5,154 matches
-
arhitectură, dar și în viața de toate zilele (jocurile de puzzle). Problema relației dintre portret, autoportret și mască a constituit, de asemenea, punctul nodal al dezbaterilor legate de "măștile" omului. Scenariile didactice elaborate au subliniat legătura subtilă dintre estetic și ontologic, mergând pe ideea că, așa cum Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea sa, opera artistică constituie, la rândul, ei un autoportret al artistului creator; așadar, cum putem reface "chipul" creatorului din spatele creației sale? Operele literare, muzicale, plastice nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
lumii cine sunt..." (Ion Minulescu) ARGUMENT Acest scenariu didactic este conceput pe un număr de cinci ore și își propune să realizeze ideea conform căreia creația artistică poate fi socotită un "autoportret" al creatorului său. În procesul creației artistice, scenariul ontologic al creației "după chipul asemănarea" divinului se repetă, este același. Dumnezeu a făcut lumea după chipul și asemănarea sa, artistul creează opera la fel. Opera artistică (literară) este, în ultimă instanță, un autoportret tainic al artistului (scriitorului). Cartea de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
creatorului ei. Elevii sunt conduși de la o experiență personală spre ideea abstractă a multiplelor "roluri" și "măști" pe care individul le adoptă de-a lungul existenței sale. Exercițiile propuse sunt menite să faciliteze translația de la "om" la "artistul creator", de la ontologic spre estetic. A doua oră: tema Fețele pictorului Resurse didactice: reproduceri ale autoportretelor lui Rembrandt și Van Gogh; fișe cu sarcini de lucru. Momentul de încălzire: 5 min. * se reactualizează problemele discutate în ora precedentă, prin discuție frontală Secvența 1
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de "măștile" sale textuale. Reflecție didactică: Orele de prezentare și concluzia lor au menirea să consolideze ideea înțelegerii creației artistice (implicit literare) ca autoportret al creatorului ei. Să faciliteze astfel trecerea de la înțelesul estetic al acestei afirmații la înțelesul ei ontologic, ora de reflecție asupra întregului demers didactic urmând să facă (din nou) trecerea acestei punți. A cincea oră: DEZBATERE: Lectura ca act de "demascare" Resurse didactice: copii xerox ale textului poeziei Mie de Ion Minulescu, vol. Nu sunt ce par
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și dincolo de textul literaturii, trebuie să căutăm, căci vom găsi, chipul creatorului * trebuie să citim lumea la fel cum citim literatura; opera literară a fiecărui scriitor este doar o formă estetică de autoportretizare, așa cum și lumea este doar o formă ontologică de autoportretizare a creatorului ei * lectura, înțeleasă ca o operație de "demascare", nu ascunde nici un pericol: după ce măștile cad, se dezvăluie esența; e nevoie doar de un "cititor cinstit" care să o vadă și să o valorizeze. ANEXE Prima oră
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
victimă? Sunt cei doi măști ale ideologicului? 4. Identificați aspecte ale carceralului. 5. Există vreo soluție de ieșire din acest univers concentraționar? Reflecție didactică Această primă oră își propune familiarizarea elevilor cu conceptul de ideologie ca formă de ruptură între ontologic și axiologic. Elevii vor trebui să înțeleagă mecanismul oricărei forme de conducere de tip opresiv, prin apelul la textele literare care le vor configura câteva paradigme, pornind de la un model biblic, până la transfigurarea artistică modernă a temei. Lecția pregătește incursiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de ele cel cu măștile îndrăgostitului -, în sensul despre care am vorbit adineaori. Ja cuplează, în sfârșit, la frecvența noastră și sugerează glisarea de la "spectacolul" și "măștile" individului, la "spectacolul" și "măștile" ființei, mutând astfel schița teatralității / spectacolului la nivel ontologic vezi spectacolul existențial. Simt nevoia să mărturisesc că și eu am în gând o temă care să lege esteticul de ontologic, mergând pe ideea că patternul creației ontologice e similar cu cel al creației estetice (artistice). Lili își mărturisește și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sugerează glisarea de la "spectacolul" și "măștile" individului, la "spectacolul" și "măștile" ființei, mutând astfel schița teatralității / spectacolului la nivel ontologic vezi spectacolul existențial. Simt nevoia să mărturisesc că și eu am în gând o temă care să lege esteticul de ontologic, mergând pe ideea că patternul creației ontologice e similar cu cel al creației estetice (artistice). Lili își mărturisește și ea intenția de a intra în echipă cu cele două Mariane (mate și bio),cu care ar construi o temă legată
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
la "spectacolul" și "măștile" ființei, mutând astfel schița teatralității / spectacolului la nivel ontologic vezi spectacolul existențial. Simt nevoia să mărturisesc că și eu am în gând o temă care să lege esteticul de ontologic, mergând pe ideea că patternul creației ontologice e similar cu cel al creației estetice (artistice). Lili își mărturisește și ea intenția de a intra în echipă cu cele două Mariane (mate și bio),cu care ar construi o temă legată de o idee sugerată mai demult de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ale transpunerii scenice, convenția nedemnă de mimare a vieții. Teatrul sfârșește prin a fi o formă de celebrare a vieții și, de aici, o rostire menită să dureze. Ca și la David Esrig, teatrul înseamnă la Alexa Visarion o modalitate ontologică de manifestare a adevărului în relație cu ceea ce este reprezentat, dar și de descătușare a atitudinilor ferme, neechivoce, față de ceilalți. Astfel, opțiunile, alegerile artistice, aidoma celor care ne stimulează și ne marchează destinul, nu se fac la întâmplare, ci în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teze de doctorat ca teoretician prin cărțile publicate și talentat orator. Toate acestea configurează o operă autentică, fiind unite printr-un fluid, la rădăcina lor, pe care-l recunoaștem ca stil personal. În teoria sa poetică sondează adânc în plan ontologic spectacolul lumii ascuns, "scoțându-l astfel din ascundere" (v. Heidegger), printr-un demers cu altitudine teoretică admirabilă. Aici se dovedește un pasionat al conceptului luat ca instrument al construirii operei, fie ea artistică, fie teoretică. El este, dincolo de calitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
poate mira interesul constant pe care-l are pentru zid și zidire, pentru construcție și nu pentru distrugere definitivă". "Înzidirea" devine astfel, deloc întâmplător, pentru cel care știe sensul profund al Legendei Meșterului Manole, un termen cu profunde semnificații atât ontologice cât și morale. La Visarion Alexa putem urmări o conjuncție fericită între ceea ce reprezintă concepția sa civică și morală și dimensiunea etico-estetică încapsulată în viziunea sa regizorală. Cum, desigur, alții se pricep mai bine decât mine în domeniul regiei, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi eroici; timp echinocțial, armonios, paradisiac, „răbdător“)/timp profan: durata existențială, timp al înstrăinării, al exilului existențial, al dezacordului eu- lume; timp solstițial, al absurdului, al rupturii de nivel ontologic). Indicii textuali ai timpului ficțional pot fi: - substantive (Noapte de mai - Al. Macedonski, Din valurile vremii... - M. Eminescu, Amintiri din copilărie - I. Creangă, În vreme de război - I.L. Caragiale etc.) - adverbe (Vreodată - G. Bacovia, Niciodată toamna - T. Arghezi etc.) - timpul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală.), de exemplu, fixează intriga, sugerând un conflict psihologic și unul cognitiv (nevoia devoratoare de a ști adevărul). Romanul războiului înlocuiește aceste conflicte cu cel ontologic: Știu că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana caremi va sfâșia trupul. Evoluția acestor conflicte se realizează prin selectarea unor episoade cu maximă relevanță în destinul eroilor (principiul substan țialității) a unor momente semnificative pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale. Postmodernismul recuperează eul biografic, individual și, în același timp, multiplică „vocile“ lirice. Polifonia eurilor poetice (eul biografic, moral, ontologic, auctorial, lectorial etc.) creează o rețea complexă de relații pe axa eu - tu - altul - ceilalți, precum în Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie de Simona Popescu. 3.4.4. Particularități ale limbajului poetic Lumea ideatică, sonoră și ritmică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ale lui Ion Barbu din prima etapă a creației, cea parnasiană - în care, sub sim bolurile vegetale (Copacul) sau geologice (Munții, Lava, Banchizele) se schițează un „por tret al artistului“ care aspiră irepresibil spre absolut, chiar dacă are conștiința limi telor ontologice - sau cu ciclul despre mopete scris de Mircea Ivănescu. - Lirica rolurilor denotă resurse actoriale, ludice ale poetului care își asumă ipostaze sau identități ce nui sunt specifice, nul exprimă. Poetul „care se joacă și care experimentează posibilități dintre cele mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
își cheamă iubita în spații nepământene (adâncul oceanului și cerurile toate) și în netimp. Refuzul frumoasei muritoare nu stinge „înverșunarea zănatică de a frânge hotarul dintre lumi“ (Petru Creția). Fără a ezita, precum zmeul din basmul sursă, luceafărul acceptă ruptura ontologică, gata să schimbe netimpul în vreme trecătoare și destinul său în Absolut pentru soarta efemeră a omului muritor. Partea a doua (strofele 44- 64), în care se dezvoltă idila pământeană dintre Cătălin și Cătălina, este dominată de planul terestruuman, iar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pământ și cer“ (Petru Creția), toată tristețea unei singurătăți asumate pe vecie. Cea preafrumoasă altădată este numită acum chip de lut și este definită prin limitele condiției ei pământene. În antiteză cu mulțimea oamenilor comuni, geniul are un alt statut ontologic. Ființând în lumea sa de sus, Hyperion înțelege că trebuie să rămână nemuritor și rece. Dacă primul epitet îi atribuie condiția eternității, cel deal doilea sugerează metaforic modelul apolinic al existenței, pe care luceafărul șil asumă definitiv. Item 4: susținerea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tangență cu realitatea imperfectă. ÎNCHEIERE În final, toate aceste simboluri interferează, întrun cântec larg de mare modernitate. Destinele eroilor și simbolurile asociate fiecăruia creează o rețea de sensuri stratificate, a căror menire este aceea de a comunica încifrat, alegoric, experiențe ontologice și cognitive fundamentale care pot alcătui chiar „povestea poetului“ (N. Manolescu). - Varianta 2 Filiera teoretică - Profilul real etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime: zâmbind - surâzând; odată - cândva 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca dispariția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
creează senzația circumscrierii ființei, a captivității întrun cerc rotitor al morții. Prin muzicalitatea stinsă a verbelor la gerunziu, a versurilor cu ritm iambic și semirimă se comunică trăiri interioare complexe: angoasa existențială, sentimentul solitudinii, dispe rarea ființei captive întrun univers ontologic eronat. Discursul poetic se formulează ca monolog liric, ilustrând lirismul subiectiv (lirică a eului). Mărcile lexicogramaticale ale subiectivității sunt indicii persoanei I - pronume personale și verbe la persoana I prin care eul liric se proiectează în text -, tonalitatea elegiacă, simbolurile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului existenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, simbolic, toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși (conflict ontologic, viață- moarte; singurătatea metafizică a omului modern care nu mai comunică, real, cu Dumnezeu). Ultimul tablou îl aduce în scenă pe Ionaascetul cu barbă ca a schivnicilor de pe fresce, Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină, fiindcă a descoperit că libertatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
s aștept, să înțeleg), pronume de persoana I (mine, mi) 5. motive literare: așteptarea, amintirea, pasărea, poteca, noaptea, stelele 6. Dominat de verbe la modul conjunctiv, discursul poetic devine o modalitate ex presivă de formulare a unor neliniști și incertitudini ontologice. În acest context stilistic, conjunctivul are rolul de a institui un plan ipotetic, al probabilității, exprimând acceptarea dezolată a limitelor condiției umane. Aglomerarea verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de a depăși conștiința nefericirii, a singurătății, a condiționărilor multiple ale existenței umane. Iona devine „omul revoltat“ care refuză să se lase prins în vârtejul morilor de vânt ale zeilor (sau în capcana iluziilor donquijotești). Se instalează astfel un conflict ontologic, între viață și moarte, care nu se poate rezolva în absența lui Dumnezeu; Ce pustietate... Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Întrun ultim efort (tabloul al patrulea), Iona apare în spăr tura burții ultimului pește. Privește în zare, ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
loc pe care să și întipărească talpa arsă de noapte, urmă a trecerii sale prin lume, a vieții trăite ca „devenire întru ființă“. Personajsimbol, Iona e o voce a umanității, e un erou dramatic care se revoltă superior împotriva limitărilor ontologice. Privit din acest unghi, Iona este purtătorul viziunii despre lume, al concepțiilor și al reprezen tărilor autorului. ÎNCHEIERE Eroul lui Marin Sorescu se încadrează perfect în paradigma personajelor din teatrul contemporan, în care eroii nu mai reprezintă individualități, „caractere“ unitare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
673. 116 Sintagma este folosită de Wilhelm Capelle în legătură cu Parmenide în Die Vorsokratiker apud A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 80. 117 M. Flonta, Între gând propriu și sistem în Revista de filozofie, nr. 4 din 1997, pp. 357-358. Comentând perspectiva ontologică a lui Constantin Noica în raport cu ontologia tradițională, M. Flonta arată că din punctul de vedere al autorului Devenirii întru ființă ontologia tradițională s-a considerat pe sine "o cunoaștere cu valoare obiectivă a ființei, înțeleasă ca existență transcendentă, eternă, neschimbătoare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]