3,041 matches
-
cele mai dureroase lovituri din viața mea -, s-a înființat imediat un liceu evreiesc mixt, în clădirea unei sinagogi. Am mai spus asta. Și, vă rog să credeți, s-a învățat foarte serios, cu profesori dintre intelectualii de marcă ai orășelului, care, spre deosebire de profesorii oficiali de la liceu, purtau discuții personale cu noi și ne îndrumau lecturile. Așa l am descoperit pe Proust. Ne aduceau albume de artă, discuri și așa mai departe. Steaua galbenă. Am purtat-o în piept cu toții, fără
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
De iureș fierbinte se-ncarcă bărbații o horă de inimi asaltă câmpia în Țara Luminii horesc și Carpații și spui CEAUȘESCU și simți ROMÂNIA!“ („Legământ“, Luceafărul, 14 februarie 1987) STANCU Radu, dr. „Astăzi, sistematizarea localităților rurale, crearea unor centre urbane, orășele agro industriale, în jurul cărora să graviteze comunele din împrejurimi, este o condiție sine qua non pentru dezvoltarea ulterioară a localităților în raport cu potențialul complex de care dispun (natural, demografic, economic, turistic ș.a.). Oricât ne-ar încerca nostalgia satului patriarhal, ceva se
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
talpă EPA, la care mama ținea tare mult. „Îți pune piciorul în evidență, mamă, și strânge-ți părul sus, așa, luminează-ți fruntea! Uite ce frumos îți șade cu rochița asta albă, cu bretele!“ Și după ce revenise de la facultate în orășelul lor, mama și-a reluat obiceiul să o petreacă atunci când ieșea din casă, de parcă n-ar fi lipsit nici măcar o secundă, darămite cinci ani. În studenție, la două săptămâni, mergea acasă; iarna era mai greu, căci ningea în compartimente și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cred, un tablou pe care l-am primit de la el: o vază cu niște flori de toate culorile pe un dreptunghi de placaj. S-a nimerit că trebuia să mergem împreună, pentru o festivitate de 23 august, pe stadionul din orășelul nostru. Alcătuiam un grup statuar. Noi doi - o pereche, pe lângă altele câteva. Eu trebuia să mă urc cu tălpile pe unul din genunchii lui (pe celălalt, lipit de podea, își sprijinea corpul) și să stau dreaptă și cu mâinile în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
despre care aflasem că se ocupa cu asta, un student din ăla care repeta ani de zile facultatea ca să-și prelungească bișnițăreala prin București și ca să amâne o sinistră navetă sau cariera de profesor la țară ori în vreun mic orășel cu o singură școală. Urma să-mi aleg o pereche, pe măsura mea. Individul ăla scârbos intra și el la pachet, dacă vroiam. Mi-a dat de înțeles. Horor. Nu vroiam. Nici blugii nu i-am mai vrut. Erau prea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
negresă româncă. Și primul meu costum de carnaval a fost de negresă. Mi l-am făcut singură. Nu știu câte negrese românce existau în 1984. Negresa mea trebuia să învețe Miorița pe dinafară și primea mereu haine second-hand de la săsoaicele din Codlea, orășelul copilăriei mele. Haine pe care și săsoaicele le primeau de la rudele lor din Germania. Mica negresă spăla întotdeauna cu săpun de rufe din sodă hainele cele frumoase și parfumate înainte să le îmbrace. Așa le făcea ale ei! Ea nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ungurilor, fiind aproape de nesemnalat. Românii reprezentau majoritatea absolută aci între munții înalți și numai o foarte străvezie fâșie de străini au fost transmutați aci într-un moment istoric prielnic pentru ei, neprielnic pentru localnici. În mijlocul comitatului se organizase un mic orășel, Făgărașul, cu câțiva meseriași de neam străin, cu nobili și ostași care prea des și prea repede se schimbau ca să poată lăsa urme de cultură și să lase influențe durabile în fibra băștinașilor de milenii. Și mai exista o clasă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
1825, pacinicii locuitori ai unei case din Lunel așezată la un capăt de stradă veche în apropierea capelei "penitenților albi", așteptau cu emoție nașterea unui copil, "a unui pescuitor de lună". (Căci, după atestațiunea lui Rostand, locuitorii din Lunel, modest orășel din sudul Franței nu departe de Montpellier, ar avea specialitatea aceasta, "de a pescui luna", în puțuri, ca și în toate apele deschise, noaptea. "La lune luit dans l'eau; les filets tombent; elle disparaît... oh! la jolie pêche!"). Păreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la fel.” Apoi adormise. A. În flăcările iadului Trecuse ceva timp de când Carlina pierduse legătura cu Alin. Din cauză că se mutase din Solnok în Abony, nu mai reușise să ia legătura cu Alin, ajungând într-o situație nedorită. Abony era un orășel mai mic decât Solnok, dar cu străzile foarte largi, bine îngrijite, străjuite de pajiști înmiresmate cu flori umbroase de diferite mărimi și culori, iar locuințele semănau cu niște perle luminoase și atrăgătoare. Chiar în perioada când Carlina se mutase, se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
interesați să facă ”filme mari” ! Din rațiuni care țin probabil și de economie, N.C. (inițiale care ne dau altfel de vertij ) a ales pentru prima ieșire cinematografică o felie de viață suculentă, ce-i drept, însă nu mai mare decât orășelul de pe malurile Dunării în care se petrece acțiunea. Provincial, subiectul devine repede, în mâinile tânărului regizor, de nerecunoscut ; și nu pentru că autorul nostru ar fi descoperit America (în care personajele sale vor să emigreze ), ci tocmai pentru că aceasta, ei da
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lăsând spectatorului sarcina de a le lipi. Cât de mult ai chef să o faci depinde de cât de mult îți place filmul. Revoluțica Pensionarul Pișcoci (ex-Moș Gerilă, actualmente Moș Crăciun într-un bloc amărât dintr-un cartier amărât al orășelului unde nu se-ntâmplă nimic, în care se-ntâmplă A fost sau n-a fost ?) spune la un moment dat, în cursul emisiunii de televiziune care ține jumătate din film : la centru (adică la București), Revoluția a fost tare ; cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
centru (adică la București), Revoluția a fost tare ; cu cât te îndepărtezi însă de Capitală, ea a fost din ce în ce mai moale, precum felinarele care se aprind pe rând de la centru către margine... Te pui cu legile fizicii ? La margine (adică în orășelul din film), n-a mai fost (chiar) o Revoluție, ci una mică : o revoluțică ! Loc mic, locuitori puțini ; abia dacă s-au strâns o mână de oameni, și ăia pitiți după monumentul din exact ! centru (gardianul de la Primărie nici nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
altora, cum se aprind/se sting felinarele etc. Este trist. Este comic. Este jubilator : cea mai bună comedie de la Revoluție încoace ! Less (Revolution) is more (fun) Cum poate să arate o revoluție (termenul este discutabil și deci discutat !) într-un orășel de provincie, fie el și capitală de județ (dar asta rămâne neprecizat !) ? Păi, exact ca-n debutul în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu A fost sau n-a fost ?. Discuția propriu-zisă (între cei trei : Jderescu, Mănescu și Pișcoci) ocupă cam
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a fost acolo, celălalt, Mănescu, doar zice c-a fost), dar vorbesc totuși ; Emisiunea trebuie umplută cu vorbe, iar moldovenii sunt sfătoși. (Oare cum ar fi fost A fost sau n-a fost ? dacă s-ar fi petrecut într-un orășel ardelenesc la Turda, să zicem ?...) Faconda aceasta umple de fapt intervalul, demonstrând că se poate vorbi despre orice, chiar și despre lucruri pe care nu le cunoști, dacă există bunăvoință. Or, bunăvoință există : moș Pișcoci lasă baltă treburile (care nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
goale, garduri căzute. Unde or fi oamenii locului? Arareori, vedem câte o bătrână la marginea drumului, privind cu nedumerire către șirul de mașini ce stică liniștea locului. După ce trecem peste pasul Vălișoara, coborâm spre valea Crișului Alb și ajungem în orășelul Brad, cunoscut ca fiind un oraș minier, în care majoritatea locuitorilor lucrau înainte de 1989 în minele de aur și argint. Am fi dorit să vizităm Muzeul Aurului, singurul din țara noastră cu o colecție mineralogica de excepție, ce cuprinde exponate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de Alburnus Maior. Românii au întemeiat aici o așezare permanentă în care locuiau coloniștii și sclavii pricepuți în minerit, care au săpat primele galerii pentru extracția aurului. Mai tarziu, în perioada austro-ungară, localitatea a cunoscut o dezvoltare deosebită, devenind un orășel cu străzi pietruite, iluminat electric, case cu unul sau două etaje, teatru, cinematograf, cazinou, mai multe școli și biserici. După naționalizarea din 1948, activitățile miniere au continuat în galerii până în 1970, apoi au fost deschise exploatările în carierele de la Cetate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
îngrijesc neapărat...” (p. 30). Deși aflat departe, își amintește nostalgic de meleagurile moldovenești, de „câtă bunăvoință și fervoare manifestam eu pe la sfarsitul studiilor liceale pentru medicina”, „de dulceața de căise”... Trimite și primește, se nțelege, foarte des vești către/ din orășelul dintre vii: „Știrile de la Huși nu lipsesc, în fiecare zi sosesc telegrame sau scrisori [...]” (p. 17). De altfel, mult mai tarziu (1961), într-o ciorna (de scrisoare) către Tudor Vianu notă despre frumusețea peisajului: „Hușul e un oraș pitoresc, frumos
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
desigur, cu șevaletul pe-un drumeag dintre vii, unde fiica Margareta și-a temeluit casă. Urmașii lui își amintesc de bunătatea paternala, de altruismul sau, dar, mai ales de pasiunea fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate care-ncep de la Episcopie și se pierd zburătăcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
văd pe Maria în Trei surori, de Cehov! Maria, care a trecut pe aici un sfert de oră alaltăseară, voia să-mi știe părerea despre spectacol. [...] Piesa? O piesă de atmosferă; trăsătura ei dominantă: plictiseala morbidă, spleenul, deprimarea dintr-un orășel de provincie în care garnizoana este singurul lucru la care poți visa, prin care poți scăpa de banalitate. Un nichevo dureros, sfâșietor, domină toată piesa. Cele trei surori se îndrăgostesc sau sunt pe punctul de a se îndrăgosti de un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În România postbelică (de pildă, la Iași, În 1946), dar nu sunt atestate mișcări violente antievreiești <endnote id=" (797)"/>. Tot imediat după război, În septembrie 1948, evreii au fost acuzați de infanticid și În estul Ungariei, la Hajdúnánás. Este un orășel aflat la circa 30 de kilometri de localitatea Tiszaeszlár, unde a avut loc celebrul proces de omor ritual intentat evreilor În 1882-1883. De altfel, așa cum a demonstrat cercetătorul maghiar János Pelle, anume În această zonă din estul Ungariei au fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stație prăfuită. Lumea în jur începe să se agite, aud „Lago Agrio, Lago Agrio” și mulți își fac drum să coboare. Mă trezesc de-a binelea și încep să studiez locul rău famat, odată cu plecarea din autogară. Arată ca un orășel normal, complet adormit la ora asta, cu căsuțe prăfuite și destul de scorojite, presărat cu câte un magazin universal din loc în loc. Fără doar și poate, partea asta din Ecuador este mai săracă decât părțile vestice, iar peisajul s-a schimbat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
greu de respirat. Apare și explicația la următoarea cotitură a drumului: o masă de turle și furnale, cu unul ceva mai înalt în depărtare, din care iese o flamă enormă acompaniată de un fum negru și gros. Intrăm în Shushufindi orășel exclusiv dedicat exploatărilor petroliere, acoperit de un fum permanent, în care muncitorii au migrat din toate colțurile Ecuadorului, mulți cu familie cu tot, în căutarea unei slujbe stabile. Cobor încercând să par cât mai localnică, și încep să mă plimb
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mă opresc brusc din periplu. De când am plecat din Ecuador nu am mai avut niciun contact cu lumea șamanică. În Brazilia am fost turist standard, iar în Peru mi-am petrecut majoritatea timpului până acum făcând un voluntariat în Pisco, orășel la vreo două ore la sud de Lima, distrus aproape complet de un cutremur în Septembrie 2007. Nu am uitat lumea șamanică, din contră, doar că în ultimele luni călătoria mea a luat o altă întorsătură. Intru în magazin, trec
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
A DOUA CĂLĂTORIE Conferința de șamanism, Iquitos Primele impresii despre Iquitos: orașul cel mai zgomotos în care am pășit vreodată în viața mea. Pășesc afară din avion și mai că vreau să fac stânga împrejur și să mă urc înapoi. Orășelul amazonic plin de poezie din imaginația mea este o monstruozitate care mă asaltează într-o permanentă bârâială. Găsesc și explicația la ieșirea din aeroport: mijlocul de locomoție cel mai popular este mototaxiul, un fel de tuk tuk asiatic doar că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și ne bucurăm cu toții să petrecem câtva timp în normalitate. Ceremoniile cu Jorge au fost ceva special și în ciuda ultimei experiențe neplăcute și a tendinței lui Jorge de a vorbi excesiv despre el însuși, mă gândesc să merg în Tarapoto, orășelul lui Jorge, pentru a vedea ce pot să mai învăț din lumea spirituală. Tarapoto Mai rămân câteva zile în Iquitos care, după plecarea prietenilor mei, pare un oraș complet diferit față de cel cu care m-am obișnuit. Aproape că sunt
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]