mai mare) se prinde de-o stîncă cu harponul ori cu ținte și i se taie nervurile pe lung c-
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
era. Să trebuiască bietul regizor să explice de ce filmul său nu e o felie de realitate, la asemenea discuții care sfidau, permiteți-mi, cel mai comun simț comun, se ajunsese. Fraților, o dată pentru totdeauna, e de ajuns ca cineva, nu ochiul d-voastră, să selecteze imaginile pe care le vedeți ca realitatea asta să se ducă pe apa sâmbetei. Discuția film/realitate a fost rezolvată pe vremea lui Pazvante Chioru, a scris și Virginia Woolf despre asta. Măcar Cristi Puiu a
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
ficțiunea care alină rănile sufletului etc. etc.?). Lumea pare a fi o grădină a raiului și chiar cînd răul se insinuează, el trece repede, ca un vis urît. Pe măsură ce personajul întinerește, femeile de pe stradă îi întîrzie pe retină, îi fură ochii cu rotunjimile lor. Tod zăbovește din ce în ce mai mult în paturile asistentelor, ca doctorul Tomas din Insuportabila ușurătate a ființei - indiferent, grăbit, curios ca un colecționar -, dar o iubește, nu se știe de ce, doar pe Irene. Mai tîrziu (de fapt, mult mai
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
scutești pe regizor de elaborarea unor personaje coerente. Iar personajele sunt numeroase, nu glumă. Hm, mi-am șoptit atunci în barbă, începe să arate ca un film despre istoria Germaniei, făcut de și pentru germani. La sfârșit, îți defilează prin fața ochilor poze cu personajele și un text în care ți se relatează soarta lor ulterioară, text care, în loc să te lumineze, mai rău te bagă în ceață: există de exemplu un medic pe care îl vezi en passant operând într-o frenezie
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
Blaga vorbește, de data asta, despre pasiunea sa, despre deziluziile sale, despre aspirația sa spre mit! Din dulcele chin, din amara plăcere ce între moarte ne poartă și înviere, din voluptățile nopții, din calda împărăție, o umbră-ți rămâne sub ochi, ușor albăstrie. Cu ce să aseamăn adaosul, când vraja pereche nu are? Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare, uitate-n ținuturi uitat-legendare? De izbânzi, răspunzând în pierzanii, de-un farmec rănit amintește umbra subt ochi, de-o prelungire la nesfârșit
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
o umbră-ți rămâne sub ochi, ușor albăstrie. Cu ce să aseamăn adaosul, când vraja pereche nu are? Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare, uitate-n ținuturi uitat-legendare? De izbânzi, răspunzând în pierzanii, de-un farmec rănit amintește umbra subt ochi, de-o prelungire la nesfârșit a vremii cu freamăt de mai, de mireasma răsurii, de arderea gurii, de Eva în fugă ieșind din rai și, nu știu cum, de-ntâia ei umbră căzută pe drum. Cu toții, noi am moștenit această umbră ivită
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]