3,226 matches
-
acțiunilor politice, într-o înlănțuire logică ce urcă (ori "coboară"?) până la strămoși și o voință colectivă a prezentului cu un scop de atins în viitor.397 Dacă istoria este întotdeauna un discurs despre Celălalt, ori despre sine doar în măsura în care este oglindit în alteritate, cum susține Lucian Boia, mitul conspirației este cel mai puternic dintre miturile politice, deoarece reduce istoria la o singură axă explicativă, care evidențiază forța nocivă a alterității, devenind un sistem de interpretare istorică (de la conspirațiile Satanei și ale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de oțel. Stăpânit de patima oarbă de a sfâșia... răsuci capul brusc și-l înșfăcă de beregată sa-l doboare. Apoi, mârâi și-și arătă colții plini de mânie și răutate, punând pe fugă întreaga haită. În ochii lui era oglindită și strălucirea sufletului său. „Ucide sau vei fi ucis; sfâșie sau vei fi sfâșiat“, asta era legea; și el se supunea acestor porunci transmise din timpuri străbune, așa cum i-a poruncit Dumnezeu. ...Și, deodată, Suru își aduse aminte de Anuca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nemți a lui Darcey era plecată toată ziua și nu avea nevoie de ea, și în afară de asta era ziua liberă a lui Nieve. Își aminti cum stătea cu prietena ei într-un restaurant de la malul mării, privind soarele cum se oglindea puternic în apele adânci și albastre ale Mediteranei și bucurându-se de briza ușoară care le mângâia umerii; avea un sentiment de nerăbdare, ca și cum ar fi trebuit să aibă altceva mai bun de făcut. Nu că Marbella nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
frumusețea trupului. Singurul lucru care există din belșug este apa. Un adevărat desfrâu acvatic. Pe țărm, alte personaje prind fluturi, culeg fructe și flori, cântă, discută, accentuând impresia de paradis copilăresc, în care totul se scaldă în apă sau se oglindește în ea. Dacă paradisul omului din Teotihuacan arăta astfel, înseamnă că viața lui arăta exact invers. Apa lipsea, probabil, cronic, cerul era uscat, pământul pârjolit și imnurile care invocau ploaia ardeau buzele. un labirint lacustru Mergem cu soarele în față
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și mai subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași animale fără blană, cu ochii plini de vinișoare și ieșiți din orbite, mișunau pe cimentul plin de băltoace mirosind a urină. Priveam în sus spre urinoare, și fața mi se oglindea în faianța lor lustruită. Atingeam cu degetele țevile transpirate. După asemenea nopți aproape de nesuportat, diminețile erau ca niște plăcute diapozitive color, cu soare și brazi, cu băieți și fete ieșind la înviorare. Alergam împreună cu ei în jurul parcului prin aerul rece
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate în poleieli troznitoare 143 de ciocolată. M-am sculat fără nici un efort și am luat-o în sus pe alee. După câteva volute, am ajuns în parcul din fața conacului. Fântâna oglindea nebunia stelară ca și în nopțile trecute, dar nimfa dispăruse. Soclul era gol, acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
marginea patului, lângă el, eu rămas în picioare, cu gândul departe, copilul cu chipul grav o asculta și-i aproba spusele, fascinat de profesoara lui de vioară, și-n ochii lui mari privind-o de jos în sus s-a oglindit timp de o clipă toată înfometata mea dorință, ea îi mângâie cu tandrețe părul lăsat să crească în voie și el se ferește imperceptibil, dar Aida nu-și dă seama de smucirea lui interioară și insistă cu această mângâiere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă trezesc îngrozit în zgomotul valurilor tot mai înalte ale mării, 20 iulie, din nou la Roma, ultimele zile, soare la Roma, la Coloseum, la terme, castelul Sant’Angelo, același soare după cupola bazilicei Sf. Petru, peste Santa Maria Maggiore, oglindit în apele Tibrului, la villa Farnesina, strălucind în apa șopotitoare a Fântânii cellor Patru Fluvii, strecurându-se prin frunzișul stejarului lui Tasso, în Piazza di Espagna culcat pe trepte, oprindu-se în umbrelele colorate de la mesele de pe terasă, scăldându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bună dimineață în apa rece a izvorului, proaspăt curățat de negurile nopții, nu mi-a spus părintele din cartea cu semne necunoscute decât ce-mi spusese și noaptea din colțul întunecat al odăii mele și la lumina zilei m-am oglindit limpede din nou în apa de foc a cuvintelor sale, apoi m-am dus în biserică să pictez, toată ziua pe schelă la Pantocrator, pictând îl întrevăd fulgerător și iarăși îmi scapă, sunt atât de aproape și deodată prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de freamătul ușor al valurilor și țipătul pescărușilor. Acum urma să rămân numai eu cu luna cea mare și strălucitoare ca un taler de argint. Iat-o! Mândră, luna se oglindea în mare ca într-o oglindă uriașă și strălucitoare. Ca un felinar imens, își împrăștia peste tot pulberea de lumină argintie. Stele sclipitoare au început să apară pe cer. Apar, încet-încet, Carul Mic și Carul Mare. Luceafărul a apărut primul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Roma toți vorbiseră cu neplăcere, distrați și fără milă. Pe mile întregi nu se vedea altceva. În cele din urmă, spre asfințit, între nisip și palmieri se ivi în depărtare o stelă de piatră cu vârful aurit, în care se oglindea soarele. Apoi din nisip începu să se ridice un enorm zid de granit. — Sais, spuse călăuza arătând într-acolo, apoi tăcu. Era templul faimos în întreaga Mediterana pentru biblioteca milenară și legendele ezoterice. Zidurile îl înconjurau, asemenea unei fortărețe. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grăbeau spre Curie, se duse la locuința lui Sejanus, care dormea, și se declară fericit să-l anunțe că Tiberius îl numise tribunus consularis, cea mai înaltă funcție romană după aceea de împărat. Observă cu atenție bucuria oarbă ce se oglindea pe chipul lui Sejanus și-i întuneca mințile și îi comunică: — Senatorii, care au fost deja anunțați, te așteaptă ca să oficializeze numirea ta. Îi arătă cu respect decretul prin care el, Macro, era numit în locul său. Îl privi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zeiței, spuse Claudius. Instinctiv, toți rămăseseră nemișcați. Cel despre care vorbește Vitruvius? întrebă Împăratul. — Întocmai, Augustus, răspunse Claudius, și continuă ca și cum ar fi recitat un poem: Nu există lumină ca aceea a lunii când se ridică pe cer și se oglindește în apa aceasta. — Diana Libertas, zâmbi Manlius cu subînțeles, pentru că Diana era zeița sclavilor. Împăratul îi aruncă o privire. De la începuturile istoriei Romei, din vremea lui Menenius Agrippa, templul Dianei Libertas de la Roma, de pe Aventin, unde sărbătoarea sclavilor se celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că acesta poate ajunge așa, hodoronc-tronc, la „raționamentul absurd“ al lui Camus. (marți) Am un vis Îngrozitor. Mă aflu la Slatina, copil. Mama a dus oglinda cea mare În curte și a așezat-o pe orizontală cu fața În sus: oglindește tot cerul, norii, copacii, dar nu știu de ce eu nu mă văd În ea. Intru În starea de alarmă teribilă și mă Întreb febril unde am dispărut. Până acum câteva clipe, când voiam să mă Încredințez că exist, dădeam fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am Împăcat cu Fredy, iată și acest vis atât de depărtat realizat. Ce bine-mi pare! Azi am făcut 4 ore de gheață și mă simt mai bine ca oricând.“ etc., p. 114). Pe măsura trecerii timpului, evoluția ei se oglindește În temperarea treptată a agresivității scriiturii, tot mai fluidă, abstractă, „poetizantă“ (gen: „Nu puteam fi ca voi. Ca să pot rezista, m-am fardat mai mult ca voi. ș...ț Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
epistolele pauline nu sunt altceva decât scrieri de circumstanță. Și acum, parcurgând „Portretul“ lui Cassou și privindu-mă în el, nu fără uimire, ca într-o oglindă, dar într-o oglindă în care vedem mai mult oglinda decât pe cel oglindit în ea, încep prin a mă opri la faptul că, oprindu-mă la toate etapele lecturilor mele, nu m-am oprit niciodată la cele două pasaje din Sfântul Augustin citate de portretistul meu. Cu mulți ani în urmă, să tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a spus mama la telefon. Am pornit-o spre casă, era frig, mijloc de noiembrie și imaginile albastre tot mai clipeau pe ecranul televizorului, ciudat de agitate și neverosimile. Tata ședea pe scaun. În ferestrele mari îndreptate spre sud se oglindea camera de zi, se reflectau nuanțele calde din grinzile de lemn ale plafonului și roșul căminului din cărămidă, prin care se strecura întunericul serii, punctele luminoase ale felinarelor ca niște ace în câmpurile ninse. Sub pleoapele închise pe jumătate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
eram considerat privilegiat. Pereții cantinei în care mâncau instructorii și echipa și care se afla în clădirea administrativă din cărămidă tencuită trebuiau să fie împodobiți cu tablouri care să se inspire din tufele de ienupăr, din bălțile în care se oglindeau norii și din mestecenii de pe câmpia netedă spre ușor deluroasă. De dorit, dar fără a fi comandată, se dorea și o nimfă bălăcindu-se. Pentru a face studii după natură, primeam liber; dimineața participam, e drept, la instrucția obișnuită - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să-i adun pă gunoaie. Am venit În graba mare toți ca unu, da fără Năsosu, care a cărat-o liber chiar din primu patio, și p-ormă am văzut că lipsea lanțu dă alamă dă la water. Coloana vie oglindea păturili soceale: dușmanu omului Își da coate cu bufonu, ăl de la 0,95 cu ăl de la 0,60, parazitu nerușinat cu Paiu Fioros, cerșetoru cu pomanagiu, neobrăzatu ăla dă zulitor dân caraimane, dă nu are tact dă nici o culoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui? Taman șpilăru cu mustăți pă oală care-ți toarnă acu la urechi așa chestii-trestii pă bune. Ăle dintâi furtișaguri care le-am făcut au spânzurat dă propteaua pirogii, prima mea amintire dă suvenir i-o apă frunzie, care s-oglindea foile În ea și plină stup cu caimani, care mandezu, ca copiii, nu vream să intru În ea, și tata, care iera un Cato, m-a zvârlit bâldâbîc, să mă vindece dă spaime. Da burdihanu cu două picioare* nu iera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-a dus la o quinta. Îți sunt veridic, Nelly, că nu mă gândisem canci la seara aia, da În vis am Înțeles că iera a mai fericită dân veața mea, și uite că-mi amintesc decât o apă care oglindea niște frunze ș-un câine Lomut, foarte zăpeziu și blând care io-l mângâiam; din fericire, am trecut dă puștisme ș-am visat temele moderne dă pă panou dă afișaj: Monstru mă numise mascota lui și, puțin după aia, Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cunoaște adevărul cînd ți se revelează dar, nu-l poți împărtăși. Ca să-l cunoască, semenul tău trebuie să-ți refacă drumul prin iad. Lasă-te de scris!“. Și V. tînăr, ca să o fac, mă plimb pe mal. Iată, silueta mea oglindită de fluviul limpede a cărui proprie imagine, purtîndu-mă înăuntru, e răsfrîntă cumva, de apele altei lumi, reflectată și ea de transparența unui timp straniu carele le unește pe toate, așa deformate, subtile. Îmi apropii pe colegii din spital și încolonați
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Tu, Doamne, fă-mă prințesă de umbre pe un pământ de păcat cu trupuri de mort. ARSURA DE VISURI ȘI PLOI Răscolite tăceri, în arzânde chipuri, Orizontul iubirilor pe-o înserare albastră Prin petale de nopți firimituri de ispite Se oglindeau pe-o surdină sihastră... Și-o lume amară de-o secetă calmă, Adieri de morminte în pătule de nori, Condamnabilă clipă prin cei ce se trec în arsura de visuri și ploi. 19-08-2000, 1925 h ALBIA DE NOPTE Am trăit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
care ar fi făcut-o asupra Fionei. Acum mă urmărea, așa că n-aveam prea mult răgaz, dar se impuneau câteva observații rapide: faptul că perdelele cu care fusese deja dotat apartamentul și tablourile, cumpărate cu mulți ani în urmă, nu oglindeau deloc gustul meu actual; faptul că atât de multe suprafețe - masa, pervazurile ferestrelor, partea de sus a televizorului, policioara căminului - erau acoperite cu teancuri de hârtii, reviste și casete video, și nu cu ornamente alese cu grijă pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mea să demonstreze că iluzia e permanentă. Plâng fiindcă ți-e milă, că mă compătimești, că sunt nervos și nu mai pot să mă ascund ca-n alte vremi.Plâng că mă urăști sau îți sunt indiferent că toată lumea se oglindește în ochii tăi. Sunt prea multe pietre, la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani. Sunt jumătate câine, plâng cu un ochi fără lacrimi, fără grimase, fără un tremur pe față. Cealaltă parte e pește, am ochiul în lacrimi
Paraliticul ?i frica by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83892_a_85217]