4,884 matches
-
operație chirurgicală. Este un demers cu scop educativ, o interpretare a semnificației gesturilor aparent minore și până la o gândire și etică, fenomene suport în practica chirurgicală. În sfârșit, împlinirea datoriei de a-i aminti pe cei ce ne-au format, omagiul și convingerea că fără povățuirea lor altfel nu putea fi bine. Fără a avea obligații în privința continuării vreunei tradiții familiale, am simțit atracția exercitată de actul chirurgical încă din acea perioadă de căutare a drumului de urmat în practica medicală
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
școală, în sensul formativ profesional, se bazează pe tradiție și legat de aceasta, realizează continuitatea. Ea este raportată la personalitatea șefului de școală, la structura colectivului și la individualități și are obligația să creeze în domenii multiple (profesional, didactic, științific). Omagiul către predecesorii noștri se cuvine să nu fie neglijat, mai cu seamă fiindcă amintirea celor mai buni din trecut îi poate stimula pe cei de bună credință din zilele noastre, la un efort curajos. Viața și sănătatea societății umane depind
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
discipolii lui T. Ionescu cităm pe E. Juvara, D. Gerota, C. Daniel, Amza Jianu, Iacob Iacobovici, Tr. Nasta, Alex. Cosăcescu. T. Ionescu a murit la Paris în 4 martie 1926. Prietenul său, Jean Louis Faure, i-a adus un ultim omagiu. După T. Ionescu, N. HORTOLOMEI s-a impus ca făuritor de școală chirurgicală, formator a numeroși chirurgi. Considera că, în condițiile în care un colectiv nu poate fi omogen, oamenii având posibilități diferite, fiecare trebuie stimulat în raport cu capacitățile sale. Având
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
al celei omenești. Această poziție este considerată ca act de naștere al moralei laice. Suntem în 1601; laic însemna emancipare de religie, teologie evanghelii fără a renega, a întoarce spatele, fără a susține sistematic contrariul. Nitezsche îi va aduce un omagiu lui Pierre Charron ca pentru un revoluționar. Din păcate, poporul nu este interesat de această poziție; astfel, autorul scrie o carte pentru toată lumea și pentru nimeni... În timp ce Montaigne se adresa mai ales lui însuși, Charron își adresează discursul întregii lumi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
îndrăgitul este cel curtat, cel iubit, este obiectul dorinței îndrăgitorului (și tocmai din condiția de obiect vrea îndrăgitul să iasă, fie și într-un fel irațional). Curtat fiind, nu are a ceda prea repede și nici a accepta prea multe omagii. De aici un întreg set de reguli de comportare, de amânări și piedici destinate să întârzie scadența (pentru eromenos), recompensa (pentru erastes). În această relație se perfecționează „arta curtării”. Prin urmare, îndrăgostitul (erastes-ul) are inițiativa; i se cere cumpătare, stăpânire
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
estetic” Sorin Borza Motto: „Cu toate că admir o seamă de lucruri din filosofia lui Platon, și nu doar din părțile ei pe care le consider socratice, ci mult dincolo de acestea, nu mi-am propus aici să adaug încă unul la nenumăratele omagii aduse geniului său” (K. R. Popper) Pentru cei mai mulți dintre noi, întâlnirea cu Platon rămâne, într-o formă sau alta, un exercițiu inițiatic. Gânditorul care a convertit istoria filosofiei într-o notă de subsol la propriile Idei nu are placiditățile, însă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spun În pragul ușii”. * „Nimeni nu poate purta mult timp masca prefăcătoriei. Ceea ce-i prefăcut, repede revine la natura sa.” (L.A. Seneca) „Ipocrizia” are, spune La Rochefoucauld, un singur merit, acela de a pune În valoare onestitatea: „Ipocrizia este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții”. * „Adevărul e ochiul rațiunii.” (J.J. Rousseau) Alți gînditori susțin contrariul: ex. „Adevărul este realitatea simțurilor” (Lucian Blaga) sau: Dară nimeni nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
s-o judeci”. Cu certitudine, unicitatea emoției interioare nu poate fi tradusă: „Nu-i de ajuns să cureți arborele de crengi uscate, ca să Înflorească; mai trebuie să se amestece și primăvara” (A. de S.-Exupéry). Credem că cel mai frumos omagiu pe care l-a adus cineva „muzicii” este cel al lui Emil Cioran: „De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica”. * „O viață nu-ți ajunge ca să cunoști o singură clipă.” (Claude Monet) Se știe că
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mod ironic, se răfuise cu ei cu patru secole mai devreme, în capitolul intitulat Despre înfumurarea dăscălicească îcartea I, cap. XXV). De o uimitoare actualitate! Pedanții din toate timpurile se aseamănă între ei! Dar, în mod ciudat, cele mai edificatoare omagii aduse lui Montaigne îi vin de la nemți. Se știe că, în cea de-a treia dintre Considerațiile inactuale î2) Nietzsche a scris: „Prin faptul că un asemenea om a scris [Eseurile], bucuria de a trăi este realmente mai mare”. El
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
faptului că nu poate exista mare scriitor numai cu „talent” și fără o mare cultură. Paradoxal este că, așa cum spuneam mai sus, i s-a recunoscut pe drept cuvânt un rol dominant în istoria noastră literară. A meritat pe deplin omagiile și gloria de care s-a bucurat. De ce? Nu e ușor de spus și nu încerc s-o fac. Sigur, în primul rând, că lucrurile stau așa și din rațiunile pe care le-a expus Maiorescu. Dar mai e, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mă mir că un critic ca Thibaudet i-a putut da atâta atenție, încât nu numai că-l citează foarte des, dar i-a consacrat articole și chiar o carte (alcătuită din niște prelegeri ținute la Geneva, deci ca un omagiu adus unui cetățean al orașului). Am citit și cartea și articolele, dar am rămas la părerea mea. Gide și, la enormă distanță ca valoare, dar depășindu-l, am impresia, ca influență, Amiel au dat multor grafomani iluzia că pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
destul de periculos dacă, rău înțeles și deformat, ar avea la rându-i consecințe: ar putea să însemne o pledoarie pentru intoleranță, pentru indexuri și procese de idei. (Preopinentul meu poate aprecia, în spiritul celor spuse cu câteva rânduri mai sus, omagiul pe care i-l aduc acum cel puțin ipotetic.) Dar dacă ne-am gândi la eventualele urmări ale opiniilor noastre, n-am mai putea discuta public, așa cum facem acum, propunându-ne, în primul rând, o plăcere dezinteresată. Îmi pare de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ce-i privește. La fel ca majoritatea celor care vorbesc despre opera acestuia, Valéry nu l-a citit, de exemplu, pe Proust. Însă, spre deosebire de mulți, acest lucru nu-l stânjenește, așa că Îl recunoaște cu un cinism calm și Își Începe omagiul către Proust În Nouvelle Revue Française din ianuarie 1923, la puțin timp după moartea scriitorului, În termenii următori: Deși cunosc abia un singur volum din marea operă a lui Proust și deși arta Însăși a romancierului e aproape de neconceput pentru
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și a dus-o pe culmile gloriei; eu nu am făcut altceva decât să o Întrevăd, cu mulți ani În urmă. Nu pot propune aici decât o opinie fără forță și aproape nedemnă de a fi scrisă. E doar un omagiu, o floare trecătoare pe un mormânt care va dăinui. Dacă nu Îi imputăm lui Valéry cinismul și dacă ținem În schimb cont de sinceritatea sa, trebuie să recunoaștem că cele câteva pagini despre Proust care urmează acestei introduceri nu sunt
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
puțină viață În cuvintele noastre. Dacă va dori să supraviețuiască În amintire sau Într-un text, Anatole France va trebui să găsească pe altcineva decât pe Valéry, care se străduiește pe Întreg parcursul intervenției sale să nu Îi aducă nici un omagiu. Într-adevăr, discursul lui Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
plăcerea fără să ne ostenim, că Înțelegem fără să fim atenți, că ne bucurăm de spectacol fără să plătim? Binecuvântați fie scriitorii care ne scutesc de povara gândirii și care plăsmuiesc cu ușurință o aparență luminoasă pentru complexitatea lucrurilor!. Dacă omagiul lui Valéry pentru France e o acumulare de răutăți, textul e cu atât mai sever cu cât rămâne În sfera vagului, ca și cum Valéry ar ține să dea impresia că s-a ferit cu grijă să-l citească pe Anatole France
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
are grijă nu doar să nu-l citeze niciodată și să nu-i evoce opera, ci să nu-i menționeze nici măcar numele, ca și cum simpla sa desemnare ar putea să-l antreneze În procesul identic al pierderii de sine. * Problema acestor „omagii” aduse lui Proust și lui Anatole France este că sfârșesc prin a arunca Îndoială asupra tuturor celorlalte texte pe care Valéry le consacră scriitorilor, Îndemnându-ne să ne Întrebăm dacă i-a citit sau dacă cel puțin i-a răsfoit
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cât de cât. Din momentul În care Valéry recunoaște că citește puțin și că nu se abține totuși de la a-și exprima părerea, cea mai neînsemnată dintre afirmațiile sale critice, oricât de banală, devine suspectă. Din acest punct de vedere, omagiul adus celui de-al treilea nume mare al literelor din prima jumătate a secolului XX, Bergson, nu reușește să ne Înlăture neliniștile. Textul, intitulat „Discurs despre Bergson”, provine de fapt dintr-o conferință ținută la Academia franceză În ianuarie 1941
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se vinde și sufletul. (Nu neapărat: doar atunci când comerciantul se pretează la a face orice pentru a-l convinge pe cumpărător că marfa pe care i-o oferă este cu mult mai valoroasă decât este În realitate.) „Prefăcătoria este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții.” (La Rochefoucauld) Cine cade În noroi, cu cât se zbate, cu atât se afundă mai mult. Cine se lasă, de exemplu, tot mai mult cuprins de invidie față de succesele celor din jur sfârșește prin
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu este să trasezi proiecte de dezvoltare, ci să le concretizezi, respectând personalitatea copilului, pentru ca astfel dezvoltarea lui să se facă pe o cale proprie, specifică firii și capacităților sale reale. Μ Cât respect de sine, atâta moralitate. Μ Adevăratul omagiu pe care un discipol Îl poate aduce maestrului său este de a nu-și exprima respectul față de acesta doar prin dorința de a-l imita, ci și prin Îndrăzneala de a-l provoca. Μ Omul modern este tot mai mult
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
decizie de jos, de la bază, și refuzul oricărei atitudini paternaliste), ci o analiză realistă care acum e considerată drept vina de neiertat a PR și a LID. În loc să fie primiți în audiență și felicitați de către primul cetățean al Republicii, drept omagiu adus voinței poporului italian, voință pe care ei o prevăzuseră, Pannella și tovarășii săi sunt respinși ca niște paria. În loc să apară drept protagoniști pe ecranele televizoarelor, nu li se acordă nici măcar un mizerabil sfert de oră la „tribuna liberă”. Desigur
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Transilvania și verile cu polen. Clujul literar în anii ’90, Pitești, 2002. Ediții: Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, Cluj-Napoca, 1991 (în colaborare cu Ioana Bot); Al. Ivasiuc, Cunoaștere de noapte, introd. edit., Cluj-Napoca, 1998. Repere bibliografice: Maria-Cornelia Oros, Omagiu și deconstructivism, RL, 1992, 13; Mircea Popa, „Trupul neîndoielnic”, „Adevărul de Cluj”, 1995, 30 martie; Augustin Cozmuța, O hermeneutică a textului de nivel universitar, „Graiul Maramureșului”, 1995, 26 mai; Carmen Varfalvi-Berinde, Inima unei lumi calde, tandre și vii, APF, 1995
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
literatura română. Sec. XVI-XIX, București, 1912; ed. 2, București, 1914; Istoria literaturii române, București, 1913; ed. îngr. și introd. Paul Lăzărescu, București, 1998; Contribuțiune la bibliografia românească, I-III, București, 1921-1928; Bibliografia și organizarea unei bibliografii științifice la noi, în Omagiu lui Mihail Dragomirescu, București, 1928; Bibliografia României, București, 1928-1929; Viața și activitatea lui Spiru Haret, București, 1936; Între cinism și ipocrizie, București, 1936. Antologii: Elocvența străină, București, 1896; Crestomație pentru istoria limbii și literaturii românești, București, 1897; Elocvența română, București
ADAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285179_a_286508]
-
dacă ne gândim la controversele aprinse pe care le iscă Încă acest conflict. Cu toate acestea, remarcabil este efectul pe care Îl are monumentul asupra celor care vin să Îl vadă și, mai ales, asupra acelora care vor să aducă omagiu amintirii unui tovarăș sau cuiva iubit. Ei ating numele de pe zid, scriu cu cretă deasupra și lasă drept ofrandă mici obiecte sau bilețele: de la poezii și pantofi cu toc la un pahar de șampanie și un ful de pocher. Au
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
inima, CRC, 1989, 28; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 214-223; Ierunca, Dimpotrivă, 254-257; Gheorghe Grigurcu, Dificultatea desprinderii de „Idee”, RL, 1996, 11; Daniel Cristea-Enache, Utopia unui cărturar, ALA, 1997, 370; Daniel Cristea-Enache, Un sâmbure tare, ALA, 1998, 422; Estetică și moralitate. Omagiu profesorului Ion Ianoși la 70 de ani de viață, îngr. și introd. Marin Diaconu, București, 1998; Ion Ianoși. O viață de cărturar, îngr. Vasile Morar, București, 1998; Dicț. scriit. rom., II, 555-559; Dimisianu, Lumea, 119-127; Bârna, Comentarii, 208-218; Petraș, Panorama
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]